1,125 matches
-
Bucur, cuvânt înainte de Eugen Simion, autori: Mioara Apolzan, Marin Bucur, Georgeta Ene, Rodica Florea, Dorina Grăsoiu, Stancu Ilin, Dan C. Mihăilescu, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1997. 131 Bibliografia I.L.Caragiale, ed. cit. în capitolul "Sintagme din opera caragialiană intrate in uzul public". 132 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, ediție îngrijită de Geo Șerban, Editura Lider, București, 1996, pp. 284-285, care reproduce textul apărut la Editura Eminescu, 1973. 133 D. D. Pătrășcanu, Schițe și amintiri, ediția a doua, 1909
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Munteanu, op. cit., p. 51. 18 I. Constantinescu, op. cit., p. 60. 19 Idem., p. 309. 20 De pildă, Mircea Tomuș, Opera lui I.L. Caragiale, Editura Minerva, București, 1977, pp. 371-391. 21 I. Constantinescu, op. cit., p. 60. 22 În articolul intitulat Nonaristotelismul caragialian, publicat în volumul "Ion Bălu", Editura Universității din Ploiești, 2003, am detaliat toate aceste elemente care justifică apropierea lui Caragiale de avangarda postbelică. 23 Gabriel Marcel, op. cit., p. 160 24 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 751
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 52. 75 Idem, p. 40. 76 Idem, p. 10. 77 Idem, p. 18. 78 Idem, p. 20. 79 Idem, p. 38. 80 Idem, p. 20. 81 Idem, p. 18. 82 Florin Manolescu dezvăluie, deasemenea, ca strategie a acestui text caragialian, dublarea palierelor de interpretare: "În această ipostază "de la miezul nopții", al doilea cuplu practică până în zorii zilei un joc care in aparența este fabulos, dar care poate fi interpretat în planul absent al "palimpsestului", ca alegorie a unui joc erotic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de artă" (Scrisoarea datată 21.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993). 87 De exemplu, Eugen Simion deslușește cele trei pasiuni atunci când dezvoltă tema "reveriei gastronomice" din textul caragialian, într-un subcapitol din Prefața: I. L. Caragiale și spiritul românesc la volumele I. L. Caragiale, Opere, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, pp. XVI-XXIX. 88 Ibidem. 89 I. L. Caragiale, Momente, Schițe, Notițe critice, Editura Minerva, București, 1983, p. 418. 90 Ibidem. 91
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Valori franceze. Studii și articole, ESPLA, București, 1959). 1 V. articolele publicate pe această temă: Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16 și Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133. 2 În jurnalul lui Costache Olăreanu, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997, p. 41. 3 Mircea Horia Simionescu, Paltonul de vară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
12 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, " Littérature ", no. 41, févr., 1981, p. 4. 13 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. ----------------------------------------------------------------------- UN VEAC DE CARAGIALISM 2 1 2 323 Prefață Introducere Comicul o enigmă Comicul caragialian și postcaragialian Un veac de ... caragialism Absurdul Absurdul Caragiale precursor al precursorilor Caragiale precursor al precursorilor Concluzii Bibliografie Abstract Résumé Indice de autori Indice de autori
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adjectivelor ce provin de la numele proprii. De notat este tendința jurnaliștilor și a criticilor literari români de a forma adjective de la nume proprii chiar dacă acestea nu s-au impus suficient În conștiința publică. Nu vorbim despre cazuri precum sadovenian, eminescian, caragialian, ci despre forme precum ghermanian (de la Sabin Gherman) sau escian (de la Andreea Esca). Bibliografie specială Călinescu, G., „Clasicism, romantism, baroc”, În Călinescu, 1965. Eco, Umberto, „Citatele. Când și cum se citează”, În Eco, 2000. Hristea, 1984. Petraș, 2003. Petrescu, Ioana
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
socioumane, Editura SNSPA, București. Chelcea, Septimiu, 2007, Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific În domeniul științelor socioumane, ediția a IV-a, revizuită și adăugită, Comunicare.ro, București. Cioculescu, Șerban, 1977, I.L. Caragiale. Caragialiana, Editura Eminescu, București. Colignon, Jean-Pierre, 1993, Un point, c’est tout! La Ponctuation efficace, CFPJ, Paris. Coman, Mihai, 2003, Mass-media În România postcomunistă, Editura Polirom, Iași. Crews, Frederik; Schor, Sandra, 1985, The Borzoi Handbook for Writers, Alfred A. Knopf, New York
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
