1,118 matches
-
viață, de acest freamăt a milioane de vieți. De la jumătatea lui octombrie, o ceață deasă, venită direct de pe Atlantic, acoperi peninsula Clifden. Ultimii turiști plecaseră. Nu era frig, dar totul era scăldat Într-o lumină gri, un gri profund și catifelat. Djerzinski ieșea puțin. Adusese cu el trei DVD-uri cu date, mai bine de 40 de giga. Din când În când, deschidea computerul, examina o configurație moleculară, apoi se lungea pe patul imens, cu pachetul de țigări la Îndemână. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în vacanță la mare. Am decis să petrecem momentul răsăritului de luna plină pe dig, mângâiați de clipocitul domol al valurilor, dezmierdați de adierea vântului. Pe nisipul cald încă al plajei se plimbau liniștiți nenumărați turiști. Întunericul, precum o pelerină catifelată a nopții, cobora ușor peste noi toți. Încetul cu încetul, obiectele începeau să-și piardă conturul și atmosfera să capete un aer misterios. în ciuda așteptării noatre, ca prin farmec, luna și-a făcut regală apariția, asemeni unei zeițe, din valurile
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
urechile magnifice care pot păstra orice taină. Patrupedul părea acum cenușiu, argintiu, cu dungi albe, de zebră, coada subțire și păroasă se termina într- un ciucure de scântei albe. Da, fălește-te. Ai urechi admirabile, te poți mândri, delicate, miraculoase, catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și termine lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scaunul îl primi. Liniște, așteptare : acrobatul pregătește saltul, pantomima, tictactoc, toctoctoctoc, clovnul rotește scaunul, care rotește clovnul, care rotește scaunul, pe un singur picior. Se apleacă în carlingă, manevrează prudent, grad cu grad, douăzeci și cinci, treizeci și cinci la umbră, buzele lângă urechea catifelată. A rotit scaunul cât trebuie, vârful elicei spre coada păsăricii. Vera s-a aplecat, pregătită, mai are timp să se vadă prins în radarul Ortansa. — Vii după-amiază la birou ! o soma, suav. Sânii obraznici sub ia transparentă vibrară scurt. Colombina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că tata s-o fi așezat pe genunchii părintelui Dolan. Da, sînt sigură că așa a făcut. Toată lumea ne-a ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu brațul drept și o arunc pe umăr. Fug cu ea ca și cum aș duce un geamantan. O aud bolbrosind: Please, not...that...fast...or...I’ll puke. Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud la megafon vocea catifelată, cu gene lungi, care anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo. Desigur, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era Tubu, birmanezul cu ochi albaștri ca ai zeului Shiva. Chiar părintele Gherontie de la Frăsinei îi confirmase intuiția aceasta, dar și o bătrânică culegătoare de ierburi de leac din zona Babadag. Toate astea erau debitate cu o voce atât de catifelată, de pură, încât nici nu te puteai supăra pe ea. - Bine, bine, tu ți-ai găsit jumătatea sau sfertul ăla pe care-l pierduseși, dar uiți că eu sunt soția lui? - Nu uit, însă eu sunt pereche cu el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ce faci. Cerințe: 1. Citiți și memorați versurile. 2. Scrieți cuvinte cu sens opus celor scrise cursive în text. 3. Descoperiți mesajul textului. Notați-l. 4. Folosiți cât mai multe însușiri despre albină și expresiile: cununi de aur, veșmânt catifelat, parfum răscolitor, șoaptă de vânt, într-un scurt text. Alegeți un titlu potrivit. Hanul cu rândunici Ion Pillat Colo-n umbra nucului Stă din vremea turcului, Leagănul urzicilor, Hanul rândunicilor. Han vestit la drum de țară, han cu streașina afară
