1,146 matches
-
Lipsă gravă, tovarășe inginer... C.C.B. este o întreprindere importantă. Care, domnule? Carul cu bere”. Cândva era un soi de viță cu un nume cam chisnovatic - Crăcană. Ia vezi, vere, ce spune el despre vinul de Crăcană? Apoi Păstorel a găsit catrenul potrivit și pentru acest soi: „Când femeia e vădană Cu pleoape vinete Dă-i întâi să bea Crăcană, După aia, ține-te!” -Mi-am adus aminte de crâșmele de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină de Godel: „Acei ieșeni care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
1995; Lavradio 98, Rio de Janeiro, 1982; Microportrete, Honolulu, 1984; Francisco Amighetti, Heredia, 1985; Centroamericanos, San José, 1986; Tristan Marof de cuerpo entero, La Paz, 1987; Singur în Singapur, Honolulu, 1988; Poemele poetului singur, București, 1991; Peste o mie de catrene. Sub Tâmpa din... Honolulu, Brașov, 1994; Un brașovean în arhipelagul Sandwich Hawaii, București, 1994; Însemnările unui om fără cancelarie, București, 1996; Radiografia cuvântului „dor”, îngr. Ioana Baciu Mărgineanu, Brașov, 1998; [Scrisori], în Lucian Boz, Scrisori din exil, îngr. Mircea Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Era fascinant! Imposibil de imitat!), Sașa Pană (idem: m-a șocat că invitatul nostru nu avea nimic de avangardist, în el!), Doinaș și Irinel Liciu (la o tabără de creație a elevilor; atunci, marele poet ne-a dedicat și un catren, pe care-l mai am, pe undeva), iar la o premieră brăileană, prin 1969 -, unde nimerisem trimis de Coman Șova de la "Amfiteatru", să scriu o cronică, am avut șansa să stau la masă cu mulți oameni importanți ai vremii M.R.
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Hințescu, I.C., Proverbele românilor, Editura Cloșius, Sibiu, 1877. Ionescu, Eugen, Eu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1990. Ionescu, Eugen, Nu, Editura Humanitas, București, 1991. Ionescu, Gheorghe, 200 proverbe, maxime și cugetări, Dorohoi, 1906. Iorga, Nicolae, Cugetări, Editura Albatros, București, 1972. Khayyam, Omar, Catrene, Editura Helicon, Timișoara, 1993. La Rochefoucauld, François de, Maxime și reflecții, Editura Minerva, București, 1972. Lao Zi, Carte despre Dao și Putere, Editura Humanitas, București, 1993. Lichtenberg, Georg Christoph, Aforisme. Eseuri, Editura Univers, București, 1970. Liiceanu, Gabriel, Ușa interzisă, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propriei sale copilării, pe care poeta i-o adresează cititorului și și-o adresează, totodată, sieși, este ea însăși o invitație la reconstrucție. Cele două medii diferite interior și exterior sunt marcate la nivel prozodic prin dispunerea poemului în două catrene, al doilea conținând, la nivel grafic, o paranteză care, dincolo de rolul explicativ poate servi drept fereastră în poezie. De asemenea, morfologic, întâlnim suprapunerea aproape perfectă a două timpuri verbale, imperfectul și prezentul, care alternează succesiv, marcând două timpuri biografice: copilăria
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
văd/ în pragul cârciumii/ Târând bețivi-n urmă toată gloata:/ avea priviri de foc și pumnii grei/ Și mușchii pe ciolane cu lopata (Pîcă)"."Prietenul la ultima țigară -/ cu prietenul își va-mpărți chiștocul!". "Sonetele aeriene" includ o "ars sonetica": Catrenul e o pereche de doi gemeni,/ Două catrene asemeni e-un quadruplu,/ E-o nuntă petrarchistă, scrisă-n cremeni; Shakespearian sonetu-i mult mal simplu." Se auto-consiliază, cerând un sunet nou în vechea goarnă: "Condeiul tău nu-l face bisturiu!/ Ci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
toată gloata:/ avea priviri de foc și pumnii grei/ Și mușchii pe ciolane cu lopata (Pîcă)"."Prietenul la ultima țigară -/ cu prietenul își va-mpărți chiștocul!". "Sonetele aeriene" includ o "ars sonetica": Catrenul e o pereche de doi gemeni,/ Două catrene asemeni e-un quadruplu,/ E-o nuntă petrarchistă, scrisă-n cremeni; Shakespearian sonetu-i mult mal simplu." Se auto-consiliază, cerând un sunet nou în vechea goarnă: "Condeiul tău nu-l face bisturiu!/ Ci nici nu-l face peană, nici scalpel,/ Când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cea care, Întrerupând cursul vieții, Îi răpește persoanei valorile și, felul acesta „o scoate din lume”. Este firesc să ne Întrebăm care este rostul vieții, Întrucât totul pare a fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
