4,822 matches
-
ce tandre adiară/ spre alt final decât cel al blândeții// blând tu în tot și-n fiecare frunză/ duios că pasărea ce vrea să moară/ de ea văzut în ultima ei oară/ miraculoasă masă-ntinsă-strânsă/ graal luminos la cină cea de ceară// vizibil în priveliștea ascunsă/ din care păsări nasc și pururi zboară// oricând acum mereu odinioară/ ia-mi din destin această mască planșa/ să fiu rănită și să nu mă doară” - Cină bogată în viscol . http://www.youtube.com/watch?v
CONSTANTA BUZEA, UNUL DINTRE CEI MAI MARI POETI ROMANI CONTEMPORANI, A PLECAT IN CERURI, LANGA ADRIAN PAUNESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359073_a_360402]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VECERNIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013 Toate Articolele Autorului vecernie de ce bate clopotul din senin sus în deal și doi îngeri cu aripi de ceară îl șterg pe ochi, noaptea pe prispă, hipnotizat de lună stau ca o nălucă și-i descânt de deochi. încă se mai aude toaca de lemn, o măicuță varsă o lacrimă lângă mine, nu-i nimeni în jur, vine amurgul
VECERNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359346_a_360675]
-
Pe brațul meu, tăcută, o vioară Se va sfârși de dor în astă seară. Voi căuta o scorbură pe ape, În ea iubirea ta să nu mai sape, Și îmi voi lua corabie polară Să car cu ea oglinzile de ceară. În turnul cu pereți de zile bune Chema-voi grabnic fulgere nebune, Le-oi da chirie să trăiesc prin ele Tot ce-am legat cu lanțurile mele. Dac-or veni la cina mea, vreodată, Torțe de azi cu lacrima uscată
CU TOT CE E, CU CE N-O SĂ MAI FIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359360_a_360689]
-
e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. CRUCEA Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe scară urcă Ilie Pe-o floare de păpădie, Vântul sulfă , legănat În somn iute-i scufundat. Se visă atunci că zboară Înspre soarele de ceară, Un fluture stă pe-aproape Drumul ca să i-l arate. Zboară-acum, plăcut fior, Pe deasupra tuturor. Trece câmpuri, râuri trece, Câte-o pasăre-l întrece. Munți și mari, largi depărtări Peste tot bate cărări. Ba nisipuri, ba zăpadă Ochii nu vor
PITICUL ILIE ŞI PĂPĂDIILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359411_a_360740]
-
din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie în noaptea uterină xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Referință Bibliografică: Apocalipsa după Solaris / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 290, Anul I, 17 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS de SORIN OLARIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359424_a_360753]
-
îngerii le aduc din cer lecții în fiecare zi, să le facă acasă" - Leon Alexandru Gutu, 8 ani "Dumnezeu îi iubește pe cei necredincioși, dar îi iubește cu suferință" - Ion Martin, 10 ani "Albinele de aia ne dau nouă toată ceară lor, că au văzut ce facem noi cu ea, că facem lumânări pentru Dumnezeu, și atunci albinele nu o mai păstrează pentru ele." - Pavel Martin, 8 ani "Dacă ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos l-aș întreba dacă
RĂSPUND COPIII! de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359551_a_360880]
-
o frământare lăuntrică, împletită cu o dorință la fel de nelămurită,amestecata cu o emoție crescândă pe care nu o putea controla. Si, pentru că nu era sigură de nimic și încă nu-si găsea răspunsuri, nu încerca să se destăinuie și să ceara mamei sprijinul. Își lua sânii micuți în mâini, îi măsura cu privirea și palmele făcute căuș si le urmărea linia sinuoasă, comparându-i cu ai unor colege care aveau prieteni și povesteau cum erau mângâiate și sărutate. De la sâni, cobora
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
pe față, începu: Era de multă vreme țintuită de o suferință fără de leac. Devenise una cu patul, într-atât o aplatizaseră durerile. Se micșorase, de-ai fi zis că se-mbolnăvise de nanism! Ce mai, arăta ca o jucărie de ceară albă! Întrebată ce o doare, răspundea c-un aer șugubăț că nu știe nici ea ce n-o doare... Oricum, n-o durea mintea. Și-i mulțumea Proniei Cerești. Așa putea să-și impună voința când dușmanul dinăuntru o încolțea
