3,275 matches
-
de zi, dăruiește lumii câte o capodoperă. Era o plăcere pentru spirit să merg alături de Guicciardini, să-i culeg impresiile, comentariile, confidențele. Erau totuși și câteva lucruri neplăcute: astfel, pentru a merge de la castelul Sant’Angelo la noul palat al cardinalului Farnese, situat la mai puțin de o milă, am avut nevoie de aproape două ceasuri, atât de mare era notorietatea companionului meu. Dacă unele personaje îl salutau în trecere, altele descălecau pentru a începe cu el o lungă discuție între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se întorcea spre mine cu o vorbă de scuză: „Este un compatriot, de curând instalat la Roma“, sau: „Este un slujbaș la Vatican, foarte influent“, „Este șeful serviciului de poștă al regelui Franței“, și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acest oraș al clericilor! Totul e cumpărat de la Florența, Veneția, Milano sau din alte părți. Pentru a finanța nebuniile acestui oraș, papii au început să vândă demnitățile ecleziastice: zece mii, douăzeci de mii, treizeci de mii de ducați pentru a fi cardinal! Aici, totul e de vânzare, până și funcția de cardinal gerant al Vaticanului! Cum tot nu era de ajuns, au început să vândă indulgențe nefericiților germani! Dacă plătiți, păcatele vă sunt iertate! În fond, ceea ce Sfântul Părinte încearcă să vândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Milano sau din alte părți. Pentru a finanța nebuniile acestui oraș, papii au început să vândă demnitățile ecleziastice: zece mii, douăzeci de mii, treizeci de mii de ducați pentru a fi cardinal! Aici, totul e de vânzare, până și funcția de cardinal gerant al Vaticanului! Cum tot nu era de ajuns, au început să vândă indulgențe nefericiților germani! Dacă plătiți, păcatele vă sunt iertate! În fond, ceea ce Sfântul Părinte încearcă să vândă este chiar raiul. Așa a început cearta cu Luther. — Călugărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
degetele-i netede, care băteau febril darabana pe masă, mi-a făcut semn să vin mai aproape. M-am aplecat spre mâna lui, apoi spre cea a personajului care stătea în picioare în dreapta sa. — Leon, îl cunoști pe vărul Nostru, cardinalul Giulio? — Cum aș fi putut trăi la Roma fără să-l cunosc? Nu era cel mai bun dintre răspunsuri în această împrejurare. Giulio de Medici era incontestabil cel mai strălucit dintre prinții Bisericii și omul de încredere al papei. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce limbă aveam să-i pot vorbi, prin ce cuvinte aveam să încep. Mai încercam și să ghicesc ce anume își putuseră spune Leon al X-lea și vărul său înainte de a mă convoca. Papa aflase, desigur, că vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul acesta, nimeni nu va putea pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul acesta, nimeni nu va putea pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea intenții vinovate în legătură cu această fată; singura sa grijă era de a găsi o soție pentru vărul său, Leon Africanul! Un preot pe care-l cunoșteam, și pe care l-am văzut ieșind din capelă, mi-a oferit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
său, Leon Africanul! Un preot pe care-l cunoșteam, și pe care l-am văzut ieșind din capelă, mi-a oferit și alte elemente care mi-au întărit presupunerile: Maddalena trăise vreme îndelungată într-o mânăstire. În cursul unei vizite, cardinalul o remarcase și, la sfârșitul zilei, când trebuise să plece, o luase pur și simplu cu el, o dată cu bagajele. Procedeul șocase, iar plângerea ajunsese la urechile lui Leon al X-lea, care reacționase imediat, în calitate de șef al Bisericii și șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o părticică din el. E adevărat că ești, ca și mine, din Granada? Și convertit, la fel ca mine? Mă încrezusem prea mult în puterile și în seninătatea mea. Când a pătruns agale în salonașul îndepărtat de zgomote în care cardinalul mă pusese să stau, mi-am pierdut pe dată orice dorință de a-i pune întrebări, de teamă că un cuvânt de-al ei m-ar putea sili să plec. Pentru mine, adevărul despre Maddalena era chiar Maddalena. