9,952 matches
-
blat de marmură erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, podeaua cu gresie albă fusese măturată și spălată de curând. Cu toate astea, pe unul din blaturi, erau teancuri de cutii de cereale, de zahăr, de făină, de orez și de biscuiți, cartonul lor lucios atrăgându-mi atenția imediat. Lee nu le-ar fi lăsat niciodată afară. Mi-am adus brusc aminte cum am venit odată cu un grup de studenți pentru un seminar la ea acasă și cum Lee ne-a făcut ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era gata să sară din balamale. Vai, vai. Probabil era premenstrual. M-am urcat sus la Claire și la Paul și i-am găsit în febra împachetărilor. Raze de lumină de toamnă se revărsau prin fereastra înaltă printre cutiile de carton, unele din ele purtând deja indicii cu conținutul lor. Claire arăta mai bine decât o văzusem în ultimele luni; angajarea asta iminentă făcuse minuni pentru moralul ei. Sorta lucrurile plină de energie, în timp ce Paul, fumând o țigară în pat, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mototolită. Mă întrebam dacă a făcut-o ea. Tot ce se poate. în loc să aibă tiv, era tăiată prost cu o foarfecă de plastic. Am început să despachetez pachetul. Era lung și plat, ca și cum ar fi fost mai multe bucăți de carton învelite în hârtie maro. —Chiar are forma asta sau ne jucăm de-a pasează pachetul? am întrebat obraznic. Judy s-a încruntat. Nu-mi oferise o ceașcă de ceai. Probabil era ceva serios. Am rupt hârtia. înăuntru era o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
hârtie maro. —Chiar are forma asta sau ne jucăm de-a pasează pachetul? am întrebat obraznic. Judy s-a încruntat. Nu-mi oferise o ceașcă de ceai. Probabil era ceva serios. Am rupt hârtia. înăuntru era o foaie mare de carton, îndoită, ca să formeze un suport tare. Apoi am rămas fără cuvinte. înăuntru cartonului erau ceea ce mie îmi păreau a fi tablourile furate de la Shelley Frank Fine Art. Erau toate, învelite în hârtie glasată. Cineva, cel mai probabil Paul, pusese câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am întrebat obraznic. Judy s-a încruntat. Nu-mi oferise o ceașcă de ceai. Probabil era ceva serios. Am rupt hârtia. înăuntru era o foaie mare de carton, îndoită, ca să formeze un suport tare. Apoi am rămas fără cuvinte. înăuntru cartonului erau ceea ce mie îmi păreau a fi tablourile furate de la Shelley Frank Fine Art. Erau toate, învelite în hârtie glasată. Cineva, cel mai probabil Paul, pusese câte o bucată de folie protectoare între picturi închizând rama la sfârșit ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu le-a luat cu el? A plecat din nou capul. — El crede că le-a luat, a spus ea blând. Am făcut alt pachet care semăna perfect cu ăsta și i l-am dat. Numai că era plin de carton. Mi-am ridicat capul și am pus mâna la gură chicotind. Eram impresionată. —Vreau să le iei, a spus. Le poți duce înapoi la galerie. Nu, am spus calmă. Am să le duc anonim. Ar fi aiurea să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de urât, încât trebuie să recunosc că mi s-a făcut o frică nemaivăzută și abia m-am putut stăpâni a nu mă spânzura de orice mi-ar fi ieșit în cale. Sacoul ei era de fapt o bucată de carton tare ca piatra, însă atât de grosier și de mizerabil lucrat, încât am realizat instantaneu că fusese cumpărat de la cel mai odios magazin de îmbrăcăminte din Jackson City. Produsele acestui magazin erau vestite pentru aceea că aduceau în atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin de vioiciune să trec în celălalt colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse el, cu capul întors spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deasupra parbrizului ce se întindea pe toată lungimea cabinei. Negăsind nici acolo ceea ce căuta, se ridică puțin de pe scaun ca să poată privi înăuntru. O bucată mică din căptușeala plafonului era desprinsă într-un colț. Sub ea, într-o cutiuță de carton erau cheile. Cristi se lăsă să cadă înapoi în scaun cu cheile în mână. Introduse cheia în contact și o răsuci ușor spre dreapta. Toate aparatele din bord prinseră viață. Acele indicatoarelor începură să tremure și se mișcară de la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întredeschisă. Ileana părea să cunoască locul pentru că îl condusese printr-o tindă îngustă până în încăperea în care se afla bătrânul. Acesta stătea așezat pe o laviță de lemn acoperită cu blănuri de oaie argăsite. Ținea pe brațe o cutie de carton plină cu poze vechi. Abia ridică ochii când cei doi își făcură apariția acolo. Cu un semn scurt din mână le arătă să se i așeze alături, în timp ce el ridica în dreptul ochilor o fotografie îngălbenită pe margini. O examină îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale ori bunicul? Calistrat se mulțumi să dea din cap, fără a-i da nici o lămurire. Întinse mâna după fotografie și o aruncă apoi în cutie peste celelalte poze de acolo. Așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să răspundă