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
a spus lui Mache: - Tată, la Atelierul de lumânări, în timp ce tu făceai comanda în biroul patronului, eu m-am plimbat prin atelier și am urmărit cu multă atenție cum se fac lumânările, atât cele din seu cât și cele din ceară. Un lucrător mi-a spus că patronul face o linie nouă de fabricație pentru lumânări din parafină. Parafina este un produs nou care se realizează la Ploiești din reziduurile rămase de la distilarea petrolului. Procedeul de fabricare a lumânărilor nu pare
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
absent... O să mă gândesc! Ștefan, care avea un spirit întreprinzător foarte dezvoltat, a insistat în continuare, spunându-i lui Mache că în Slobozia și satele limitrofe, erau mulți crescători de albine, care nu prea aveau unde, și cui să vândă ceară rezultată din fagurii de miere. Chiar el era prieten cu o fată, al cărui tată avea peste 50 de stupi. Îl va ruga să-l pună în legătură și cu alți stupari, de la care să cumpere ceară de albine. Lui
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
cui să vândă ceară rezultată din fagurii de miere. Chiar el era prieten cu o fată, al cărui tată avea peste 50 de stupi. Îl va ruga să-l pună în legătură și cu alți stupari, de la care să cumpere ceară de albine. Lui Mache i s-a părut interesantă ideea și i-a creat lui Ștefan, posibilitatea să o dezvolte. Costică a petrecut toată vara cu Didina, și nu de puține ori a invitat-o să servească masa la Slobozia
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
împreună cu fratele său, Ștefan. Într-o magazie, de lângă magazin, Ștefan a amenajat atelierul pentru fabricat lumânări. Plăcându-se cu fata stuparului, a hotărât să o ia de nevastă. În acest fel a găsit o cale mai ușoară de a procura ceară de albine. Afacerea cu lumânări mergea foarte bine, astfel încât Ștefan reuși în scurt timp să-și construiască o casă, vis-à-vis de fratele Costică, la intrarea căreia a deschis și un magazin de lumânări. Din căsătoria lui au rezultat doi copii
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
o fată și un băiat. La o a treia sarcină, însă soția lui a decedat. Pentru a uita de durerea acestei fapt, Ștefan a hotărât să plece la București și să deschidă acolo un atelier de fabricat lumânări, atât din ceară cât și din parafină. Lumânările din parafină erau destul de căutate, mai ales de când la Ploiești se dezvoltase rafinarea petrolului. Ștefan își făcuse relații la atelierul de parafină din Ploiești și procura parafină de cea mai bună calitate. Odată ajuns în
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
tentant, Ploaia se dorește scut contra năduh, Când sărutul verii devine stresant! Sărutul toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă, în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea sprințară, Rătăcind, când plouă, reci picuri de sărut. Tu ai dat naturii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă, ca-n trecute timpuri, Livezii
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CALEA CEA MAI BUNĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 394 din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului CALEA CEA MAI BUNĂ Mă topesc în focul amintirii Și ard ca ceara lumânării, Mai am în minte trandafirii Pierduți în marginile zării. Nu știu în care zeu să cred Îl rog pe Creator să-mi spună, Care e drumul meu cel neted Sau care-i calea cea mai bună? Tot întrebând, timpul
CALEA CEA MAI BUNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360566_a_361895]
-
cafeaua ta amară Din praf târziu cu armonii de seară. Când am simțit că-ncep să mă înec M-am agățat de norul cel mai sec Și a plouat cu noi, a câta oară, Cu hohot ars în dinastii de ceară?! M-ai luat de mână ca și cum n-ai ști Că veacul nostru are doar o zi Dar ne-am pierdut în torțe-amăgitoare Lâng-un pian și-un semn de întrebare. Și-acum simt gerul, încă n-a apus, Căldura s-a-ndreptat în
