1,815 matches
-
ca să fi devenit bărbat, nu, nu se aferează, chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte cartea. Așezat turcește între cearșafurile reci, cu părul ieșind vâlvoi din nesuferita scufie și cu limba prinsă copilărește între dinți, își începe însemnările. Cum vechii greci își cunoșteau legendele mult prea bine, nici acțiunea, nici caracterele nu îi interesau în tragedie, ci modul în care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu : Cum, dragă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mătase, poți să-ți mai dai seama din câte o pată, rămasă cine știe cum. Numai că ea ține minte. Ține minte toate, la rând, cum au fost (așa spune). Altminteri, degeaba se trezește devreme, pentru că rămâne tot în pat, între cearșafurile verzi. Verzi - c-așa țin mai bine, n-ai la ce să le schimbi, una-două, n-ai la ce să te omori cu ele... Nici după boala lui nea Delcă nu le-a schimbat imediat - le-a mai ținut vreo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au coborât doi dintre ei din pat, în vreme ce eu, cu ceilalți câți mai eram, țineam pătura atent de cele patru colțuri. O pătură obișnuită, mirosind bineînțeles a gaz și a cărbuni și a lături... De pe pat l-au coborât cu cearșaful. Le-a fost destul de greu să-l ridice și să-l târâie, cu cearșaful verde cu tot. Așa l-au pus în pătura pe care o țineam noi de cele patru colțuri, și pe urmă au tras, ușor, de sub el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țineam pătura atent de cele patru colțuri. O pătură obișnuită, mirosind bineînțeles a gaz și a cărbuni și a lături... De pe pat l-au coborât cu cearșaful. Le-a fost destul de greu să-l ridice și să-l târâie, cu cearșaful verde cu tot. Așa l-au pus în pătura pe care o țineam noi de cele patru colțuri, și pe urmă au tras, ușor, de sub el, cearșaful. Țineam de pătură la fel ca atunci când mă aruncau pe mine în sus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Le-a fost destul de greu să-l ridice și să-l târâie, cu cearșaful verde cu tot. Așa l-au pus în pătura pe care o țineam noi de cele patru colțuri, și pe urmă au tras, ușor, de sub el, cearșaful. Țineam de pătură la fel ca atunci când mă aruncau pe mine în sus, ei doi, mătușa Vica și unchiul Delcă. Mă aruncau cu pătura în sus și strigau : Hai la groapa cu furnici Ba-i aici, ba nu-i aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au lipit, moi, aproape lunecoase, la fel și buzele s-au lipit... — Numa să ție covertura, zice unul. Nu numai lui, la toți le este teamă că n-o să țină sub trupul uriaș și greu pe care îl târâie în cearșaf până la muchia patului și pe urmă îi dau drumul jos, în cuvertură. Și ceva ciudat s-a ghemuit în răsuflarea mea, n-am lacrimi în ochi, mă uit pe furiș la Vica - plânge, nu plânge ? Trupul uriaș s-a frânt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
duc prin curtea pietruită cu cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al cărui motor hârâie de mult în poartă. — Eeei, cum ? Io ? Dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bere, le ciocnește și-i oferă unul. Nu spune nimic. Bea în tăcere. Mihai soarbe și el berea, fără vreun cuvînt. Liliana scoate o pernă din comoda de lîngă canapea, apoi o pătură din păr de cămilă, învelită într-un cearșaf bleu și se cuibărește ca un om înfrigurat: N-aș vrea să te superi că stau așa. Îmi dai țigările? întinde ea mîna spre masă. Mihai se ridică, mută brațul pick-up-ului de la începutul melodiei, așază fotoliul chiar lîngă canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