apel la ele, pentru a ilustra o stare existențială, cum ar fi de pildă moromrțianismul, o stare definitorie a țăranului român dintr-o anumită epocă și nu numai. Unele dintre ele au devenit nume comune, ca În cazul multor personaje caragialiene. Dacă s-ar apela la un sondaj de opinie, cred că Ilie Moromete ar ocupa unul din primele locuri În topul personajelor memorabile. În 1955, după un efort creator de vreo șase ani (primele pagini din proiectatul roman trilogie, precum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
s-ar descoperi realizări mai evidente decât ale scriitorilor Nicolae Filimon, creatorul lui Dinu Păturică, G. Călinescu, creatorul lui Stănică Rațiu și Marin Preda, cratorul lui Ilie Moromete. Este drept că toate personajele numite mai sus nu Întrec performanța personajelor caragialiene, dar făcând abstracție de dramaturgie și proza scurtă, Dinu Păturică, Stănică Rațiu și Ilie Moromete sunt emblematice, chiar dacă e vorba de tipuri fundamental deosebite, dar nu acest lucru este important. Nu putem nega că fiecare personaj din cele numite mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
artiști literari ai tuturor vemurilor.” Universul comic este prezent În comediile citate mai sus, dar și În numeroasele schite și momente. Originalitatea conuținutului acestui univers a asigurat pătrunderea În cele mai adânci zone ale conștiinței artistice și spirituale naționale. Spiritul caragialian s-a conservat În sintagme, propoziții și fraze memorabile. Comediile sunt inspirate din viața burgheziei românești din cea de a doua jumătate a vacului al XIX-lea și surprind contrastul dintre pretențiile și realitatea acestei lumi, Într-un amplu proces
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
grad de concentrare a expresiei. I. L. Caragiale pune mare accent pe dialog, eliminând În mare măsură descriptivismul. Lumea evocată de autor are viața ei proprie prin modul de a vorbi, prin vocabular, ticuri verbale, expresii comune (automatisme ale vorbirii). Dialogul caragialian are o mare capacitate de a sugera realitatea. Prin el cititorul descoperă identitatea personajului, gradul său de cultură, epoca și mediul social În care s-a format și se mișcă. Schțele utilizează mijloace literare identice cu cele din comedii, cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Caragiale este cunoscut de publicul larg ca dramaturg prin numeroasele spectacole organizate cu opera sa dramatică, din care „O scrisoare pierdută” deține un record, nu numai pe plan național, ci și pe plan universal. „O scrisoare pierdută” este o capodoperă caragialiană și a comediei românești, o comedie de moravuri, deoarece prin conținutul ei autorul surprinde modul de viață, moravurile unei clase sociale, ale așa zisei clase superpuse, cum afirmă Mihai Eminescu, față de care Caragiale are o atitudine comică. Ca În cazul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pierde, iar grupul Trahanache - Tipătescu - Zoe, Învinși inițial, triumfă În final, chiar dacă a intervenit Dandanache, un al treilea personaj. Interferența tuturor personajelor din finalul comediei adâncește și mai mult latura comică a operei marelui dramaturg. Trăsătura fundamentală a Întregii opere caragialiene este perenitatea. Este de-a dreptul surprinzătoare sarea existențială a unui popor parcă blestemat să repete toate tarele, mai ales politice, În momentele când nu te aștepți. Năravul, comportarea morală se repetă În integralitate, fără ca cineva să-și pună vreodată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-l toarnă pe fiecare după un calapod deosebit: unul e sucit Într-un fel, altul Într-alt fel, fiecare În felul lui, Încât nu te saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei." Referindu-se la personajele caragialiene, Pompiliu Constantinescu descoperă urmatoarele tipologii umane: incornoratul, Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel; juneleprim, Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
greșită („capitalist” pentru locuitorii capitalei; „scrofulos” pentru scrupulos); c. lipsa de proprietate de termenilor („liber-schimbist” Însemnând cel care promoveaza libertatea comerțului, neamestecul 269 statului În treburile Întreprinzătorului capitalist, are pentru Cațavencu sensul de flexibil În concepții); structura este o inovație caragialiană. Încălcarea regulilor gramaticale și a logicii: d. polisemia - „ne-am răcit Împreună”; e. contradicția În termeni: „După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani, iată visul nostru Împlinit!”; f. asociații incompatibile ca sens: „Industria română este admirabilă, e
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deja autorul unor cunoscute capodopere. În 1878, la 12 noiembrie, citește la „Junimea” din Iași, „O noapte furtunoasă”, prima piesă originală, reprezentată pe scena Teatrului Național din București la 18 ianuarie, 1879. Piesa, o comedie, trasează coordonatele majore ale dramaturgiei caragialiene. „Conu Leonida față cu reacțiunea” a fost citită În casa lui Maiorescu În 1879 și publicată În „Convorbiri literare” În 1880; a fost considerată o capodoperă de ironie și Înscenare dramaturgică. Cea mai complexă operă dramatică a lui I. L. Catagiale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
