9,618 matches
-
prietene, și mulțumesc oricum, pentru tot. Gerard îi strânse lui Valy, mâna ca și cum n-ar mai fi avut de gând să se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
treburile. Dacă nu vom reuși să trăim clipă de clipă în ACUM, zilele, lunile și anii vor trece foarte rapid nefiind observați, folosiți și apreciați la valoarea lor normală. Este ușor să te îndrepți direct spre mormânt, învăluit într-o ceață deasă și să te trezești abia în momentul de dinaintea morții, dânduți seama că tot ce ai crezut atâțea ani la rând despre viața ta și despre felul în care ai fi putut să o trăiești, despre ceea ce conta cu adevărat
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
frunzărind cartea, parașutați la Întâmplare de buricele propriilor degete În căutarea unor mici puncte de atracție locale, cum ar fi dialogurile marcate prin liniuțe la Început de rând, din care până acum am pus doar unul, plutesc Într-o oarecare ceață. Ne aflăm În Purgatoriu, loc unde sufletele celor dispăruți care n-au comis În timpul vieții păcate grele se purifică prin suferințe Înainte de intrarea În Paradis. Fiecare dintre aceste coridoare duce către unul dintre corpurile clădirii unde sunt cazați, odată cu Marea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu trei crizanteme galbene, așezată pe o masă veche, alături de-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă. „Vii odată?“ Deschid geamul și ploaia mă pălmuiește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pare rău." No. 6: ". . . . . . . . și patru bani!/ Azi aici, mîine-n Focșani;/ Și la nouă mă cunun,/ Mă fac Doamnă d-un nebun 3". Dacă exemplul No. 5 nu îngăduie dubii asupra rimei versului 4, celelalte cinci silabe rămîn ascunse în ceață. La No. 6 în schimb, cuvintele omise ale versului 1 sînt, cum se zice, la mintea cocoșului. Iată acum Satira revoluțiunii române de la 1848, pe care Aricescu o caracterizează astfel: Această satiră a circulat în fragmente, descriind fiecare cîte un
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
am perceput mai întâi auditiv și apoi vizual, când ne-am dat jos de pe ochi eșarfa cu care fusesem legați. Sunete senine, primăvăratice, ciripitul unor păsări au însoțit primele imagini de vis ale unei naiade goale, învăluită în nori de ceață. Apoi, ca în orice vis, acest spațiu ciudat s-a populat și cu alte personaje stranii. Au urmat vise în care interpreții purtau costume baroce, bizare, ca într-un coșmar, și vise erotice, interpretate succesiv sau concomitent de Litsa Kiousi
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
a-l supraveghea pe Kiki, de care Își aminti abia acum, cînd probabil că gîndurile Christinei, aflată undeva mai În spate, i se transmiseră sub forma unei Îngrijorări crescînde, aparent fără obiect. Era ca și cum i s-ar fi ridicat o ceață de pe creier, ca și cum s-ar fi trezit atunci din somn. — Mamă, unde e Kiki? Întrebă deodată Marychka. — Dobitoaco, pe mine mă Întrebi? răspunse maică-sa. Ce-ai păzit pînă acum? Fără să mai spună o vorbă, Marychka se desprinse din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unde se află și sunt pregătit să vă spun, Însă nu știu dacă sunteți pregătit să mă ascultați, răspunse. Colonelul Pruritanal ridică abia acum capul de pe masă. În privi pe maior cu ochii Întredeschiși, probabil că Îl vedea ca prin ceață. — Cum adică? Crezi că nu mai am urechi? — N-aș vrea să vă doară capul și mai tare, explică maiorul. Am două vești proaste, pe care vreți să v-o spun mai Întîi? — Pe prima! — Doctorul Thomas e mort. — Mă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
efectul; pentru a mă Împăca, Meluța Începu să-mi descheie nasturii. CÎnd am ieșit din nou În șosea, imediat după intersecție, cineva ne-a făcut semn să oprim. În lumina tulbure a dimineții, amestecată cu aceea a farurilor și cu ceața, nu mi-am dat seama din primul moment nici dacă era un bărbat sau o femeie. Dar gestul său atît de hotărît - ca al unui agent de circulație - m-a determinat să frînez instinctiv. În clipa următoare mi-a trecut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
evident inadecvată. Ca să-mi fac de lucru, zornăiam plictisit niște monede În buzunar. Pe urmă mi-am privit ceasul. Trecuse de amiază, lumina zilei În declin răspîndea un fel de spuză tulbure, cenușie, iar pe deasupra lacului pluteau fîșii suprapuse de ceață. Nici Pablo nu arăta prea sigur de sine, pășea nehotărît și schimba mereu direcția, de parcă s-ar fi rătăcit. De fapt, chiar era dezorientat. Am trecut la deal pe lîngă un chioșc de ziare, am mers pînă la gardul care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
impresionezi cu nimic, intervine Curistul presărînd puțină sare pe rană, și eu aș fi preferat o altfel de revoltă, dar nu s-a putut, prea multe interese, mă înțelegi soldățelule? Cîtă neobrăzare, păcat că nu-l poate vedea decît prin ceață, am fost un naiv, bolborosește, lasă-l să spună ce are pe suflet, zice Dendé, căutîndu-și stiloul în buzunarul de la piept, înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