frază: „S-a scris atît de mult încît, fatal, tot ce se mai scrie pare că s-a mai spus”1). Problema nu era nouă. O abordase, în felul său glumeț, cu trei ani înainte, și G. Topîrceanu, în următorul catren: „«Toate-s vechi», a zis poetul.../ Chiar și cîntecul acesta/ A mai fost, odinioară,/ Publicat în Zend-Avesta”.) Discuțiile de la noi despre abuzul publicistic și literar sînt ecoul celor din Franța, unde, cam în același timp, cineva avea să afirme: „Epoca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Minciuni stipendiate”, în Memorial de ziaristică, Ed. Minerva, 1970, p. 181. 4. Eugenia Tiron, „Morișca”, comedie în patru acte de Dr. Ion Luca, în „Moldova”, 1, nr. 18, 12 septembrie 1937, p. 1. „Zborul cărților” 1. Opere, p. 362. 2. „Catrene(din grămadă)”, în Viața Romînească, 7, vol. 27, nr. 9, 1912, p. 346. „Toate-s vechi” e prima parte din versul 2 al „Glossei” lui Eminescu. în revistă, din vina corecturii (capitol la care lunarul ieșean nu stătea prea bine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Viața Romînească, 7, vol. 27, nr. 9, 1912, p. 346. „Toate-s vechi” e prima parte din versul 2 al „Glossei” lui Eminescu. în revistă, din vina corecturii (capitol la care lunarul ieșean nu stătea prea bine), ultimul vers al catrenului apare astfel: „Publicat în Zenda Vesta”. 3. Le secret professionnel, Librairie Stock, 1922, p. 24. „Notre siècle est pourri de littérature”, va adăuga Cocteau cîteva pagini mai încolo. 4.-5. Opere, p. 363. 6. Vezi: „Bibliografie”, în A. Vlahuță, Scrieri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
secolului XX. Nu e primul și nici cel mai pasionat dintre scriitorii romîni care o frecventează. „Plumb de iarnă” a fost publicată în 1914. Cu doi ani înainte Topîrceanu, cinefil împătimit, scrisese sonetul „La cinematograful mut” și făcea, într-un catren, această mărturisire excesivă: „Pe mormînt aș vrea să-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ochii de cafea, / Din genele Ilincei”- „Puțin”) în viața lui Arghezi sau o (iarăși) Ileană („Spune-mi tu, subt curcubeu, Ileană/ești bucuria și norocul meu ?/ Mi-ai căzut în cale ca o geană/dintr-o pleoapă a lui Dumnezeu” - „Catren”) în cea a lui Blaga? Ileana e, aci, cred, un nume generic pentru o fată frumoasă, urmașă a Ilenei Cosînzeana. Nu vreau să lungesc șirul exemplelor, dar unele din aceste nume se întîlnesc (chiar și Rada) la mulți poeți de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cît îl ciocănește/ Tot mai mult se întărește”. Al doilea scîrțîie: „Nicăieri nu se lucrează/Mai sever și mai discret,/Decît în cabina rece/La Instrucție și Parchet”. Fără îndoială, în atmosfera destinsă a banchetului, ambele, și la fel celelalte catrene (căci vor fi fost dublul sau triplul numărului „mostrelor”), au plăcut și amuzat. Autorul articolului (probabil și autor de epigrame) pare literalmente încîntat. Relatarea sa e, din punctul meu de vedere, un document semnificativ, întrucît conține rețeta cam tuturor petrecerilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1938, după așa-numita „revoluție din februarie”, făcută de Carol II, au fost închise mai multe crîșme cu proprietari evrei, între care și localul „Gutman”, frecventat de intelectualitate. Ecourile durerosului eveniment au fost surprinse astfel de pomenitul Sphynx, în două catrene ce oscilează între tristețe și mobilizare: „S-a tras oblonul veselei «Sorbone» (parodie a versului «S-a stins viața falnicei Veneții» - n. m.) / Clienții de la mic la mare / Au hotărît să dea o telegramă / Ca semn de ndreptățită indignare. / (Telegrama
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o pată". Căderii într-un somn binefăcător de aici i se adaugă alte și alte forme de manifestare a anamnezei prin care poetul își reconstituie, fără să obosească, vârsta purității infantile, cu felul ei specific de a percepe lumea înconjurătoare. Catrenul cu care se încheie un splendid Cântec trist ("Doar în voi, suav și tainic,/ Ca adus de un murmur,/ Pot, suit pe taburete,/ Să ating iar cerul pur") sau primele două catrene din Astenie ("Vorbiți încet, sau poate chiar în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