CAFEA AMARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360580_a_361909]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CAPCANĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 394 din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Arome Siluete de ceară Din candelă picură Untdelemn sfințit Capcană Ieșirea din verb... Pe scara de incendiu S-a oprit apa ! Confuzie Aleargă ciute Pe domeniu de vânat Vânător țintit Trezire Uf, adeseori Istoria aleargă prin noi Trezind speranțe Batjocură Pe lizieră gonacii Alungă
CAPCANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360596_a_361925]
-
opresc jocul, începuse să-mi fie frig și nu reușeam să-mi cumpăr un colț de vară pentru o gală de sălbăticie. Acum e în buzunarul tău de la piept, ai grijă de lacuri, pot fi seva iubirii în tablouri de ceară sau voci sortite să dispară în albumul cu semne. Sosesc printre talazuri de dor, voi zidi podul dintre senin și verde, apoi vom învăța să supraviețuim într-o scoică deasupra unui blues - corăbieri însetați pe țărmuri descoperite într-un naufragiu
DEASUPRA UNUI BLUES de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360593_a_361922]
-
cu viscolele să nu-mi cutremure temeliile și am ridicat privirea spre alpiniștii cu stări atât de veticale încât te puteai ciobi în sforile timpului. Cândva te-am zărit în cuprinsul unei cărți despre scântei. Dădeai autografe pe umeri de ceară și împărțeai versuri de hârtie și flori de piatră. Și nu înțelegeam de ce cascadele-și duceau trena pe răsărit și făceau drum de artificii spre mine. Acum știu: îmi scanaseși lumina în botezul iubirii! Te aud deseori strigându-mă într-
ÎNTRE SENIN ŞI NEGRU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360652_a_361981]
-
-i bocetul în marș. Șoaptele inimilor de Mame licăresc ca păpădiile înrourate. Boldul morții trece-n hlamida de flori. Aruncată-n noapte, vremelnicia cade peste irozi. Iudele se vântură în elegii tenebroase și luciferice. Scuipările se prefac în lacrimi de ceară, iar biciul loviturilor, devine o adiere îndrăgostită de mărgăritar. Palmele care L-au lovit pe Iisus s-au înaripat în fluturi. Sutașii păzesc lumina podidită din Îngeri. Trâmbița Sărbătorii vestește chindia Ospățului. Razele de soare se așează senin peste gătiții
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Matei, care tocmai părăsise respectiva încăpere. Sesiză, nedumerit la început, faptul că toate acele persoane erau îmbrăcate în negru, apoi, apropiindu-se, observă pe verandă, înapoia femeii din prag, sfeșnicul înalt în care ardeau cu flăcări liniștite, câteva lumânări de ceară. Se opri brusc ... Înțelese ... A ajuns prea târziu ... Stătea încremenit. Ar fi vrut să înainteze, dar picioarele nu-i mai dădeau ascultare. O văzu pe Ica ieșind din bucătăria de vară și venind fuguța spre el. Avea ochii roșii de
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
care-o zărise acolo, cu câteva clipe mai devreme. Ica îl însoțește, pășind agale alături de el, cuprinzându-l cu brațul drept pe după mijloc, într-un gest simbolic de susținere. Pătrunseră în antreul devenit pentru moment capelă, iar mirosul puternic de ceară topită și tămâie, îi reînvie lui Matei pentru câteva clipe, imagini vechi și adânc ferecate în tainițele memoriei sale, pe care însă realitatea - totdeauna mai dureroasă decât momentele similare din trecut, îndulcite oarecum de trecerea timpului - le goni cu brutalitate
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
chipul mamei mele izvorul dintre stânci Curgând în unde pale din gândurile-adânci. În univers cometă, planetă, supernovă, O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă, E chipul mamei mele luceafărul de seară - Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară. Prin adieri de vînt și secetă-n simțire În picuri vii de rouă, de dincolo de fire, E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată, Aroma cea de smirnă, icoana preacurată. Și peste timp, prin astre, o cale-nsângerată Stă viața-i
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. Crucea Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]