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a trupului. — După două săptămâni, când m-au lăsat să ies, mă hotărâsem să-mi schimb atitudinea. Am făcut parada unei profunde remușcări și m-am arătat cucernică, supusă, insensibilă la umilințe. Îmi așteptam clipa. Ea a sosit o dată cu vizita cardinalului Giulio. Stareța era silită să-l întâmpine cu onoruri, deși mai curând l-ar fi trimis pe rug, dacă i-ar fi stat în putință. Ne punea uneori să ne rugăm pentru pocăința prinților Bisericii și nu-și menaja criticile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a familiei Medici“, nu în public, ci în fața unora dintre călugărițele din anturajul ei, care nu pierdeau vremea și spuneau mai departe și altora. Fără îndoială că viciile de care era acuzat mă făcuseră să-mi pun nădejdea în acest cardinal. I-am dat dreptate: — Virtutea devine morbidă dacă nu e îndulcită de oarecare abateri, iar credința devine lesne crudă dacă nu e atenuată de ceva îndoieli. Maddalena mă atinse ușor pe umăr, în semn de încredere, continându-și apoi povestirea: Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceva îndoieli. Maddalena mă atinse ușor pe umăr, în semn de încredere, continându-și apoi povestirea: Când prelatul a sosit, am venit cu toatele pe rând să-i sărutăm mâna. Mi-am așteptat rândul cu nerăbdare. Planul meu era gata făcut. Degetele cardinalului, împodobite cu două inele, erau întinse princiar spre mine. Le-am apucat, le-am strâns un pic mai tare decât s-ar fi cuvenit și le-am reținut două secunde mai mult decât trebuia. Era de ajuns spre a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era de ajuns spre a-i atrage atenția. Am înălțat capul, pentru ca el să-mi poată privi chipul. „Am nevoie să mă spovedesc dumneavoastră.“ Spusesem acest lucru cu voce tare, pentru ca cererea mea să fie oficială, auzită de toată suita cardinalului, cât și de stareță. Aceasta și-a luat un ton mieros: „Dă-te la o parte, fetițo, o deranjezi pe Eminența Sa, iar surorile tale așteaptă“. A fost o clipă de șovăială. Aveam să mă pomenesc oare aruncată pe veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sentința: „Așteaptă-mă aici! Am să te spovedesc!“ Mi-au dat lacrimile, trădându-mi fericirea. Dar, când am îngenuncheat la confesional, vocea îmi era iarăși fermă, pentru a rosti fără greșeală cuvintele pe care le repetasem de sute de ori. Cardinalul a ascultat în tăcere lungul meu strigăt de disperare, mulțumindu-se să dea din cap pentru a mă încuraja să continuu. „Fiica mea, mi-a spus el când am tăcut, nu cred că viața de mânăstire ți se potrivește.“ Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viața de mânăstire ți se potrivește.“ Eram liberă. Aducându-și numai aminte, lacrimile îi curgeau din nou. Mi-am pus mâna peste mâna ei, apăsând-o afectuos, apoi mi-am retras-o, moment în care ea își reluă firul istorisirii. — Cardinalul m-a adus cu el la Roma. Asta s-a întâmplat acum o lună. Stareța nu voia să mă lase să plec, dar ocrotitorul meu n-a ținut seamă de obiecțiile ei. Ca să se răzbune, ea a pus la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a întâmplat acum o lună. Stareța nu voia să mă lase să plec, dar ocrotitorul meu n-a ținut seamă de obiecțiile ei. Ca să se răzbune, ea a pus la cale o întreagă cabală împotriva lui, a intervenit pe lângă cardinalii spanioli, care, la rândul lor, s-au adresat papei. Cele mai cumplite acuzații au fost rostite împotriva Eminenței Sale și împotriva mea... S-a întrerupt, căci mă ridicasem dintr-un salt. Nu voiam să aud nici o vorbă din aceste calomnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să părăsesc deja Roma, devenită dintr-odată inospitalieră în lipsa acestui naș atent, a acestui generos protector, Cerul să-i dăruiască bogățiile sale nenumărate, precum a făcut-o el însuși mereu! Nu am fost singurul care m-am gândit la plecare: cardinalul Giulio s-a exilat la Florența, Guicciardini s-a refugiat la Modena, iar împrejurul meu, sute de scriitori, pictori, sculptori, neguțători, dintre cei mai renumiți, au început să părăsească orașul de parcă ar fi fost lovit de ciumă. În realitate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părăsească orașul de parcă ar fi