1,147 matches
-
dizgrație, a fost ridicat la rang de virtute chiulul, îmbrățișat deopotrivă de elevi și de unii profesori. Interesul lor pentru școală a scăzut dramatic, preocuparea dominantă fiind descoperirea unor căi facile de emigrare sau de pătrundere în lumea afacerilor. Un catren intitulat „La remorcă” exprimă, cu amărăciune, această stare de lucruri din învățământ: De când economia țării e-n derivă, Dăscălia nu mai este atractivă. Mulți din cei ce, totuși, o îmbrățișează, La discotecă, politică sau bar o remorchează. Tot mai puține
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mii de canale de către mincinoșii activiști ai partidului comunist român. a.r. Dugheana și antrenamentul rugbiștilor Următoarea „Notă de sesizare” a cenzorului bârlădean a fost trimisă Bucureștiului abia pe 7 februarie 1967 și prima intervenție fusese făcută pe un ghiduș catren semnat de NICOLAE RAINEA. Iată faptele: „În ziarul Rulmentul nr.219 din 31 decembrie 1966 În Plugușorul pe 1967 semnat de Nicolae Rainea se scria: <<Pe rugbiști vrem să-i urmați/ Ca mereu să v-antrenați/ Pe teren nu la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cei mai mulți nu mai știu nimic. Nu-i mai văd de atâta zid de hotare. Pe ce câmp de luptă or fi căzut, cum și unde or mai fi supraviețuind? După ani și ani am primit, ecou întârziat al tinereții, un catren made Titi Matei: Tinerețe, tinerețe, tu te duci ca valul mării! Peste tine se așterne zilnic pulberea uităriiă Luca Guțaga n-a fost cu noi. Plecase să facă Anul Nou și toată vacanța la Pocrovca Nouă unde se afla mama
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
depună actele pentru emigrație; încerca să zugrăvească în colori sumbre situația din Israel și în una roz pe cea de la noi. Strădanie zadarnică, căci nu copiii, ci familiile hotărau plecarea. Unul dintre colegii lui Labiș, Groper, îi ripostase într-un catren: Ei și ci-i așa dizastru Stai în cur, sub cer albastru, Sub lămâi și portocal, Așa viață, zău, halal! Preoți și foști colonei, rămași fără căpătâi în urma reformelor, predau fel de fel de discipline, de la română și matematică, la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
constructori de societăți egalitare și fără antagonisme. La atitudine civică Labiș nu făcea rabat: era indignat că Iulian Gropper, un coleg bufon, intonase în pauză imnul regal (tatăl lui Labiș bracona în pădurea regală din Mălini) și recitase dirigintelui Socoleanu catrenul celor care plecau în Israel. La Fălticeni Labiș e un școlar model: ia premii, meditează colegii mai slabi la învățătură, joacă în piese revoluționare, ține conferințe despre noile rosturi ale societății. „Fii dârz și luptă, Nicolae!” e un program de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se observă câteva motive caracteristice pentru un împătimit cunoscător al lui Shakespeare. De altfel, forma preferată este chiar sonetul, subsumând versuri elegiace, uneori patetice, eminamente erotice, dar și meditații asupra morții. În Ostrovul iubirii (1986) poeziile, alcătuite din câte patru catrene, pot fi citite într-un flux continuu, ca un singur poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
un remediu în „spuma de Cotnar”, pe care o cântă într-un ciclu de inimă albastră. O călătorie onirică în compania iubitei, spre „lumi cu alte înțelesuri”, „lipsite de durere și de moarte”, este relatată în cele o sută de catrene ale poemului Rătăcire prin vis (1941). Alcătuit din elemente livrești și de basm, „visul” e o perindare de imagini și situații neobișnuite, până se ajunge în ținutul „nesfârșitei primăveri”, unde cei doi îndrăgostiți pot pluti „ca-ntr-o poveste albă
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
nostalgic care nu ignoră nici semnificațiile civilizatoare ale burgului, cu turnuri, ziduri, statui, mansarde, și nici interioarele propriu-zise, uneori adevărate sanctuare, în care elementul dominant e oglinda. Poemele stau sub semnul unei elaborări controlate, fiind alcătuite exclusiv din câte trei catrene, cu o circularitate în care un vers devine liantul strofelor, asigurând regenerarea continuă a structurilor imagistice mai ales în jurul unor sintagme preluate din clasici: „Când peste codri-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună, / Furiș
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
din Poză, cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