șoapta ei. Mihai prinde în palmă pachetul și se apropie. Cînd îndreaptă ochii spre Liliana, să-i răspundă, rămîne perplex. În fața lui, pe pat, în semiîntunericul camerei, stă o femeie învelită cu o pătură din păr de cămilă îmbrăcată în cearșaf. Are doar o singură mînă scoasă deasupra, puțin întinsă spre el. Pe pernă, s-au răsfirat cîteva bucle ale părului. Ochii lui Mihai se închid strîns, pînă la durere. Nu! Nu poate fi Teona!... Dar așa a văzut-o ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pernă, s-au răsfirat cîteva bucle ale părului. Ochii lui Mihai se închid strîns, pînă la durere. Nu! Nu poate fi Teona!... Dar așa a văzut-o ultima oară: întinsă în Mercedes-ul alb, învelită cu o pătură îmbrăcată cu cearșaf..., paralizată de la jumătate în jos..., cu mîna întinsă spre el... Eu n-am făcut-o! șoptește Liliana ca un oftat, și-l observă pe Mihai cum tresare. Ziceam de căsătorie, surîde cînd el o privește. Cu Andrei, fostul soț, fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trece brațele pe după gîtul lui Mihai. Îmbrățișați, cad amîndoi pe pat. Rîd amuzați și rămîn așa: Mihai, sprijinit cu ceafa de pernă; Liliana, cu tîmpla pe pieptul lui. Toca a căzut din capul femeii și stă răsturnată lîngă ei, pe cearșaf. Mihai o admiră, în timp ce-o rotește între vîrfurile degetelor. Îi vine în minte imaginea femeii ieșite de la Operă ieri seară, cu haină și tocă de blană. Are din nou intenția s-o întrebe pe Liliana dacă în drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și-al treilea. Ce, el a crescut împărătește?! Parcă se vede și acum întins pe pat, cu piciorul în ghips, iar perceptorul, intrat în casă cu încă doi, trage plapuma de pe el, și vrea să-l dea jos, pentru că sub cearșaf mamă-sa a pus unul din covoarele de lînă. Țăranul Neculai Vlădeanu nu achitase cotele în întregime, că Dumnezeu nu voise să dea roadă după cum scria în acte, iar cu datoria față de stat nu se glumea atrocitatea unei vremi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu dea explicații. Cînd se întoarce, pare înviorată, semn că s-a spălat pe obraz. Îți aștern patul, apoi mă duc sus, să mă culc cu Daniela, spune încet, preocupată de lenjeria scoasă dintr-un sertar al comodei. După ce întinde cearșafurile și potrivește perna, se întoarce către Mihai, care stă rezemat cu spatele de colțul mai îndepărtat al bibliotecii, privind-o tăcut, frămîntat de gînduri. Îl vede abătut, aproape absent și-i surîde: Alt lucru pe care o femeie trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plecat. Nu cu picioarele înainte, cum ar fi vrut soțul ei, care, venind dată la ea la spital, după ce-a aruncat-o pe scări în jos, i-a strigat: "Ai să ieși de aici cu picioarele înainte și cu cearșaful pe ochi!". Apoi ea și-a chemat în ascuns sora s-o ia. Aflînd, soțul ei a făcut o criză ele nervi. S-a urcat la volan și a gonit s-o ajungă. La traversarea căii ferate, a luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
adunat un buchet de brîndușe, pe care i le-a dus. La plecare, cînd a venit în mașina soră-sii, Teona i-a povestit că Iftimie, văzînd borcanul cu flori, a amenințat-o c-o să părăsească rezerva de spital cu cearșaful pe ochi. Cineva bate în ușă apoi intră. E Tamara. Vin din instalație, Mihai... Fără să-i adreseze vreun cuvînt, Mihai se ridică și întinde mîna spre scaunul din fața lui, invitînd-o să ia loc. Se reașază abia cînd o vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