fost lovit de ciumă. În realitate, a fost o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele ei era spus cu voce tare din Borgo până în Piața Navona, însoțit de un calificativ invariabil: Adrian barbarul. Cardinalii îl aleseseră ca pentru a face penitență. Prea multe acuzații fuseseră aduse papalității în cursul ultimului pontificat, germanii aderau cu provincii întregi la tezele lui Luther, iar Leon al X-lea era ținut răspunzător. De aceea se dorea schimbarea înfățișării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pensiei mele și chemarea la măcel universal: iată, cu siguranță, niște elemente care-mi răpeau orice poftă de a-l aclama pe acest papă. Și care, pe deasupra, mă și îmboldeau să părăsesc Roma cât mai iute, plecând spre Florența, unde cardinalul Giulio mă încuraja să-l urmez. M-aș fi alăturat lui, de bună seamă, dacă Maddalena n-ar fi fost însărcinată. Închiriasem în cartierul Ponte o casă cu trei caturi. La ultimul era o bucătărie, la al doilea o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mereu. Așa că n-aveam deloc chef să-i trag după mine pe drumurile anevoioase ale pribegiei. Nici spre Florența, nici măcar spre Tunis, așa cum mi se sugerase în anul acela, în niște împrejurări ciudate. Mă aflam într-una din zile la cardinalul Giulio, cu puțin timp înainte ca el să plece spre Toscana, când se înfățișă un tânăr pictor. Se numea Manolo, mi se pare, și venea de la Neapole, unde dobândise oarecare notorietate. Nădăjduia să-și vândă tablourile înainte de a se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Manolo, mi se pare, și venea de la Neapole, unde dobândise oarecare notorietate. Nădăjduia să-și vândă tablourile înainte de a se întoarce în orașul său. Nu era lucru rar ca un artist să vină de departe pentru a-l vedea pe cardinalul de Medici, orice persoană care bătea la ușa lui fiind sigură că nu va pleca înapoi cu mâna goală. Napolitanul ăsta desfășură așadar câteva pânze, de calitate inegală, mi s-a părut mie. Le priveam cu un ochi distrat, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și chiar mai rău decât atât. Altele glăsuiau despre mândria romanilor: „Nicicând un neitalian nu va veni să se așeze pe tronul lui Petru!“ Oprisem orice învățătură, orice studiu, consacrându-mi timpul acestei lupte. E adevărat că eram corect retribuit. Cardinalul Giulio făcea să-mi parvină importante sume de bani însoțite de scrisori de încurajare. Făgăduia să-și arate întreaga recunoștință de îndată ce se va fi schimbat norocul. Așteptam clipa asta cu nerăbdare, căci situația mea la Roma devenea precară. Un preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să meargă să cumpere două sticle din cel mai bun vin grecesc, iar pe celălalt îl puse să pregătească o pipă cu tutun. — Ai gustat cumva din această dulce otravă din Lumea Nouă? — O dată, acum doi ani, acasă la un cardinal florentin. — Nu se găsește de vânzare la Roma? — Nu există decât în unele taverne. Dar acei tabacchini care le țin sunt oamenii cei mai prost văzuți din oraș. — Curând, lumea întreagă va fi plină de tabacchini, iar reputația lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aer amenințător. — Să te îmbrățișez sau să te snopesc în bătaie? A râs și mai strașnic. M-am prăvălit într-un fotoliu fără să mă fi invitat. — Spune-mi, Francesco, am visat cumva? Prin încăperea asta a trecut într-adevăr cardinalul Giulio, înveșmântat în alb? Lui i-am sărutat mâna? — Cardinalul Giulio de Medici nu mai există. A fost ales ieri în scaunul Sfântului Petru și a luat numele de Clement, al șaptelea cu acest nume. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bătaie? A râs și mai strașnic. M-am prăvălit într-un fotoliu fără să mă fi invitat. — Spune-mi, Francesco, am visat cumva? Prin încăperea asta a trecut într-adevăr cardinalul Giulio, înveșmântat în alb? Lui i-am sărutat mâna? — Cardinalul Giulio de Medici nu mai există. A fost ales ieri în scaunul Sfântului Petru și a luat numele de Clement, al șaptelea cu acest nume. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Îmi curgeau lacrimile fără să mi le pot opri. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]