2,847 matches
-
de curățenie.” - mi-a atras atenția Agneta. “Merită!”- îi răspunsei eu Agnetei, impresionat de ce văzusem. Apoi am trecut în dormitor, o cameră tot așa de mare în mijlocul căreia era așezat um baldachin, străjuit de jurîmprejur de o masivă cortină de catifea roșie ce cădea din tavan până în podea; pe pereți erau fotografii de familie înrămate cu rame masive din palisandru, ornamentate cu frunze de stejar, care nu mă interesau, pe jos covoare persane în care se înfundau picioarele ca în iarbă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și pe țărm gemea marea Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Citește mai mult Destinul tău
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
creat filmele Căpșuni în aprilie (2009), Brâncuși (1996) ș.a. A primit un premiu APTR pentru anchetă (1997), un premiu UNITER pentru Cel mai bun spectacol de teatru (2002), dar și premiul Clubului Român de Presă pentru anchetă „1989. Sânge și catifea” (2005). Vava Ștefănescu este coregrafa și dansatoare, trăiește și lucrează în România. A beneficiat de burse de studii, rezidente de creație, ateliere internaționale, a participat la numeroase festivaluri internaționale, a susținut și susține ateliere de dans. Creații proprii: Solo on
REENACTING LIZICA CODREANU de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379371_a_380700]
-
Acasa > Strofe > Atasament > POZIȚIA SINELUI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului Stăteam spate în spate ca două universuri paralele. Nu ne atingeam conturul viselor, catifeaua pielii, nu ne aventuram peste granița straielor nevăzute. Eu cu fața către peretele tâmplei, tu cu fața către peretele inimii, eu alergând pe câmpul bucuriei, tu înotând în realitatea secetei. Stăteam spate în spate ca două ape ce se întretaie
POZIŢIA SINELUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379512_a_380841]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎN DOI Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Parfum de sâni și buze calde Nectar sublim,gurița ta Ochi precum lasere în noapte Și mângâieri de catifea... Cu-n tremur,te ating pe coapse Dorind a te iubi mereu Și-acolo-n sanctuarul moale Cheie de-acces să am doar eu! Apoi să-ți fiu discipol unic “Arta tandreții” când predai Tu să să-mi oferi “marele
ÎN DOI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379533_a_380862]
-
mai nimica... Multă hârtie și culori... Pensulele răvășite Și amintiri ce-aduc fiori... Picturile de-odinioară Le-a schimbat, la vremea lor... Câteodată pe-o mâncare, Sau un cearceaf în dormitor... Doar într-un colț, lângă perete, Un înveliș de catifea, Și lângă el, pe o măsuță Un inel, cu o mărgea.. Mâinile îmbătrânite Dezvelesc trecutul dus... Ochii întălnesc privirea Unei iubiri ce a apus... Fața albă o atinge, Cu o slabă mângăiere... Dulceața gurii îi surâde, El simte doar gust
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
Vântul din nord se războiește/ Cu frunzele moarte/ Ce mătură trotuarul/ Ce armonie de culori.../ Și ce șuvoi de gânduri/ Îmi stârnește/ Mi-e gândul la o toamnă ruginie/ În care să-ți cuprind chipul în palme/ Să-ți sărut catifeaua obrazului/ Sau valurile unduitoare ale părului/ În nuanța frunzei de octombrie”. Cum s-o contrazici! Nu este și toamna - una din fetele moșului din poveste, anotimpul dragostei? Iată că este! Domnul Gabriel Todică chiar dă un „Anunț” măriei sale toamna cu
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor ... Citește mai mult Pământul n-a fost pământEl a fost o plămadă transparentăîn care rădăcinile arborilorFormau coroane subterane.Pe acolo a trecut Omul,In fața lui creșteau munți de cristalCare-și topeau crestele tocmai sus în cer.Inimile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
răsfrânte în adânc.O! fluviu despletitCare înconjori toată țara Havilla,Prin apele tale zglobiiînnoată pești șăgalniciCare sar curcubeulCel care arcuieste lumina.Fără număr erau turmeleCe coborau cu vuiet la valePe sub bolți săpate în cetiniBuciumul cerbilor vesteaEterna dimineață.Pe nesfîrșita catifea a serilor... IX. IUBIȚI ARBORII., de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016. Oamenii și arborii sunt ființe simetrice Pentru că lumina este axa lor de simetrie Și fiecărui copac îi corespunde un om Și împreună sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau
AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381202_a_382531]
-
Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mult Aveam cândva doar nuferi în privire,Petale se brodau în ochii mei,Pe trupul meu, suave flori de teiîși împleteau parfumul în neștire,Iar frigul arctic - un bătrân sihastru,În oaza-mi vie, nenăscut părea,Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru.Ce plin de sensuri socoteam apusul,Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!(„În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
e dor să strâng în dor lumina mea cu inima făcută scrum să părăsesc povestea asta în care-am rătăcit un drum mi-e dor să torc din dor năpasta să țes o pânză-n borangic cu mâna ta de catifea s-alint doar degetul cel mic mi-e dor să-ndur iubirea noastră iubirind întortocheat să-ți simt dragostea albastră și trupul tău desperecheat Referință Bibliografică: mi-e dor / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI
MI-E DOR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381360_a_382689]
-
înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eternă dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea că dintr-o coasta împunsa Aici ploile erau atât de fine Că le puteai da deoparte că pe un pled Răcoarea lor mirosea
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
orientului. Straiele sale lungi până la pământ dintr-o țesătură foarte scumpă erau brodate cu fir de aur reprezentând înflorituri orientale. La gât se zărea cămașa scumpă de mătase ieșind de după gulerul rotunjit și brodat cu raze aurii, iar brâul din catifea verde se zărea și el dincolo de pulpanele hainei sale. Degetele mâinilor sale erau împodobite cu inele scumpe și masive în mijlocul cărora sclipeau pietre prețioase. Safire, mărgăritare ori rubine, iar acestea nu erau dintre cele mici, care le puteai găsi la
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea. Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam privești mirat, Te- apropii, trandafirii cu petale ude Mi-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
încremenesc bujori...Pășesc desculța pe covorul rubiniu,Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze...Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu,E totuși vară și pe- ălei, pe pânze.Burgund încremenesc bujori de mai,Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea,Ridici cortina peste fire, o muzică de nai,Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea.Dansez în ploaie, joc de paparudeCa în copilărie, mă cam privești mirat,Te- apropii, trandafirii cu petale udeMi-i anini în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
plângând. Și te- am rugat adesea să nu îmi dai mai mult decât pot eu Sunt om, chiar de fac față, e uneori, prea greu. Mi se- mpietrește iar sufletul și- aș vrea O viață plină numai cu ploi de catifea, Să iasă soarele și chiar de apar nori, Să fie dintre cei albi, pufoși și trecători. Citește mai mult Curcubeu...Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu,O ploaie insistența, monotona și mi- e greu.Nimeni nu știe, nu vede peretele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
am regretat, plângând.Și te- am rugat adesea să nu îmi dai mai mult decât pot euSunt om, chiar de fac față, e uneori, prea greu.Mi se- mpietrește iar sufletul și- aș vreaO viață plină numai cu ploi de catifea,Să iasă soarele și chiar de apar nori,Să fie dintre cei albi, pufoși și trecători.... XIX. PRETEXT FLORAL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Pretext floral A- nflorit, iubite șocul Și salcâmii sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
to return to soil, to endure, to endure. ISHTAR, ISHTAR A MEA (I) Ea este lumina stelelor Ea este coaja de pâine de secara Ea este fiecare nuanță din vocea ei Ea este femeia de lângă tine în tren Ea este catifea că o mișcare de anghila Ea este un leu împodobit cu cicatrici Ea este aceea căreia îi pasă destul ca să urle Ea este ușurarea rasului Ea este focul ce nu-l pot stavili Ea este vulturul înălțându-se deasupra autostrăzii
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de SANDI KING în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374449_a_375778]
-
din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cândva... strângeam păduri pe coapsele, foșnind a muri, ne oglindeam a cer prin flori tu erai noapte, eu doar zori! Mușcam din plânsu-ți licurici strângând din noapte cioburi mici, pe buzele-ți de catifea curgea, senină, dragostea. Făceam din soare, lumânări și ne-ncălzeam în lungi visări, mă ascundeam sub tălpi de Rai atunci, când tu strigai: Mai stai! S-au scurs de-atuncea primăveri și toamnele au plâns pe veri, umbream tăcere-n
POVESTE CU MURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373315_a_374644]
-
Poezie > Afectiune > EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc și iarbă
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373377_a_374706]
-
-AȘA? Va mai fi vreodat-așa? O lume dezbrăcată de cuvinte... Va fi un mâine cu zâmbetul de ieri- ciorchinele de viață strivit între un ieri și un cândva? Va mai fi vreodat-așa? Ursulețul încă se mai juca pe perna de catifea. Și frunzele de nuc, spulberate,se tot duc... Cuvinte cu parfum apar pe asfaltul unui drum spre ciupercile din deal. O,mamă...viața mea respiră un târziu... și-n toamnă mă răstorn spre albul de gheață al iernii. Sunt singură
VA MAI FI VREODAT- AŞA? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373385_a_374714]
-
și-n toamnă mă răstorn spre albul de gheață al iernii. Sunt singură-n ascensor și-ntr-o înserare dulce, timpul toarce fir transparent de amintire, legănând un paianjen de ieri spre mâine. Va mai fi vreodat-așa? (Un legământ de catifea?) ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: VA MAI FI VREODAT- AȘA? Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VA MAI FI VREODAT- AŞA? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373385_a_374714]
-
Stejarul vibra de elocvență pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Și-l îmbrățișai cu toată copilăria. Iar el mă văzu Și tăcu preț de o clipă, iertându-mi furișarea fără de veste. Veșmânt de zbor de catifea purtând, Oftă ușor, privind spre verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra noastra lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit in zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe, la margine de lumi
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]