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mare nevoie să fie tuns și aranjat; avea niște urme de cărare, atât de vagi și de rătăcite în încâlceală, încât privitorul putea fi iertat dacă n-o observa. Nu era o față prietenoasă: ochii, de un albastru profund și catifelat, poate că sugeraseră odinioară străfunduri promițătoare, dar acum păreau că se apără, se izolează de lume. Dar în același timp era o față onestă, o față în care puteai avea încredere. Și dacă priveai dincolo de această față, ce vedeai? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de lumea în care ințiativa privată începe să dea în crimă. Se descurca destul de bine printr-o combinație de versalitate și farmec personal. Pentru că era cu adevărat fermecător; și frumos, avea o frumusețe sculpturală. Îmi amintesc că avea ochii albaștri catifelați și cele mai lungi și bogate gene pe care le-am văzut în viața mea; asemănătoare cu ale tale, dacă-mi îngădui un mic compliment. Mi-am abătut sfios privirea. — Poate că mi-aș fi încercat norocul, dar înclinațiile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luată în brațe ca un copil, spre a fi dusă... unde altundeva decât în pat? El îi admiră mijlocul subțire și picioarele frumos desenate. Pe când îi prinde în palme fesele mici și rotunde, cu buzele se plimbă pe abdomenul ei catifelat și perfect întins, ajungând la celelalte buze, ale ei, aproape erecte. Pentru că l-a privit oarecum mirată (așa i s-a părut lui), îi răspunde în șoaptă: „E ca și cum i-aș săruta pe micuții cărora le-ai dat din carnea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră prin noaptea răcoroasă și s-au culcat, era răscoaptă, după cum și arăta, dar suavă, cu pielea ca petalele de trandafir, siropoasă, cu pântecele catifelat și sânii mari, și nu fu nevoie să-i pună o pernă sub fund. Plecă Înainte ca ea să se trezească, arătând destul de prăpădit În lumina primelor ore ale dimineții, și se Întoarse la Pera Palace cu un ochi vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acel mai demonstrează limpede că ni s-a mai umblat la șliț. Această acțiune poate fi plăcută sau neplăcută. Apoi, trecînd peste evidența că fudulia nu numai că n-a pierdut pe nimeni dar chiar a asigurat, În felul ei catifelat, continuitatea speciei umane, bine că măcar n-a căzut din avioanele Îngerilor Albaștri peste casa maestrului care, În acest caz oarecum de bombardare, ar fi trebuit să-și umble la șliț singur, dacă nu de spaimă, măcar În scop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe scîndura flexibilă a trambulinei, apoi degetele de la picioare i se Îndoiră pe muchia de la capătul ei, se Încordă și sparse catifelat suprafața apei, scufundîndu-se fărĂ să știe la ce adîncime. Luase o gură mare de aer cînd pornise și acum se scufunda tot mai adînc, ținîndu-și spatele arcuit și picioarele drepte. Apoi era din nou la suprafață și plutea cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
praștie și i-a azvîrlit-o-n coaste. Celelalte păsĂri și-au luat zborul În timp ce David alerga să le prindă pe cele două. Juma se uită Înapoi, de data asta zîmbind, În timp ce David luă de pe jos păsĂrile dolofane, calde, acoperite cu pene catifelate și le lovi În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca să se plimbe mai departe. — E mai frumoasă și decît aia de la Bimini, spuse fata. — Da, da’ apa nu-i la fel de bună, nu-i ca aia din golf. Nu, ai dreptate. Însă plajele europene, alea chiar că sînt incredibile. Nisipul catifelat și curat transforma plimbarea Într-o plăcere senzuală care varia de la nisipul uscat, pudrat, catifelat pînĂ la cel umed În care Îți intra mai adînc piciorul și la nisipul tare și răcoros peste care treceau valurile. — PĂcat că nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da, da’ apa nu-i la fel de bună, nu-i ca aia din golf. Nu, ai dreptate. Însă plajele europene, alea chiar că sînt incredibile. Nisipul catifelat și curat transforma plimbarea Într-o plăcere senzuală care varia de la nisipul uscat, pudrat, catifelat pînĂ la cel umed În care Îți intra mai adînc piciorul și la nisipul tare și răcoros peste care treceau valurile. — PĂcat că nu-s și băieții aici, ca să-mi arate tot felu’ de lucruri cu degetu’ și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am strâns‐o la piept și‐ am îmbrățișat‐o cu drag și dor. Am sărutat‐o pe amândoi obrajii și‐am privit‐o îndelung, contemplându‐i chipul atât de drag și de scump mie . Fața sa, altădată îmbujorată, fină și catifelată, pe care‐o alintam cu mânuțele mici, acum e‐npodobită cu beteală de nenumărate și fine riduri ce coboară și urcă pe relieful văluit al obrajilor săi încărcați de anii trudiți în muncă și suferință. Marii creatori, care au dat
