KorAP: Find »[drukola/base=ce & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...450 >

11,246 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap studenta. Ce-o să le mai dăm, că numai carne de porc... Fratelui meu abia pe la doi ani jumate i-au dat, și nu dintr-o dată... Le dăm încă puțin spune tatăl, îndreptîndu-se spre masă. Radu se ridică de pe saltea și vine la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu venea numai pentru că mama lui e bolnavă. Era chemat să scoată niște bani puși la cec pe numele său..., era presat de ideea că viața mamei sale depinde de banii pe care... Oare eu, dacă m-aș îmbolnăvi grav, ce-aș face?! De ce, Lazăre, de ce?! Nu-i o noutate că noi, doctorii cei mai buni luăm bani, la Dracu'!, eu am început deja să mă îndoiesc c-aș mai fi bun; numai amanta mă costă în ultima vreme două mii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei și-a chemat soția, a rugat-o să aducă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
m-am simțit atunci, seara, la teatru, cînd te-a prezentat Negrea? Mi-ai aruncat o privire dojenitoare, de parcă m-ai fi întrebat ce caut lîngă o femeie așa frumoasă... Apoi, ajunsă acasă, am început și eu să mă întreb ce caut... Și mi-am răspuns: eram un paravan și o antiteză. O femeie frumoasă strălucește mai mult cînd este alături de alta urîtă și devine inaccesibilă cînd, făcînd cunoștință cu vreun bărbat, se întoarce și-și prezintă fiica, domnișoară deja: "Poftiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde?! Și doar m-am angajat în fața colegilor că nu mă mai ating de cărți cele de pocher, evident -, ba m-am și reeducat prin muncă, trudind din greu în serile lungi, de iarnă, să-i învăț pe șoferi tot ce știam... Să mai torn o dungă, dom' pro'esor, că-s trist... Noroc! Noroc! Și dumneavoastră sînteți trist. Mă întreb dacă ești întreg. Și-ați ajuns la vreun răspuns? face Lazăr un gest cu pachetul de cărți pe care, demonstrativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dai seama, cît timp eu..., poate că și de aceea e bine în funcția asta să fie oameni cu o situație clară, stabilă. Îmi pare rău și pentru tine și pentru ea, sînteți amîndoi tineri..., aia-i frumoasă, are un ce ascuns, tandru..., se ghicește în ea scînteia viitorului foc... Și zici că tata mă așteaptă? schimbă Săteanu vorba. Eu n-am zis-o încă. Vei fi aflat mata. Mda... murmură Săteanu, privind în gol. Nu știu cît preț o pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iar madam Săteanu mi-a rîs în nas că n-aș fi în stare să arunc cinci mii de lei... probabil că a chiuretat-o vreodată, și știe... Doamne!, cum de-i posibil să existe o asemenea femelă, Maria Săteanu, ce-și ignoră pînă la ură propriul rod al pîntecelui?; ești treaz, Doamne?, auzi?, înțelegi?, și de ce nu-mi răspunzi?!... Nici n-am nevoie de răspunsul tău, Doamne; am avut, în schimb, parte de Cristina, fata din clipele sublime, cînd mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adevărat; dar mai adevărat este că eu surîde Cristina, să înlăture atmosfera gravă în care și-a spus Mihai părerea -, pînă să te întîlnesc, nu mă consideram nici inteligentă, nici cultă, și nici adevărată, ci doar femeie. Adică o tînără ce-și dorește un cămin al ei, cu cîțiva copii, niște copii care, ajungînd elevi foarte buni, să nu ia doar premiul doi pentru că nu au bani cu care să umple brațele învățătoarei, ori ale profesoarelor, de flori și sacoșele acestora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune actorul grav, înfuriat. Am impresia că viscolul ăsta v-a... bombăne ofițerul, cercetînd buletinul. A! se miră el Iulian Barbu, actor, îmi păreați mie cunoscut. Am și eu un of, ca să zic așa rîde, înapoind actul. Sîmbăta seara, numai ce-o aud pe nevastă-mea: Iar a apărut frumosul de Barbu și spune poante vechi". Ce să-i facem, dacă cele noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

plin de sine, exclamă: "Am terminat șarpele de desenat. Vinul este al meu!" și înșfăcă ulcica. Aruncând însă o privire la colegii lui, văzu că unul abia desenase capul șarpelui, altul nu terminase coada acestuia. Atunci, omul nostru, foarte îngâmfat, ce-și spune? Hai să mai fac șarpelui meu și câteva picioare! Să fie mai frumos!" Zis și făcut. Dar între timp, un alt slujbaș termină desenul, îi smulse din mână ulcica și îi spuse: Cine a mai văzut un șarpe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cea a cuvântului "fericire" și semnifică noroc și fericire. Zmeu (Foto: Wang Zhi) 2. Obiecte decorative Picturi pentru Anul Nou Chinezesc gravate pe lemn Picturile în stil chinezesc tipărite cu ocazia Anului Nou tradițional au, de asemenea, o istorie îndelungată, ce-și are începutul în perioada dinastiei Han (206 î.e.n.-220 e.n). Oamenii acelor vremuri încercau să alunge duhurile rele prin lipirea acestor picturi tematice pe ușa casei. În timpul dinastiei Song (960-1279), picturile au început să fie multiplicate prin xilografiere

