KorAP: Find »[drukola/base=cască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...163 >

4,072 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din guri de sticle. Parcă pentru a da o tușă finală atmosferei sordide din casă, cineva desenase pe un perete, cu un marker roșu, un portret al prințesei Ann. Era înconjurată de polițiști cu căști, iar dedesubt stătea scris: COPOII LUI ANNY CEA GOALĂ PIZDULICEA NOATRĂ REGALĂ PULICĂ A MURIT TRĂIASCĂ PIZDA Sentimente care, fără îndoială, erau perfect acceptabile în cercurile Frontului pentru Eliberarea Femeilor, dar era greu de socotit că i-ar fi plasat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
dinainte la asta, zise Sally. Acum nu ne mai trebuie decât un afurisit de albatros. Dacă vrei să știi, eu sunt de părere că avem unul, sugeră Gaskell chiar când Eva ieși din cabină și își puse pe cap o cască de baie. — Ei, unde-i funia aia? întrebă ea. Gaskell căută într-un dulăpaș și găsi una. O legă în jurul taliei femeii, iar Eva se cățără pe bordul navei și intră în apă. — E așa de rece! se hlizi ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
cu apă. în cele din urmă se duse în toaletă și se machie în oglindă. Când ieși de acolo, avea gene false, buzele îi erau de un roșu strident, iar machiajul gros îi ascundea tenul palid. Purta în mână o cască de baie. Sally se duse la ușa cambuzei, își înălță un braț și-și scoase o coapsă la vedere. — Gaskell dragule! strigă ea. Gaskell deschise ochii și se uită la ea. — Ce dracu’ se-ntâmplă? — îți place, dragule? Gaskell își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
mult fără. — Dar am eu nevoie. Trebuie să dovedesc că m-ai iubit până când moartea ne-a despărțit. Femeia se aplecă și i-l rulă cum se cuvine. Gaskell se holbă la ea. Ceva nu era în regulă. — Și acum casca... Sally se întinse și luă casca de baie. — Casca? întrebă Gaskell. De ce casca? Nu vreau să-mi pun chestia aia! — O, dar trebuie, iubirea vieții mele! Te face să arăți mai feminin. îi potrivi casca pe cap. Apoi zise: — Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Trebuie să dovedesc că m-ai iubit până când moartea ne-a despărțit. Femeia se aplecă și i-l rulă cum se cuvine. Gaskell se holbă la ea. Ceva nu era în regulă. — Și acum casca... Sally se întinse și luă casca de baie. — Casca? întrebă Gaskell. De ce casca? Nu vreau să-mi pun chestia aia! — O, dar trebuie, iubirea vieții mele! Te face să arăți mai feminin. îi potrivi casca pe cap. Apoi zise: — Și-acum cu Sallia inter alia. își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
că m-ai iubit până când moartea ne-a despărțit. Femeia se aplecă și i-l rulă cum se cuvine. Gaskell se holbă la ea. Ceva nu era în regulă. — Și acum casca... Sally se întinse și luă casca de baie. — Casca? întrebă Gaskell. De ce casca? Nu vreau să-mi pun chestia aia! — O, dar trebuie, iubirea vieții mele! Te face să arăți mai feminin. îi potrivi casca pe cap. Apoi zise: — Și-acum cu Sallia inter alia. își scoase bikinii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
până când moartea ne-a despărțit. Femeia se aplecă și i-l rulă cum se cuvine. Gaskell se holbă la ea. Ceva nu era în regulă. — Și acum casca... Sally se întinse și luă casca de baie. — Casca? întrebă Gaskell. De ce casca? Nu vreau să-mi pun chestia aia! — O, dar trebuie, iubirea vieții mele! Te face să arăți mai feminin. îi potrivi casca pe cap. Apoi zise: — Și-acum cu Sallia inter alia. își scoase bikinii și se lăsă în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
era în regulă. — Și acum casca... Sally se întinse și luă casca de baie. — Casca? întrebă Gaskell. De ce casca? Nu vreau să-mi pun chestia aia! — O, dar trebuie, iubirea vieții mele! Te face să arăți mai feminin. îi potrivi casca pe cap. Apoi zise: — Și-acum cu Sallia inter alia. își scoase bikinii și se lăsă în jos înspre el. Gaskell gemu, cu privirea ațintită la ea. Era minunată! De multă vreme nu mai fusese atât de drăguță! Dar tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
și n-o să te doară. O să se termine repede, iubitule! Moarte naturală prin înec. în pat. O să rămâi în istorie. — Curvo, curvă ucigașă... — înspre Cerber, zise Sally și-i turnă apa în gură. Apoi lăsă ibricul jos și-i trase casca de baie peste față. Părintele St John Froude vâsli surprinzător de constant pentru un om cu o jumătate de sticlă de whisky înăuntrul lui și cu inima cuprinsă de mânie. Cu cât se apropia mai tare de mănunchiul de prezervative