indivizii, au fost acolo, cu toții i-am văzut. Asta ar fi cea mai bună publicitate. Ne am putea lăuda și noi ca Cezar: veni, vidi, vici. Fără îndoială nu ne-ar mai costa nimic să dispărem imediat după aceea în ceață și să așteptăm liniștiți mutarea evenimentelor la București, pe teren propriu, cum s-ar spune. — Tocmai de-asta ne-am gîndit să punem pe noi niște țoale mai ca lumea, zice Monte Cristo, simțind că i se face o nedreptate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta, zice tovarășul Gorbaciov, adresîndu-se Congresului de Deputați ai Poporului. Îți dai seama că au trecut atîția ani, dar nici rușii, nici vesticii n-au reușit să elucideze dilema românească? Să-ți spun eu de ce, Piticul i-a băgat în ceață tocmai cînd ei se așteptau mai puțin. Cînd locomotiva părea că și pierduse frînele și că inevitabil se va izbi violent de zid, Geniul a cîrmit în direcții aiurea pe care nimeni nu le-ar fi bănuit, condamnînd aproape cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe mine, așa punea ea piciorul în prag de fiecare dată, tu să ai grijă numai de rapoartele alea nenorocite, scrie acolo tot ce-ți trece prin cap, fii doar atent să nu dai nume reale, inventează, bagă-i în ceață. — Ăsta-i rolul femeii pe care nu l-ai înțeles tu bine, să-ți deschidă ochii, să te lămurească să îmbuci din fructul oprit, ce să-i faci, nu te puteai opune, zice Roja. Mi-a zis că avea ea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Începe să soarbă din ceai și, după prima Înghițitură, ochii i se umplu de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor luminat, pregătit de un mare bal. Cu obrajii lipiți de ferestruica murdară, Antoniu privește afară, și vede ca prin ceață, În depărtare beția de lumini a orașului, departe, inaccesibilă. Un sentiment de vinovăție față de propriul lui trecut și prezent Îl copleșește, și, pentru o clipă ar vrea să se transforme Într-un fluture, pe care cineva să-l strivească. Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deasupra mării și, când m-am apropiat de mare am simțit o căldură ucigașă. Cinci iunie Iubitul ei are probabil, mai presus ca iubirea, un plan din care se Înfruptă cu lăcomie. Prin ferestrele de vizavi se văd ca prin ceață siluete necunoscute, probabil virtuali cumpărători ai spațiului uriaș, gol. Am visat azi noapte un ozene care avea forma unui trup perfect de femeie. Răspândea un miros de busuioc și lumina puternic pajiștea pe care aterizase. Nu Îmi era frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat, fabulos, al cărui stăpân absolut ești. Mișcarea continuă e o apă curgătoare, și dă sens existenței tale, este apropierea de viață. Cu cât Îi privești mai mult rafinatele tentacule, te Îndepărtezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat, fabulos, al cărui stăpân absolut ești. Mișcarea continuă e o apă curgătoare, și dă sens existenței tale, este apropierea de viață. Cu cât Îi privești mai mult rafinatele tentacule, te Îndepărtezi de ea. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
altar, se afla unul dintre cadourile mele pentru ea, un suport pentru bețișoare de tămâie: doi războinici chinezi minusculi din bronz, care țineau pe post de săbii bețișoarele parfumate. Fumul ce se înălța din ele plutea mai întâi ca o ceață încolo și încoace până ce căldura lumânărilor îl trimitea spre întunericul de deasupra cu mișcările de dans ale unui derviș. În cameră plutea un miros greu de maci de Cașmir și de lemn de santal. În jurul nostru erau aruncate ambalaje sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cumpărat-o, iar Alexander i-a adus o serie de modificări după moartea tatei. Dar casa păstrează amprenta de neșters a mamei, a personalității ei blânde, nedefinite și parcă ireale, iar în mintea mea casa apare totdeauna învăluită într-o ceață romantică, veșnică, aproape medievală. Poate că ar trebui să fie înconjurată de tufe dese de trandafir, precum castelul Frumoasei din Pădurea Adormită. Totuși nu este o casă veche. A fost construită cam pe la 1880, este pe jumătate din lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pipa. Avea un gust stătut. — Dar noi vrem să-ți purtăm de grijă! spuse Antonia. Nu i-am răspuns, iar ea a oftat și s-a întors să tragă perdelele, acoperind ferestrele întunecate. Toată ziua Londra fusese cufundată într-o ceață gălbuie, transformând ziua în noapte, strecurându-se până în casă și aducând până și în salonul cu parfum de trandafir al Antoniei, care nu mai era al Antoniei, un miros amărui abia perceptibil și un abur și mai puțin perceptibil. Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Honor? — Sora lui Anderson. Vine de la Cambridge. — Ah, Honor Klein. Da, cred că da. Numai că n-o prea cunosc. Și de ce nu o așteaptă Palmer? — E îngrozitor de răcit, răspunse Antonia. Chiar n-ar trebui să iasă din casă pe ceața asta. — Și ea nu poate să ia un taxi? — Știe că o așteaptă Anderson, iar el se teme că nu se duce, ea o să stea pe peron să-l aștepte pe vremea asta mizerabilă. — Se pare că nu prea sclipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o biată fată bătrână. Să fii convinsă de asta. La ce oră vine trenul? — La cinci și cincizeci și șapte, în Liverpool Street, răspunse Antonia. Martin, ești cu adevărat un as. Mă tem că trenul o să aibă mare întârziere din cauza ceții. Poate n-ar fi rău să o aduci direct în Pelham Crescent. Mă întreb dacă îți dai seama măcar în parte cât de bun ești. — Încep să-mi dau și eu seama, am spus. În primul rând pentru că e îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]