14,490 matches
-
decor. Muzica își cîștigă o glorie trecătoare și, după aceea, ironizată des, cu instrumentalismul lui Macedonski. O muzică de clopot, la a cărei măsură trebuia să se conformeze poezia. Undeva peste, în sferele îndepărtate ale non-înțelegerii, unde muzica, deși respinge - "castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!" - tot ce ține de impurele senzații, se transmite tot printr-un fel de senzorialitate, e filozofia muzicală a lui Barbu. O filozofie, de fapt, supramuzicală, ca gasteropodele. Muzica de prăbușire, de "înșurupare", însoțește
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
se poate vorbi despre nici o influență, aș putea spune, cu modestie, doar că m-am întâlnit pe același drum. Pentru Kafka femeile sunt mesagerele dintre ceea ce este bine în absurditatea înghețată a lumii și narator. Cel mai evident este în Castelul, femeia rămâne singura pâlpâire de speranță. În fond ceea ce numiți cu gentilețe "noirceur", pentru că o iau că pe un compliment, este felul meu de a scrie tragedii sub forma unor române. Pentru mine această "noirceur" este cerul implacabil al strămoșilor
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Nathan și pe alți cîțiva prieteni judecători peste cele douăsprezece seminții ale lui Israel și a Început să proorocească sfîrșitul lumii. În scurtă vreme, a fost acceptat de aproape toată evreimea din diaspora, iar sultanul Turciei i-a oferit un castel lîngă strîmtoarea Dardanele, unde Sabbatai Își primea oaspeții de pretutindeni. Dar Într-o zi, a fost vizitat de un rabin polonez care a declarat apoi că Sabbatai Zevi este un impostor, ceea ce l-a supărat foarte tare pe sultan. Acesta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
convinsă că, În cele din urmă, Îl va face să Înțeleagă. Ba chiar desenase cu pixul pe o hîrtie locul În care trebuia să ajungă și drumul pînă acolo, pentru ca el să-și dea mai bine seama. Ceva ca un castel cu multe ferestre, Împrejmuit de un zid Înalt și cu un turn ca o ciupercă alături, pe ușa căruia se intra Într-o peșteră... - o aiureală. Pesemne că acolo Îi spusese Vic cel din vis că o așteaptă. Ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la pat. Soțul doamnei, fost ofițer În armata Statelor Unite, după ce i-a dezvăluit secretul insulei, a părăsit-o fără motiv și a dispărut fără urmă. Îl chema Victor, dar ea Îl alinta Vic. Zilele trecute l-a visat Într-un castel cu un turn alături, Înconjurat de foarte mulți dușmani... — Oprește-te! Pablo tăcu, dar continuă să meargă. — Ți-am spus să te oprești. Am crezut că trebuie să mă opresc din vorbit. Ajunseseră Într-un loc pietros, unde arborii se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-o? Cine s-a năpustit primul și cine l-a urmat? Contează oare? Erați doar niște băieței care se jucau 000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Doar un joc de băieți. Jocuri. Pentru băieței prostuți. 00000000000000000000000Dar tu l-ai auzit țipînd SÎnt regele castelului, iar tu ești un prăpădit mic și murdar! Stevie a răcnit asta la tine, dîndu-și aere, cu chipul schimonosit Într-o caricatură de monarh crud și despotic. Băiețelul e mai rapid și a ajuns mai repede decît fratele lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
câmp pe care le-a pus odată, de mult Într-o zi de vară, pe mormântul mamei... Adoarme, cu gândul la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În casa de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lângă mamă, clopotnița. Am văzut chipul palid al spânzuratului mișcându-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot timpul, umplând-o de găinaț acid și măcinându-i și mai mult zidurile. Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de neșters a mamei, a personalității ei blânde, nedefinite și parcă ireale, iar în mintea mea casa apare totdeauna învăluită într-o ceață romantică, veșnică, aproape medievală. Poate că ar trebui să fie înconjurată de tufe dese de trandafir, precum castelul Frumoasei din Pădurea Adormită. Totuși nu este o casă veche. A fost construită cam pe la 1880, este pe jumătate din lemn și are tencuiala vopsită în roz irlandez stins. Este o locuință destul de izolată, construită pe un deal din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
minți târfa asta rea de muscă! Curată belea! Dar... ce, ce trebuia să fiu eu, dacă nu evreul care s-o mântuiască, Cavalerul cu Marele Armăsar Alb, tipul cu Armura Strălucitoare care apare în visele fetițelor ca să le elibereze din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un evreu mintos, cu un început de chelie și ditamai clonțul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Myatt. Nu, patruzeci și două, se corectă și văzu degetele omului ajustând ceasornicul cu grijă, exact la minut. Când ajunse la compartimentul său, trenul Încetinea. Coșurile Înalte din Liége, cu flăcări În vârf, se ridicară În lungul liniei asemenea vechilor castele incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ofere umbră printr-un tavan parțial, acoperit impecabil cu stuf, și să fie deschis către briza oceanului, chiar dacă asta Înseamnă distrugerea la cote alarmante, din cauza sării marine, a antichităților maure. Casa Papa, cum poreclise Lauren casa tatălui ei, este un castel mexican spoit cu var, decolorat de soare, cu o piscină albastră care-l Înconjoară ca un șanț de apărare. Când am ajuns, Lauren m-a condus prin casă până la salonul cu pereți de piatră. În clipa aceea, o menajeră Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu e cu adevărat Paris dacă nu o am alături de mine pe frumoasa mea soție. — Ești preferatul meu, i-am spus. Chiar era. Punct. — Știi, săptămâna trecută am găsit cea mai uimitoare locație pentru scena cu casa de la țară. Un castel vechi, fantastic, la vreo două ore nord de Paris. —Cum l-ai găsit? —Milton. M-a sunat din senin săptămâna trecută și am luat micul dejun la Café de Flore. Am ajuns să pălăvrăgim despre interioare. A menționat că Sophia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de lucru. —O, da. Castelul de familie al Sophiei era suuuuu-per. —Hunter Îl folosește ca decor pentru o scenă, parcă? — Mda. A fost foarte deștept că a angajat-o. —A angajat-o pe Sophia? am Întrebat eu, surprinsă. Celebra Vânătoare de Soți lucra pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lăsat să-mi scape: —Iubitule, de ce nu mi-ai spus că ai angajat-o pe Sophia? Încercam din răsputeri să nu par cumplit de geloasă. Hunter păru surprins: —Am angajat-o doar ca să ajute la obținerea permiselor de filmare la castel. Iubitul ei, Pierre, e mare și tare pe la primăria din Paris, iar ea a zis că o să-l convingă să ne ajute. Aveam atâtea probleme, că m-am gândit că eram dator să o plătesc cumva. Era nepotrivit să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și cu chelnerii costumați În pantaloni bufanți și cizme Înalte, cafeneaua Pușkin pare genul de local pe care l-ar fi frecventat cele trei surori din piesa lui Cehov, dacă ar fi ieșit vreodată din casă. Clădirea seamănă cu un castel În formă de tort de nuntă, bogat Împodobit, cu ornamente În relief copiate după cele ale Palatului de Iarnă de la Sankt-Petersburg. Nici nu-ți dai seama că e un fals grosolan, realizat cam cu vreo cinci ani În urmă. Gerski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din mașină, care le difuzează în eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare am lipit burlanele pe latura greșită a calcanelor și am reușit să topesc totul încercând să le dezlipesc cu un dizolvant chimic. Nimic nou din punctul ăsta de vedere. Specialiștii în cultura Greciei antice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
puternic caracter defensiv, de apărare. În ținutul Yongding din provincia Fujian sunt păstrate peste 8.000 de astfel de locuințe tradiționale, construite în forme pătrate, rotunde, ovale sau octogonale, cu un profil elegant. Locuințele populației din provincia Fujian sunt tip castel. Fiecare este alcătuită din mai multe case independente, construite din pământ, pietriș, nisip și plăci de lemn. Construcțiile sunt solide, închise, bine apărate și au un pronunțat caracter religios. În incinta lor, există un puț și un hambar pentru cereale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cunoscut pictor din dinastia Jin de Est (165-317 e.n). Această piesă este socotită drept cea mai veche capodoperă, ce redă într-un mod spiritualizat expresiile feței și gesturile personajelor reprezentate. Împăratul Napoleon al III-lea a ordonat amenajarea în castelul Fontainebleau a unui salon intitulat "China", pentru a expune acolo câteva mii de piese de artă dăruite de trupele franceze ce au participat la jefuirea Vechiului Palat de Vară. Printre acestea se numără obiecte de bronz din dinastiile Shang (secolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se încheie lista de revendicări a miilor de protestatari de la Tractorul, Roman și Rulmentul, ieșiți în stradă la Brașov. Probabil că muncitorii brașoveni se gândesc să intre la strunjit țepe sau s-o facă pe stafiile, scuturându-și lanțurile prin castele de polistiren expandat. Ei cer guvernului să le dea slujbe într-o balivernă agatoană, într-un fals gigantic din care ministrul Agathon promite că ne umplem de bani. Nu știu câte miliarde de dolari poate vărsa Dracula Park, dar cu siguranță Roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
răi - domnul Buzescu, domnul Sandu -, în care garsoniera ei cu oglinzi adăpostea atâtea și atâtea minunății: o bucătărie în care se dădeau pasiențe și jucam tabinet (nu știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unul, eram războinic. Ca războinic, una dintre atribuțiile importante care-mi reveneau era să identific spionii și comportamentele suspecte, mai întotdeauna camuflate sub cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o găletușă“ sau „aha, voi faceți un castel“. Era de la sine înțeles că o țară cu principii morale solide, cum era a noastră, nu va împrumuta nicicând unor venetici nici măcar toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aha, voi faceți un castel“. Era de la sine înțeles că o țară cu principii morale solide, cum era a noastră, nu va împrumuta nicicând unor venetici nici măcar toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui secret de stat. Concurența, în vremurile acelea, era atât de înverșunată, încât orice nefericit ce îndrăznea să divulge țărilor (triburilor) vecine și dușmane câte ceva din tainele unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de cauciuc înjumătățite. În mai puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două baze muntoase s-a surpat sub tenișii lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot: „Io-s în clasa a patra, voi la grădiniță; io-s în clasa a patra, voi la grădiniță“. Atunci am înțeles pentru prima oară că fără demnitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Deschide valiza! Rowe Îi strînse nervos mîna, apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]