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

plac să fie conservate cuvintele robului său? Și, în sfârșit: dacă ai avea de ales, să mori sau să-ți cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, șterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra, trăind veșnic, ce-ai face? Musca pe tavantc "Musca pe tavan" Mulți vor fi rămas cu gura căscată auzind ultima probă de gândire politică a premierului Năstase: „Alegerile anticipate sunt un subiect artificial”. Subsemnatul n-a rămas. Am înțeles de destulă vreme încoace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
numai că nu produc, ci înghit, de ani și ani, miliarde de dolari. Muncitorii brașoveni își cer transferul dintr-un fals gigantic în alt fals gigantic, din Jurassic Park în Dracula Park. Față de priveliștea a 20.000 de muncitori care- ce-a ajuns conștiința de clasă... - își caută salvarea la un conte, fie și strigoi, soluția găsită de angajații de la Aro Câmpulung, să doneze spermă ca să facă rost de bani pentru fabrică, clasată pe locul 8 într-un top mondial al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
o hârtie care o fi început deja să se îngălbenească: o adeverință de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că n-am avut nici o treabă cu Securitatea. N-am dat-o publicității pentru că s-a întâmplat cu acest organism exact ce-am scris: a devenit un mare producător de penibil. Potrivit CNSAS, ar însemna să fiu coleg atestat întru nesecurism cu niște indivizi de care probabil că și Securității îi era greață. Nu altfel stau lucrurile cu legea declarării averilor. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
în sfârșit, de ce beciurile Gestapoului erau numite secția culturală. Pruteanu e o specie deosebită de traseist. Cu o determinare paranoidă, de alchimist al fecalei, ține să-și transforme, în ochii cui stă să-l privească, curvăsăria în morală erectă. După ce-și vinde un prieten dimineața, îl cred în stare să scrie până seara un eseu justificativ cu aparat bibliografic solid. De partea cealaltă a mesei s-a găsit intelighenta Alina Mungiu. Ca un făcut, nici ea nu respiră când vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
cititori, nu cât o sală de curs, în care glorifica agresiunea comunistă asupra României, marșul biruitor spre viitor, ce nu putea fi împiedicat de „bizarul cioplitor” Brâncuși sau „transfugul” Eugen Ionescu, cum îi numea divinul critic. Câți oare alți tineri, ce-și căutau drumul în viață în acei ani tulburi, își vor fi spus că o fi de bine cu comunismul ăsta, de vreme ce însuși marele Călinescu zice așa? Ei nu fac obiectul preocupărilor dlui Eugen Simion; d-sa preferă literatura, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să faci grăuntele divin din mâlul de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și îmbrăcat ca vai de el: o haină ațuită și slinoasă direct peste un maiou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
de cenaclu. Tot felul de milițieni și cadriști se mândreau cu dedicațiile maestrului. Din păcate, am întâlnit și întâlnesc și oameni serioși, cu creier și bun-simț, care se încăpățânează să-l considere un poet mai mare decât este. Nu știu ce-aș putea să fac! Cel mult să-i rog să mai citească o dată. Răsfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
urmare, victoria trebuie obținută prin orice mijloace: arbitri cumpărați, dopaj... A te dopa înseamnă furt, înseamnă a-i fura pe alții și a te înșela pe tine însuți. Înseamnă că nu dai doi bani pe propria-ți persoană. Mă întreb ce-or fi simțit sprintera Marion Jones sau aruncătoarea de greutate Irina Korjanenko, de pildă, când, cu medalia olimpică atârnată de gât, li se cânta imnul și se ridica steagul Americii, steagul Rusiei, ele fiind ghiftuite cu steroizi. Ca visător incurabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
iubire. Toate religiile lumii, până și Islamul în numele căruia azi se omoară oameni la metru cub, se definesc ca religii ale iubirii. Nimeni nu vorbește despre ură decât ca opusul iubirii. Textele sfinte te învață doar cum s-o înlături îndată ce-și scoate capul. Ura nu e bună decât dacă e absentă... De la o vreme încep să mă întreb dacă e chiar așa. Există destui inși care mă urăsc. În „lumea bună”, politico-gazetărească, nu printre simplii cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

între ele și a format propoziții, frati-miu a avut două fixații, ambele sub forma unor chestionări: întrebarea unde? (se ținea după tine prin casă, c-o figură hâtră și te-nnebunea cu problema asta a lui, unde? unde?, unde ce sau unde cine era neclar, atât, unde? unde?) și întrebarea apa asta te ia? (pusă oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
pur și simplu, le vine mai greu să înțeleagă. Iar dacă au cu 11 ani mai mult, atunci chiar că trebuie să te oprești, să le explici totul frumos și clar, astfel încât, pe viitor, să eviți orice surpriză. Așadar, fie ce-o fi, trebuie să fac o pauză. Un ocol. O digresiune, o divagație, o deviere de la subiect. Chestia aia pe care ne-am obișnuit s-o numim paranteză. În fine, iată niște puncte (7): frații mici au realitatea lor distinctă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
altul, așa că au aruncat cu pietre în ochiurile de apă, s-au stropit de sus până jos, arătau ca porcii. Ideea i-a venit lui, personajului principal, Andrei M., care, așa cum am mai spus, era copil în vremurile acelea. Adică ce-ar fi, mă nene, să mânjim noi biscuiții cu porcăria asta, să facem un fel de senvișuri. În curtea școlii ieșiseră copiii de la semiinternat, băieții alergau după o minge spartă, fetele jucau „țară-țară, vrem ostași“, profesoarele nu se zăreau, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
mentosanele, dropsurile și siropul pe care mi le-a oferit, culmea!, ca să mă îmbuneze, nimic, absolut nimic despre acea după-amiază ploioasă. Nu, m-am hotărât: cel mai bine ar fi să vă povestesc despre Bogdan și cu asta, basta, fie ce-o fi, îmi trece sau nu-mi trece, gata, punct, pentru că deja simt că v-am încărcat prea mult cu toate mârșăviile, ticăloșiile și fărădelegile mele și veți vrea, eu știu, să vă odihniți și voi puțin, să vă clătiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

un strat de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]