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
să zărească cabina navei de agrement, nu era deloc într-o dispoziție glumeață. Vâsli furios înspre ambarcațiune, își legă barca de balustradă și, săltându-și sutana deasupra genunchilor, urcă la bord. Jos, în cabină, Sally stătea cu privirea fixată pe casca de baie. Se umfla și se dezumfla, se întindea și se strângea pe fața lui Gaskell, iar Sally se zvârcolea de plăcere. Era cea mai eliberată femeie de pe planetă - cea mai puternic eliberată. Gaskell murea, iar ea avea să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
mai eliberată femeie de pe planetă - cea mai puternic eliberată. Gaskell murea, iar ea avea să fie liberă să stea cu un milion de dolari în cont. Și nimeni n-o să afle niciodată nimic. Când Gaskell o să moară, o să-i scoată casca de pe cap, o să-l dezlege și o să-i împingă cadavrul peste bord, în apă. Gaskell Pringsheim urma să moară din cauze naturale, prin înec. Și chiar în clipa aceea ușa cabinei se deschise, iar Sally se uită la silueta parohului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-se, în cocpit, în timp ce femeia înaintă spre el, ținând cuțitul cu ambele mâini în fața ei. Era în mod clar nebună de legat. Ca și bărbatul de pe podea. Acesta se rostogolea și-și scutura capul într-o parte și-n alta. Casca de baie îi ieși de pe față, dar părintele St John Froude era prea ocupat să se agațe de marginea vasului de agrement și să sară în barca lui ca să mai observe așa ceva. Se aruncă în ea exact când înfiorătoarea femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
aude, bre, fetițo, și-a uitat bateriile de la aparat acasă! Nu-i funcționează aparatul de auzit, fă. Degeaba, ține dietă, fă, ține dietă și la sâni, fă. Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele. Dar e joi. Așa arată calendarul, cadranul. Soarele acesta suspect se numește joi. Până vineri mai e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

autograf sau ceva de genul. Mă duc în spate și arunc brioșe nemâncate într-o pungă mare de plastic și strâng bani în plicuri albe de la irlandezi generoși, ca să îi pun în altă pungă pentru UNICEF. Apoi le smulg oamenilor căștile, deși filmul încă nu s-a terminat. Dar ce pot să fac? Trenurile de aterizare sunt coborâte și încă mai stau oameni în picioare, întrebând dacă mai au timp să se ducă la toaletă. Nu-mi vine să cred. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Am suc de mere, de portocale și de roșii, îi ofer eu săritoare. —Vreau un Chardonnay, oftează ea. Dă-mi două. Femeia nu îmi mulțumește, dar eu oricum îi spun „Cu plăcere“. Doar ca să o enervez. Totuși nu observă. Poartă căști și se uită la ecranul din față. Servitul băuturilor durează o veșnicie, dar nu contează. Mai avem oricum încă șase ore de pierdut. Facem tăvile de mâncare teanc apoi tragem cărucioarele duble, grele, pe culoar. Azi e de ales între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ei bine, orice. Trecând printre draperii către clasa întâi, îmi aduc aminte de Adam și încep să-mi doresc să fiu în avionul spre New York. Sunt doar vreo șase oameni aici, inclusiv o mare vedetă pop, care ascultă muzică la căști și bate ritmul cu degetele în cotieră. Mă întreb dacă își ascultă propria muzică. Mă întreb dacă vedetele pop își ascultă vreodată propria muzică atunci când vor să se relaxeze. Cumva mă îndoiesc. Ar semăna prea mult cu ce fac la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