stea pe spate. Gallaudet făcu prezentările: — Ed Exley, Dot Rothstein. Femeia Înclină din cap și se dădu la o parte. Inez Soto. Ochi negri. Față cu tăieturi și vînătăi. Păr negru, ras pe frunte. Suturi. Tuburi În brațe, tuburi pe sub cearșaf. Articulațiile degetelor fisurate, unghiile despicate - se luptase. Ed o văzu pe mama lui: cheală, treizeci de kilograme, legată la plămînul artificial. Gallaudet spuse: — Domnișoară Soto, dînsul e sergentul Exley. Ed se aplecă deasupra balustradei patului. — Îmi cer scuze că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de la Nite Owl, au evadat din Închisoarea Palatului de Justiție, aflată În centrul Los Angeles-ului. Cei trei fuseseră mutați Într-un bloc de celule de minimă securitate, unde așteptau un nou interogatoriu, și au reușit să evadeze folosindu-se de cearșafuri Înnodate și sărind apoi printr-o fereastră de la etaj. Vă prezentăm o Înregistrare făcută imediat după evadare, ce conține comentariile căpitanului Russel Millard de la Departamentul de Poliție din Los Angeles, coordonator ascociat al anchetei Nite Owl: „Îmi... Îmi asum Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tine! strigă, pentru ca Julius să știe că din pricina lipsei lui de talent era silită să-l dea afară. O femeie aprinse lumina din camera ei și ieși la fereastra dinspre coridor, chiar lîngă Academia de muzică. Voia să Întindă un cearșaf și se trezi nas În nas cu ei doi, Încremeniți În fața ușii. Lumina de la fereastră Îi Îngădui să-i vadă bine de tot: ce bătrînă era Frau Proserpina, dar ce bățoasă se ținea, parcă era un soldat german și bătrînelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voi mai vedea? — Da. Lisa luase o cască de duș, patru săpunuri, patru sticle de gel de duș și trei loțiuni de corp. — Când? —La sfârșitul lui august. Fotografia mea va fi deasupra numelui editorului în revista Colleen. Ținând modest cearșaful peste piept, Wayne părea atât de confuz, încât Lisa adăugă: — Te sun eu. Da? întrebă el, cu speranță în glas. —Cecul e la poștă. O să-ți port respect dimineață, rânji Lisa, cu pieptenul în păr. Nu, bineînțeles că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o făcea să încerce mai din greu. L-a apropiat de ea, ceea ce a avut un dublul efect de a-i face lui plăcere și de a-i permite ei să nu mai vadă erecția ieșind din smocul de păr. Cearșafurile erau proaspete, lumânările - un detaliu surprinzător, el era atent și nu făcuse nici o remarcă la adresa absenței taliei ei, dar trebuia să recunoască faptul că nu, nu era complet detașată. În mod sigur nu era cea mai proastă experiență sexuală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar fi fost lovit în abdomen. Cu riscul de a suna precum versurile unei melodii, încerca el să respire cu o demnitate patetică, de când durează povestea asta? —Dylan... —De când? —O lună. Dylan s-a întors către Marcus, care strângea un cearșaf la piept. — Vrei să pleci? Aș vrea să vorbesc puțin cu soția mea. Ținându-și părțile intime, Marcus s-a strecurat jos din pat, a înșfăcat niște haine și a mormăit către Clodagh: — Te sun mai târziu. Dylan l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plac bomboanele Sugus, nu-i așa? În periplul nostru spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
moartă, Întinsă Într-o băltoacă din propriul ei sînge, Îmbrățișînd un copilaș purpuriu și strălucitor, nimeni n-a fost În stare să-și dezlipească buzele. Cele două trupuri au fost Îngropate În cripta din pivniță, fără ceremonie și fără martori. Cearșafurile și rufele au fost azvîrlite În flăcări, iar Încăperea a fost pecetluită cu un zid de piatră. CÎnd Jorge Aldaya, năucit de vinovăție și de rușine, i-a dezvăluit cele Întîmplate lui Miquel Moliner, acesta s-a hotărît să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
crezi tu. A vrut să-mi mîngîie obrazul, dar i-am Îndepărtat mîna. — Ar trebui să mă urăști, Nuria. Asta ți-ar purta noroc. — Știu. Am petrecut ziua afară, departe de Întunecimea oprimantă a apartamentului ce Încă mai mirosea a cearșafuri călduțe și a piele. Julián voia să vadă marea. L-am Însoțit pînă la Barceloneta și am pătruns pe plaja aproape pustie, un miraj de culoarea nisipului care se cufunda În ceață. Ne-am așezat pe nisip, aproape de țărm, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]