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
univers este cea a luminii”. Gruia urmărea jocul de lumini și umbre de pe chipul profesorului, Întrebându-se: „La ce gândește oare? L-oi fi supărat cu ceva?” Enigma avea să se dezlege În clipele următoare, când glasul profesorul, molcom și catifelat, recita: „La steaua care-a răsărit I-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins În drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
friguri atunci când vreo pisică neagră le tăia calea. Dar acasă era laptopul. Tot acasă erau toate personajele evadate din word. Agentul imobiliar, Detectivul, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Lucia. Te-ai prostit, Lucia nu este un personaj, este reală, sânii ei catifelați nu pot fi decât reali, așa că taieo de pe listă, deșteptule. Ai luat-o razna... Când faci dragoste cu ea nu simți cum te cuprinde realitatea și nuți mai dă drumul? Cine-ți lipește bilețele distractive pe frigider, fantoma lui Tutankhamon
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deși spațioase și atrăgătoare, parcă mă sufocau. Am ieșit afară contemplând apusul de jăratic al soarelui în simfonia de păsărilor și zumzetul vietăților din pădurea ce străjuia cartierul ca o platoșă vie. Am tresărit când două mâini mici, calde și catifelate mi-au blocat privirea tristă. Ghici, cine e? Am încercat să enumăr toate numele persoanelor cunoscute în speranța că cineva a venit în vizită, dar acel glas dulce, dar ferm continuă, în timp ce mâinile îmi eliberau vederea: Sunt Andreea. Bine ai
ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
mine ca patru guri de mitralieră; ea varsă un foc concentrat, doar-doar m-o răni prin acele gloanțe invizibile ce le aruncă spre spinarea mea Încovoiată; florile au pe marginea exterioară zimții a șapte petale, aici sunt de un roșu catifelat, foarte odihnitor pentru ochi, apoi În interior se deschid către oranj, către un galben-alb pigmentat de linii și punctișoare negre, Într-o simetrie perfectă, precum coada unui păun; de fapt, ea, floarea, cum stă acum Înfoiată, strigând prin cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care să Întreacă acea stare de fericire a corpului ținut În strânsoarea masei lichide. Poate că, dacă aș fi Înotat de mic, nu aș fi avut această senzație ciudată, de plăcere inexplicabilă, pe care mi-o dădea contactul cu materia catifelată a apei, ce-mi primea orice violență, fără să protesteze ca și lichidul amniotic din care evadasem, dar În care probabil aș fi dorit să mă Întorc. Eu am Învățat să Înot după ce căpătasem mai Întâi o frică teribilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe fundul albiei Oltului mai mult de jumătate, ceea ce nu rezista nimeni, deși erau unii ce Înotau mult mai bine ca mine. De exemplu, Paul. Când eram la fundul apei, mă cuprindea o senzație de bucurie dată de apăsarea masei catifelate ce Îmi prindea Întreg corpul, presându-mi-l echivoc, Într-un masaj cvasierotic. Bucuria, rețin perfect senzația, se lega numai de corpul meu; o mângâiere subtilă, Începând de pe ceafă și prelungindu-se difuz pe umeri, pe brațe, pe coapse, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu, ești cel care m-ai făcut din nou să exist“, spun ochii ei și par deciși să sufere orice supliciu, dacă s-ar dovedi sperjuri; o cercetez necruțător: ochiul meu, ca un laser, se Încrucișează cu albastrul ei mat, catifelat, În nuanțe de violet; nu se clintește un firișor de culoare interiorizată; această luptă surdă, de o duritate extremă nu cedează la presiunea ochilor mei, rezistă la probele impuse; este detașată, deschisă spre mine cu tot corpul lăuntric, „Ucide-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]