felul ei specific de a percepe lumea înconjurătoare. Catrenul cu care se încheie un splendid Cântec trist ("Doar în voi, suav și tainic,/ Ca adus de un murmur,/ Pot, suit pe taburete,/ Să ating iar cerul pur") sau primele două catrene din Astenie ("Vorbiți încet, sau poate chiar în șoaptă,/ Azi sunt neputincios ca o mătasă,/ Doar sufletul îmi lunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă.// Intrarea lui în vis e-ngăduită/ De mult. S-a pregătit cu sârguință./ Hainele mele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă convenția stanței, fiind alcătuite de regulă dintr-o strofă de paisprezece versuri sau două catrene plus o sextină, supuse totuși normei rimei) sunt ocazionale și surprind latura ironică, dar comprehensivă a autorului acestui gen de "șarje" în fond afectuoase. Idilă tomnatică este un exemplu emblematic în acest sens, dar și pentru că surprinde maniera specifică de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a urmărit însă motivația raportării femeii la cuvânt și aproape deloc fundamentul etimologic și simbolic al acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Bulat, iar textele cele mai numeroase și mai bogate în idei generatoare de perspective sunt scrise de Ion Țurcanu. Titlul cărții, chiar, e o fericită extensie a eseului Îndemn la înălțare în istorie de același. Autorul glosează acolo pe marginea catrenului eminescian, unde realitatea apare ca un Janus Bifrons, care e totodată retroși pro-spectiv, căci "viitorul și trecutul/ sunt a filei două fețe". Poetul închipuia durata ca o realitate organică, situându-se el însuși, asemeni istoricului de oricând, pe linia delicată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prin spațiere (pauză tipografică/blanc). - Numărul versurilor dintro strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri -, septima - șapte versuri -, octava - opt versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece) sunt mai puțin folosite. - Discursul poetic modern se alcătuiește, frecvent, din strofe inegale, care marchează astfel secvențele. Modernitatea se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume Structural, imaginarul poetic bacovian se configurează pe două planuri - cel al realității exterioare și cel al realității lăuntrice, subiective -, aflate întro relație de corespondență. Fiecare din cele două catrene - perfect simetrice la nivelul sintaxei poetice și al tiparului de versificație - dezvoltă, prin analogie, unul dintre planuri. Prima strofă schițează reperele realității exterioare. Întro imagine stilizată, de tablou impresionist, este figurat spațiul simbolic al vidului existențial, al morții. Cavoul, sicriul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
despre lume din textul poetic studiat Sub semnul dualității semantice din titlu, Ion Barbu își structurează viziunea poetică prin însumarea unor simboluri - cu un grad ridicat de ambiguitate și ermetism - prin care se figurează două modele de poeticitate. Astfel, fiecare catren alcătuiește o secvență poetică, evidențiind contrastul dintre poezia tradiționalistă, dominată de afectivitate și lirica modernistă, cântec al spiritului pur care conferă ordine și sens universurilor oglindite. Antiteza dintre aceste tipuri diferite de poezie se realizează prin imagini organizate în serii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de poezie se realizează prin imagini organizate în serii de opoziții: simboluri ale teluricului în prima strofă versus simboluri ale acvaticului și ale celestului în strofa a doua, preponderența imaginilor auditive mai întâi, contrastiv cu dominanta sinestezică a imaginilor din catrenul final, motivul instrumentelor muzi cale, substituit de motive orfice și cosmogonice. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume În prima secvență, poetica tradițională este desemnată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
inițiere prin Logos și prin Eros. Tema iubirii imposibile se asociază cu tema cunoașterii și cu cea a creației. Discursul poetic își evidențiază modernitatea prin combinarea lirismului obiectiv (lirică a rolurilor în prima secvență) cu cel narativ. Astfel, primele patru catrene închipuie un dialog între poetul menestrel și lectorul avizat, numit nuntaș fruntaș. Această „ramă“ textuală este urmată de balada propriuzisă, care vizează arhetipalul, prin „istorisirea exemplară“, prin mitul poetic. Acesta propune, ca și geometria, un posibil model al lumii, eliberat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]