întrebării ei nerostite, Cristian începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea! se răsti el la interlocutorul său așezat pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În perioada crahului financiar și a inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost Napoleon al III-lea, i-ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fîn (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decît nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îndreptam spre dosul prăvăliei cînd am văzut fîșia de hîrtie pe tejghela. Apropiindu-mă, am băgat de seamă că era vorba de o fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe o planșă din carton gros. Marginile erau arse, iar imaginea, fumurie, părea brăzdată de urmele unor degete mînjite de cărbune. Am examinat-o la lumina unei lămpi. În fotografie se putea vedea o pereche de tineri zîmbind spre aparat. El nu părea să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încorona portalul: 1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o scară răsucită Într-un soi de spirală. Am consultat mulțimea de cutii poștale din metal. Numele chiriașilor se puteau citi pe niște cartonașe de carton gălbui, inserate Într-o renură, după obicei. Miquel Moliner / Nuria Monfort 3.o -2.a Am urcat Încet, parcă temîndu-mă că edificiul avea să se prăbușească dacă aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a insistat să-și grupeze prietenii ca pe o echipă studențească de fotbal, apoi ca pe membrii unei bande dure din East Side, cu vestoanele Întoarse cu căptușeala În afară și el Însuși șezând În centru, pe o lună de carton presat. Probabil că fotograful le mai deține și acum - În orice caz, ei n-au ridicat niciodată pozele. Vremea era perfectă, așa că au dormit din nou sub cerul liber și, din nou, Amory a adormit În ciuda voinței lui. A sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sticlă și oglindă În triptic. Pe pereți, o reproducere scumpă după „Cireșe coapte“, câțiva dulăi politicoși pictați de Landseer și „Regele insulelor negre“ de Maxfield Parrish. O mare dezordine, alcătuită din următoarele obiecte: (1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o serie de rochițe de stradă amestecate cu surorile lor de gală, toate Întinse pe masă, toate evident noi; (3) un sul de tul care și-a pierdut demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oglinda de pe masa de toaletă. A privit-o fără nici un sentiment. După viile imagini mentale ce o Înfățișau și cu care se hrănea În prezent, portretul fotografic părea ciudat de ireal. S-a Întors În studio. — Ai o cutie de carton? — Nu, a răspuns Tom, intrigat. De ce-aș avea? A, cred că găsești una În camera lui Alec. În cele din urmă Amory a găsit ceea ce căuta și, Întorcându-se la masa de toaletă, a deschis un sertar plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva între neliniște și vinovăție, și ieși imediat afară din librărie. Mariana se hotărăște să moară, Mariana se hotărăște să moară, Mariana se hotărăște să moară, vedea Mișu pe toate panourile publicitare, pe toate ziarele, pe statuia lui Coposu, pe cartoanele cu reduceri din vitrinele magazinelor de lux. Mișu simțea o nevoie imperioasă să fugă. Dar unde? Avea impresia că fețele tuturor trecătorilor se metamorfozează, toate chipurile începeau să semene cu al Marianei - și toți se hotărau să moară. Un cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ooooh, fac Hans și Anna pe două voci; ceea ce nu‑i o caracterizare prea inteligentă a situației, după părerea lui Rainer. Cu siguranță Hans îi privește acum fața și constată că aceasta e total descompusă. Într‑o valiză veche de carton se află o baionetă la fel de veche, din primul război mondial. E o amintire prețioasă, iar lama ei măsoară 25 cm. Exact cât trebuie, nici nu‑i nevoie să fie mai lungă. Tare i‑ar mai plăcea lui Rainer ca Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
țină în mână ca pe‑o floretă, dar categoric o să facă o impresie stângace, pentru că el pare întotdeauna cam neîndemânatic atunci când nu vorbește despre probleme filosofice. Acum baioneta zace liniștită în lăcașul care i‑a fost destinat, în valiza de carton. Împreună cu ea mai zac jucării stricate, un diaproiector - luat cu gândul că în concediu vor face diapozitive, ceea ce nu se întâmplă deoarece nu există concediu - și o grămadă de cârpe. În sinea lui, Rainer s‑a detașat deja cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dintre cele cinci sute de cutii de detergent pe care le avem se află blestemata aia de baionetă, întreabă Anna sceptică (azi îi funcționează glota), ochii îi fug și mută filmul cu un cadru mai departe. Știu, în valiza de carton din rândul trei de sus, obiectul patru din stânga. O să ne îngroape sub ele, dacă o ținem tot așa, iar echipele de salvare o să ne dezgroape sufocați; maldărul ăsta de catrafuse ar ajunge pentru cinci vieți. Valiza e deschisă în mijlocul șirurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]