patriei, legați trup și suflet de cauza poporului liber” (1/1954). Din 1960 rubricile permanente sunt „Versuri și proză”, „Medalioane”, „Cronica literară”, „Recenzii”, „Revista revistelor”. Colaborează cu versuri Ioan Alexandru, Andi Andrieș, Al. Andrițoiu, Tudor Arghezi, Camil Baltazar, Lucian Blaga (Catrenele fetei frumoase, 4/1961), Demostene Botez, Radu Boureanu, Radu Cârneci, Otilia Cazimir, Const. Th. Ciobanu, Ștefan Aug. Doinaș, Mihu Dragomir, Victor Eftimiu (Fr. Villon recită balade, 9/1957), Ovidiu Genaru, Nicolae Labiș (Marșul celor puternici, 1/1954, Dacă toate acestea
IASUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287490_a_288819]
-
pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1966, Poeme, pref. Radu Boureanu, București, 1967, Luna în creștere, București, 1968; Firdousi, Șah-namè (Cronica Șahilor), pref. Virgil Cândea, București, 1969; Privighetorile Persiei. Antologie de poezie persană (secolele X-XX), pref. Virgil Cândea, București, 1971; Omar Khayyam, Catrene, București, 1972. Repere bibliografice: Geo Șerban, Baladele lui George Dan, GL, 1956, 26; Tudor Vianu, Saadi în românește, GL, 1960, 6; Teodor Vârgolici, George Dan, LCF, 1964, 7; Mircea Anghelescu, George Dan, „Fildeșul negru”, GL, 1965, 26; Valeriu Cristea, „Fildeșul
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
Contribuții. Debutul poetic are loc în 1981, cu placheta Cumpăna gândului. A colaborat la „Argeș”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „Revue roumaine d’histoire” ș.a. Poetul este un pillatian pendulând între notația pastelistă grațios-caligrafică și fulgurația reflexivă. Catrenele și distihurile din Cumpăna gândului, Semnul zăpezii (1984), Furtuna unui anotimp (1989) ș.a. cuprind meditații prilejuite de amintiri și de presimțirea orizontului vesperal al vieții. Percepția proaspătă a lucrurilor nu e însă sufocată de asemenea evaziuni. Tot astfel, în peisajele
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
de ziua lui) rămânând o alegere nefericită. În primul volum, Lumini și umbre, dragostea este sinceră, dar de cele mai multe ori și problematică; bucuria și tristețea, elixirul și otrava sunt simultane. Întregul este caracterizat printr-un gest, exprimat într-un singur catren, amintind astfel de o structură orientală a poemului. Prin concizia și plasticitatea lor, multe dintre aceste versuri au devenit binecunoscute. În volumele Fluturi de noapte (1926) și Cântec de comoară (1931), tematica se referă într-o măsură mai mare la
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
tradiție folclorică în spatele căreia ghicim modelul cult al locurilor comune pe care l-am evocat deja. Ciclul se încheie cu poemul Înșira-te mărgărite, subintitulat "legendă", prelucrare populară care exploatează refrenic figura mărgăritarelor prin reluarea la intervale regulate a acestui catren: Înșiră-te, mărgărite, Pe lungi fire aurite, Ca o horă luminoasă, Ca povestea mea duioasă. Basmul e frecvent evocat în epoca lui Alecsandri, nu numai de etnografi sau de culegători. Se găsește în culegerea P. Ispirescu din 1882 pe baza
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Timpul n-a șters nimic. Doar a polizat strofele. „Dacă preferi să fii un nor din nori Ridică-ți pleoapele spre zări Vor picura din tine stropi de jar Gândul te va purta hoinar...“ Ce herme-năuc ar putea refuza acestui catren simplu aluzia curativă a cântecului protestatar? Lidia Creangă spune că ele n-au vrut să facă nici protest, nici opoziție. Dar ce vor artiștii e una, ce spune arta lor - altceva... Muzica zeițelor deborda de libertate. Nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
tuturor colegilor de clasă, clasa opta, ultima, înainte de bacalaureat. Autorul serialului - un fotomontaj -, fusese însuși Gelu, care ne pozase unul câte unul în fața tablei, pe care, - uitasem - eu, care eram socotit poetul școlii, trebuise să scriu cu creta câte un catren de adio, ca o propoziție de analizat la ora de l. română sau ecuație la matematică. Gelu este inginer. Tatăl a doi feciori falnici, amândoi ingineri și ei, Radu, primul, iar Călin, acesta, mi se spune cu mândrie, mare constructor
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
pricepe la toate, pușlamaua/ întotdeauna-n mână doar doi șeptari el are/ Și regulat cu dânșii îți trage cacealmaua... Sau N. Stănicel, ale cărui performanțe bărbătești, cu care se lăuda, făcuseră să-i zicem torpilorul, era fixat pe tablă în catrenul: Pentru banchet cum n-aveam bani,/ (Nimic fără prezența lor)/ Să-l vindem la americani/ Pe Pussy, bravul torpilor! Era în război. Olaru Vuța, pentru firea lui milităroasă, de care dădea dovadă la instrucția săptămânală obligatorie: Aici sunt eu, Olaru
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
