12,819 matches
-
gîndește. înainte de a trece la acțiuni concrete trebuia să se mai gîndească, să pună totul în balanță încă o dată, ca orice ființă rațională. Nu i-au plăcut niciodată lucrurile făcute la repezeală. Deschidea ușa dulăpiorului în care ținea cutiuțele cu ceaiuri, se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un fapt care nu se poate explica, recunoaște Roja. Acuma o să încerc să fiu mai atent la detalii, spune. — Așa să faceți, spune Tîrnăcop răspicat. — Promit că de data asta totul o să rămînă între noi, spune Roja. Fără infuzia de ceai dinainte de culcare nu putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte a ceaiului pe care-l cumpăra alegîndu-l cu grijă de la același Plafar, n-ar fi avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că de data asta totul o să rămînă între noi, spune Roja. Fără infuzia de ceai dinainte de culcare nu putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte a ceaiului pe care-l cumpăra alegîndu-l cu grijă de la același Plafar, n-ar fi avut nici o șansă să ațipească decît spre dimineață. Singurul obicei al vremurilor de demult la care nu renunțase. Ce căsnicii mai pot fi astea de pe urma cărora toate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi avut nici o șansă să ațipească decît spre dimineață. Singurul obicei al vremurilor de demult la care nu renunțase. Ce căsnicii mai pot fi astea de pe urma cărora toate amintirile plăcute cu care rămîi încap într-o amărîtă de ceașcă de ceai? Restul nu înseamnă altceva decît nervi, tensiune, certuri și corvoadă. Nu se mai simțea în stare să continue așa, chiar dacă pe Curist nu-l mai vedea decît de cîteva ori pe lună. Asta o făcea s-o doară și mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să fim puternici. Somnul ne ocolește În timpul nopții. GÎndurile ne zboară prin minte ca un șir infinit de călușei. Putem vedea călușeii, soția și copilul nostru făcîndu-ne cu mîna de pe caii ăia cretini, pe cînd noi stăm și ne bem ceaiul În Piazza of Princes Street Gardens, mereu absenți, duși pe gînduri, pierduți În visele noastre de răzbunare Împotriva celor care Încalcă legile statului. Nu putem sparge ciclul, făcînd o labă de rahat, pencă de fiecare dată cînd invocăm imaginea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de băutură golite, nu există nici o carte. Nu-i cumplit? -Știu și eu dacă-i așa de cumplit? Nu mai știu să țin În mâini o carte. Sunt foarte stângaci. Mi-ar fi mai de folos acum, un bidon cu ceai cald și o inimioară de turtă dulce cu gust de iasomie. Antoniu și Kawabata au căptușit din cauza frigului, pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
becul chior ce atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai rămas de dimineață În paharul străveziu. În atâtea ore, de jur-Împrejurul lichidului s-a format un fel de floră umedă, pufoasă care rămâne, după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
paharul străveziu. În atâtea ore, de jur-Împrejurul lichidului s-a format un fel de floră umedă, pufoasă care rămâne, după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
t.v., Loteria Națională, scumpirea gazului, alergia la frig... Ceasul ei biologic este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unde lucrez. Când străbat În grabă holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia mi-am regăsit pacea și confortul pe care le pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata. Văd steluțe palide prin fața ochilor și oasele mele străvechi, scârțâie. -Îți fac, cercopitecule. Se vede de la o poștă că nu mai ești bun de nimic. Sunt infirmierul tău, zdreanță bătrână. Dar de mine cine o să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de timp, pe șinele de cale ferată. Kawabata Începe să soarbă din ceai și, după prima Înghițitură, ochii i se umplu de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor luminat, pregătit de un mare bal. Cu obrajii lipiți de ferestruica murdară, Antoniu privește afară, și vede ca prin ceață, În depărtare beția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lumini a orașului, departe, inaccesibilă. Un sentiment de vinovăție față de propriul lui trecut și prezent Îl copleșește, și, pentru o clipă ar vrea să se transforme Într-un fluture, pe care cineva să-l strivească. Kawabata a terminat de băut ceaiul și acum s-a lungit , convins că efectul lui binefăcător nu va Întârzia. Câinele lui Ben latră , tulburând prostănacul, liniștea nopții. Aici, la marginea orașului, peste calea ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ochii lui asiatici sunt Înfundați În orbite și-i dau chipului o expresie de sălbăticiune. Zce pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală și tainică și atunci, Kawabata pare Împăcat și senin. ,, Iubesc pe Domnul, pentru că a auzit glasul meu, cererile mele. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de culoarea morții și a nebuniei, dar eu În fiecare dimineață scot din album o fotografie Îngălbenită de vreme, În care un bărbat Între două vârste, cu un chip hotărât, viril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și sete de aerul lor. Recunosc, nu-mi ceri prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aerul lor. Recunosc, nu-mi ceri prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul de la fereastră și trupul lor strivit mi-a făcut greață. Îmi pun mari speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul de la fereastră și trupul lor strivit mi-a făcut greață. Îmi pun mari speranțe În bătrânețe. O consider o stare de grație, de liniște, de calm. Am obosit așteptând ceaiul și este abia luni,,. ,, Nuuuuuuuuuuuu-mi maaaaaai scrieeeeee! Plec În Canare. Am auzit că acolo pot cumpăra un milion de canari la prețul unuia. Vreau să mă plimb cu ei prin lume. E mai amuzant să sper Într-o himeră, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nuuuuuuuuuuuu-mi maaaaaai scrieeeeee! Plec În Canare. Am auzit că acolo pot cumpăra un milion de canari la prețul unuia. Vreau să mă plimb cu ei prin lume. E mai amuzant să sper Într-o himeră, decât să-ți fac ție ceai, spre exemplu. Sunt incapabilă de iubire. Adioooooooooooooooooooooooooooooo!,, ,,Draga meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a umplut castronul alb cu salată de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și bem ceai. Sunt pregătit să fac turul meu zilnic pe străzile din jurul casei. ,,Oligofrenule!,, Îmi strigă o puștoaică obraznică, care duce de zgardă un câine negru și lățos. O cunosc, locuiește lângă Policlinică. Nu-i răspund: Îi arăt cerul și pantalonii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Închideam fereastra. Poate se Împăcau până a doua zi, poate făceau dragoste frenetic, poate nu mai aveau energia să continue. Atunci mă afundam În fotoliul uriaș. Mă gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de marmoră ai arlechinului art-deco vor străluci În Întuneric și pe mâinile lui fine și expresive vor cădea umbre subliniind albeața lor. Dau drumul gândurilor prudent, ca și cum aș Înainta Într-o peșteră Întunecoasă, apoi Îmi modific poziția de așteptare a ceaiului. Trebuie să mi-l aduci tu, neapărat tu. Te aud cum dai drumul la flacăra aragazului cu bricheta și cum tușești Încet, gândindu-te că s-ar putea să mă deranjezi, dar.... A venit vremea să ne controlăm reflexele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]