mă lasă să stau aici. — E clasa Întâi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate de zor la un laptop, iar două femei În vârstă, aflate În colț, tocmai Își pun căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întâi. Ridică iar vocea la volumul normal. E În regulă, vă convine ? — E perfect ! Mulțumesc foarte mult. — Pentru puțin. Îmi zâmbește iar și se Îndepărtează, iar eu Îmi Împing servieta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

nici un motiv să nu mă pensionez. E exact cum a zis Tony. La capătul firului se lasă o tăcere punctată doar de respirația ei neregulată, și Emma se uită scurt la mine. Știu că Barry, producătorul, îi urlă probabil în cască să facă ceva, să umple spațiul. — Mult noroc, Enid! zice ea voioasă. Becky, în legătură cu subiectul planurilor pentru pensionare... — Stai... stai puțin, zic, ușor încruntată. Enid, nu există nici un motiv financiar evident, care să te împiedice să te pensionezi. Însă... haide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în vârstă decât cei mai mulți dintre ei. Dar parcă nu prea contează atât de mult când râdem împreună... — Ei, mi‑e teamă că trebuie să ne cam oprim aici, intervine Emma, care a ascultat intens ce i s‑a spus în cască. Zâmbește către cameră. Mult noroc la pensie, Enid... — Stați! zic repede. Enid, te rog mai rămâi puțin dacă vrei să vorbim mai mult despre asta. OK? — Da, spune Enid după o pauză. Da, mi‑ar face plăcere. — Să vedem cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
trebuie să te porți cu grijă. A fost... bun filmul? Mor după Billy Crystal. — Da, a fost. A fost un film foarte bun. De fapt, chiar mi‑a plăcut. Înghit în sec. Până în clipa în care mi s‑au stricat căștile, pe la jumatea filmului. — O, Doamne! zice Suze. — Era un moment crucial. Toată lumea din jurul meu râdea cu gura până la urechi, iar eu nu auzeam nimic. Vocea începe să‑mi tremure, trădându‑mi nervozitatea. Așa că... am întrebat o stewardeză dacă nu‑mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Smeath, oare? — Așa că vedeți, nu am nici cea mai mică problemă, adaug. De fapt, niciodată nu mi‑a fost mai bine ca acum. Aha, spune Emma. Înțeleg. Are o privire neliniștită, și știu că Barry îi urlă probabil ceva în cască. — Dar, chiar dacă situația ta bănească s‑a reglat temporar, viața ta e probabil distrusă. Se apleacă iar spre mine, cu compasiune. Nu ai serviciu... prietenii te‑au părăsit... — Din contră, am serviciu. În după‑amiaza asta plec spre Statele Unite, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
spunându‑mi pe mutește „bravo“. Gareth, regizorul de platou, i se alătură și el... apoi încă cineva... și acum întreg studioul aplaudă, în afară de Emma și de Rory, care par de‑a dreptul interziși și de Zelda, care vorbește inflamată în cască. — Ei! spune Emma, încercând să acopere aplauzele. Ă... Acum vom lua o scurtă pauză, dar vă așteptăm din nou peste câteva momente pentru a afla mai multe despre povestea noastră de azi: povestea tragică... îhm... șovăie, ascultând ce i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Emma, încercând să acopere aplauzele. Ă... Acum vom lua o scurtă pauză, dar vă așteptăm din nou peste câteva momente pentru a afla mai multe despre povestea noastră de azi: povestea tragică... îhm... șovăie, ascultând ce i se spune în cască... sau, mai degrabă, povestea... ă... despre triumful... ă... Jingle‑ul de generic izbucnește dintr‑un difuzor și ea aruncă o privire iritată spre cabina producătorului. — Să se hotărască naibii odată! Mai vorbim, zic și mă ridic. Trebuie s‑o șterg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]