an. În numărul 2 al revistei cernăuțene recent înființate la acea dată, purtând denumirea societății cultural-naționale ,}ara Șipenițului", apar niște ,comentarii lirice la câteva Poeme într-un vers de Ion Pillat", nu sub forma unor ,lungi poeme", ci a unor catrene semnate de Mircea Streinul. Tânărul poet bucovinean, colaborator al multor publicații locale și lider al grupării ,Iconar", alege 7 poeme din volumul lui Ion Pillat, autor prețuit în Bucovina pentru ,tradiționalismul modernist" al creației sale, și le ,comentează", dezvoltându-le
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
Balcic, de Paști în același an 1936, va purta dedicația ,lui Mircea Streinul" și va fi dată spre publicare aceleiași reviste ,}ara Șipenițului"(anul II, nr. 1-2/ian.-apr. 1937). Douăsprezece dintre acestea vor deveni punctul de plecare al altor catrene, aparținând tot unui ,iconarist", tânărul poet bucovinean Vasile I. Posteucă. Noile ,comentarii" vor fi publicate de data aceasta în revista ,Iconar" (anul II, nr. 8, 1937). Lalele Oștirea cu turbane stă șiruri în grădină, În lung popas de cântec, sub
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
exista crucificată în ger, poeta îi opune alternativa dispariției („Da! M-aș cuibări’n ether”), de vreme ce acel ieri, odinioară, acel illo tempore (cronotop anistoric) paradisiac s-a destrămat. Reînsuflețirea lui este sinonimul poeziei, singura motivație spre a exorciza semnele finitudinii. Catrenele Venerei Antonescu sunt impecabile descântece ale unui suflet vulnerat, viaticum de refugiu dintr-o lume alienantă spre care toate punțile au fost aruncate în aer, într-un limb astral de mitologie a genitorilor: „Fugi amărnicie mai peste coclauri!/ Cândva, dezinvolt
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
finală nu comportă nici o diferență în cele două variante. Dar în prima terțină există o diferență majoră care, ea, se cuvine cercetată mai îndeaproape. Mai exact e vorba de o schimbare de topică. Ca să o evidențiez, trebuie să citez și catrenul anterior. Iată varianta Perpessicius: "Dar prin fereastra ta eu stau privind/ Cum tu te uiți cu ochii în lumină./ Ai obosit, cu mîna ta cea fină/ În val de aur părul despletind.// L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,/ Desfaci
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
seamă; în schimb, punctele (și cele de suspensie) nu sînt la Eminescu. Judecînd după facsimil, ordinea versurilor din terțină este cea de la Creția. Nu există nici un element care s-o facă admisibilă pe cea de la Perpessicius. (Așa cum exista unul, în catrenul inițial, unde poetul ștersese noaptea din primul vers și o trecuse în cel de al doilea). Nu pot controla acum dacă nu cumva în manuscrise apare și o altă variantă. Dacă nu, e clar că Perpessicius a făcut modificarea cu
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
poezie de notație, fără dulcegării și odăjdii inutile, arie în care autoarea nu vrea să persiste), Voi, cuvinte (ușor fior mioritic, în sens pozitiv), Nedumerire, Singurătate, Dor de stepă, Bob mic (gen epitaf). Poema cea mai lungă este Rânduiala (12 catrene). La pagina 58, din cele două strofe nu putea lipsi zgura unor clișee de tipul „duioasele cărări” sau „aduceri aminte”, după cum, în altă parte, întâlnim sămănătoristele/ poporanistele „poteci de dor”. Riscurile și provocările asumate au rămas aceleași pe care le
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
inventarea sonetului în secolul al 13-lea în Italia este atribuită de cele mai multe ori lui (1190 - 1249), totuși regulile sale fixe au fost stabilite de (1235 - 1294) sub forma unui poem de formă fixă având 14 versuri, constând din două catrene și două terțete având următorul ritm abab abab cde cde. Sonetul a fost dus mai târziu, în secolul următor, la perfecțiune de către Francesco Petrarca, ale cărui poeme de dragoste dedicate Laurei au fost extrem de cunoscute și influente în toate literaturile
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]
-
respectiv în revitalizarea modului liric, de data asta sub forma sonetului. Spre deosebire de sonetul italian standardizat (4|4|3|3), Wyatt a folosit în sonetele sale preponderent ritmul (4|4|4|2) abba abba cdde ee, sonetele sale constând din trei catrene și un duet. Lirismul poemelor lui Wyatt, precum și concentrarea mesajului artistic datorită formei fixe a sonetelui și-au demonstrat superioritatea artistică. De asemenea, Wyatt este cel care a introdus primul în literatura engleză așa zisa ""terza rima"" (aba bcb cdc
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]