unde nu se cer examene. Particularități: Meloman; ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltate. Superstițios; îi place să-i trosnească chibriturile; e semn că vin bani, de aceea nu uită niciodată să le usuce, înainte de a le întrebuința. (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 368 369). Am început acest capitol introductiv în opera lui Caragiale cu un scurt fragment, autoportret, semnat Allegro în „Adevěrul“ și reprodus în prima serie a „Moftului român“, sub titlul O răutate. Cu siguranță nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
teatral îi este foarte familiar. Traduce din Cervantes, Charles Perrault, Edgar Poë și Mark Twain. Caută motive în vechii povestitori, în Machiavelli și La Fontaine. Caragiale este fără îndoială un om de cultură. 1.2. O viziune generică asupra operei caragialiene Primele proze ale lui Caragiale poartă pecetea personalității sale, cea a unui ironist și a unui om de teatru. Ironist, însă nu satiric direct, el nu spune lucrurilor pe nume și nu le înfățișează așa cum sunt, ci le prezintă de-a-ndoaselea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de personaje. Caragiale urmărește relații care să fixeze istoric un mediu și o situație. Lumea și calitatea privirii sunt inseparabile. „Ambițul“ lui Dumitrache, prelegerile lui Leonida, complicitatea din Scrisoarea pierdută aparțin în același timp societății românești de la 1880 și universului caragialian. Mascarea unuia dintre termeni deformează contururile, schimbă culorile. Elementele clasice sunt importante în operă. Un aspect semnificativ este faptul că teatrul e tentat să respecte unitatea de timp. Nu intră în discuție Conul Leonida, farsă într-un act. Dar încurcăturile
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
produs neamul nostru. Ceea ce e un imens folos pentru contemporani ș-o ireparabilă pierdere pentru posteritate, căci o bună parte din comorile acestui suflet, așa de frumos înzestrat, se-mprăștie în spulberul clipelor zgomotoase și deșarte ale vieții.“ (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 388) Caragiale nu poate crede în prostia fără leac a colectivității noastre, ci numai în aceea a unei obraznice și triviale suprastructuri. Prostia, tema favorită a lui Caragiale, îi inspiră o disociație justă: Prostul se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este un pedagog indirect, un „satiric“ care dorește îndreptarea relelor și contribuie la adevăratul progres social prin ironia sa incisivă. Rolul ironiei în opera lui Caragiale este dominant. Fără a exagera, putem spune că ironia este principala coordonată a umorului caragialian. La Caragiale, ironia are, poate, ca punct de plecare idealul unui stil de urbanitate; ironia sa este foarte ușor de definit, ca și antifraza, din figurile vechii retorici. Ea nu spune lucrurilor pe nume; nu întrebuințează însă forma eufemismului, ci
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în ton: gestul Efimiței, care caută în dulap inamici nevăzuți, felul în care Farfuridi își pierde progresiv cumpătul și începe să aplaude, schimbările de registru ale lui Cațavencu, care trece brusc de la lacrimi la tonul vioi. După cum afirmă Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003), cel dintâi regizor al teatrului caragialian a fost însuși autorul său. Constantin Nottara, ca director de scenă, îl asistă pe Caragiale. El menționează în memoriile sale cum Caragiale spunea întâi replicile, îi corecta pe actori, iar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
felul în care Farfuridi își pierde progresiv cumpătul și începe să aplaude, schimbările de registru ale lui Cațavencu, care trece brusc de la lacrimi la tonul vioi. După cum afirmă Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003), cel dintâi regizor al teatrului caragialian a fost însuși autorul său. Constantin Nottara, ca director de scenă, îl asistă pe Caragiale. El menționează în memoriile sale cum Caragiale spunea întâi replicile, îi corecta pe actori, iar le spunea, iar îi corecta, până se declara mulțumit. Nottara
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea este reticentă la spiritul critic. Caragiale nu găsește astfel un public potrivit, care să se recunoască în comediile sale și care să aplaude fără rețineri. 1.7. Individualul și tipicul în dramaturgia caragialiană Scopul operei lui Caragiale, așa cum îl formulează în scrisoarea către Mihail Dragomirescu, este de a reprezenta împrejurările ce nasc din felul particular al atâtor suflete și minți, asemănătoare, în general, cu ale noastre. Individualul și tipicul îl preocupă, așadar, pe
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]