1,795 matches
-
era rece și mirosea a vin oțetit. Lina văzu odăile, scaunele, patul de șipci și dușumelele goale. Pe un raft, deasupra, ardea o lampă. Prin ferestrele mucegăite, zări gunoierii care descărcau un camion. Se așeză pe o margine tare, netezind cearșaful aspru de americă. Aglaia spunea: - La noi e cam strîmt! Dar așa e la început, până vă faceți casă ca lumea, că d-aia v-ați luat! ce zici, domnu Stere? - Ne-om face! Casă de zid, înaltă, sănătoasă! Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
om singur, pierdut de ai săi, părăsit pentru totdeauna și, când i se uscară lacrimile, intră, uitând ușa dată de perete. Se auzeau greierii, țârâind tare și ascuțit. Femeia se așeză pe marginea patului, obosită. Stere îi simți mâna pe cearșaf. Nu spunea nimic, ca și când n-ar fi fost acolo... Iepe de șișic Vara pleca. era adâncă și verde. Vântul culcase ierburile sălbatice. Frunza măselariței începea să îngălbenească. Gheorghe știa răcoarea asta care-i înfiora pielea și cerul ostenit, stins, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
milă și de nevastă-sa și a intrat s-o vadă. Ea plângea în pat, ușurată. Era slăbită și plânsă. Bărbatul s-a aplecat și-a pupat-o de două ori, cu dragoste. Muierile spălară băiatul și-l înfășurară în cearșafuri proaspete, încălzite pe sobă. Cocoșată îl freca ușor cu palmele pe picioare și-l descînta: - Să fugă ca iepurele și să fie deștept ca vodă! zicea trecîndu-i degetul mare peste frunte. A lui Matei i-a înnodat buricul, legîndu-i-l cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masă. Numai mieji dulci. Ofta Gheorghe de plăcere: - Bine-i, Paraschive! Să-ți bați copiii... Văduva se ducea să le aștearnă. - Tu să te faci c-"adormi, îi șoptea ăl bătrân lui Paraschiv. Și se strecura după femeie. Ea așternea cearșafurile în odaia musafirilor. Scotea din lăzile de zestre plapuma grea de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mielușică se făcea văduva. Paraschiv dărâma patul cu ea. - Maică Precistă! se închina femeia. În așternutul răposatului! Și-i mai da sfârcurile și-l aprindea. Spre ziuă o lăsa dezvelită, horăind. Îl scula pe Gheorghe. Se apucau să strângă cămășile, cearșafurile, plapuma și rufele din lada de zestre. Făceau două baloturi, le înnodau bine - văduva, moartă-n somn, nu-i simțea. Prin geamuri cădea lumina zorilor. Se auzeau cocoșii. 157 I Plecau frumușel, deschideau poarta și de aici erau în șosea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și adusese lămpi, din vecini. Se îmbrăcase într-o rochie neagră și pe cap se înfășurase cu un fișiu negru de mătase. Prin ferestrele deschise ieșea fumul de tămu'e. Feștilele galbene de la capul mortului ardeau încet, picurând ceara pe cearșaful întins sub trupul înțepenit. Pe la nouă, sosi și părintele, o dată cu lucrătorii tâmplari, chemați de Aglaia, să ia măsuri de coșciug. Popa își pusese odăjdiile și deschisese cartea. După aia se învoi cu văduva când să vină pentru slujba de înmormîntare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unul... Mînă-mică a aprins focul, a șters sângele de pe dușumele și-a plecat în cartier după băutură. S-a întors cu câteva sticle și cu mâncare. În casa ibovnicei se încălzise bine. Curvele o înveliseră bine pe Didina în niște cearșafuri și-i făcuseră ceaiuri. I-au uns pielea cu untdelemn și-au lăsat-o să doarmă. Către seară, s-a trezit gagica, cu trupul umflat. Ardea pielea pe ea și-o țineau junghiurile. A început să țipe de durere. Și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un picior (uneori supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu (!), să facă genuflexiuni, să stea într-o mână, să sară ca broasca... Unii protestatari au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți, sau chiar ținuți în pielea goală, în frig. Bătaia cu bastonul de cauciuc a fost tortura cea mai practicată. Unui anchetat bănuit că ar fi purtat steagul tricolor în timpul marșului (steagul având altă conotație decât cea comunistă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
evaziunii În reverie străbate obsedant Întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau În minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele Întinse chemau o albeață distinctă și, Între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii reveniți la suprafața unei ape de pace. M-am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare În scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan În cele două registre
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o lume nouă și trece ceva timp până să înțeleagă că, mișcându-se, e prezent și el printre umbre. Așa și cu omul ăsta al tău. Deschide ochii și se uită, ca și cum noi, ăștilalți, am fi niște proiecții pe un cearșaf. Se aplecă și îi ridică pleoapa stângă, cercetând cu o mică lanternă. — Are mobilitate bună la lumină. Aș zice chiar că o privește cu lăcomie. Ceva îl dezamăgește însă, la lumina asta a noastră... Ce să-ți fac, moșule, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o putere nouă în picioare și se ridică, încercând să iasă din cercul de lumină. Lumina se stinse brusc și camera se cufundă într-un întuneric gros și umed, pe care, ca să înaintezi, trebuie să-l dai deoparte, ca pe cearșafurile întinse pe frânghie. — Cum să scapi, dacă nici măcar nu știi cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frecându-și singurul genunchi pe care-l avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii goi. La el era pe dos. Ceilalți oameni, odihnindu-se, închideau ochii. Pentru el, care vedea doar niște umbre mișcătoare, ca îndărătul unui cearșaf întins, starea de veghe, cu toate simțurile încordate, se înfăptuia cu ochii închiși. Astfel că acum, odihnindu-se, își deschise larg ochii, pentru ca și pleoapele, la rândul lor, să se odihnească. — Nema... spuse Ologu. Ne-au pierdut... — Poate ți s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și ia rămas-bun. Mi-e și frică să nu-mi moară vreunul în brațe. Plec pe întuneric, mi-e silă să-i văd așa, cu fața roșie și bărbiile umezite. Mai știi, poate că a rămas vreunul mort între cearșafuri și nici n-am știut. — Boala asta se ia, nu-i așa ? Nu mai vreau să-mi fie milă de alții ori silă. M-am săturat... Vreau un bărbat care să facă din mine ce vrea... Iar mie să-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sărind în picioare, cu mădularul încă nedomolit, Maca avu, pentru o clipă, impresia că îi vor scoate ușa din țâțâni și vor năvăli, cu toate arătările acelea în odaie. Apoi se dumiri : — Unchiul ! A dat iar damblaua peste el ! Smulse cearșaful pe care fata îl strângea peste piept să-și acopere sânii zburătăciți de dezmeticirea bruscă a bărbatului. Și-l înfășură de două ori peste coapse și, sărind câte două trepte, ajunse la ușa de la etajul al doilea odată cu gospodinele de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cinci răspunsuri simultane și diferite. O găsi în al șaselea loc în care căută, pe dulap. — Să nu te muște de mână... spuse una dintre femeile cu tigaia. Acolo îți rămân degetele... Maca își înfășură mâna într-un colț de cearșaf și apăsă jucăria de cauciuc între buzele tremurânde ale bătrânului. Care, în toiul clănțănelilor, o apucă și rămase cu fălcile încleștate. Dârdâiala dinților încetă și, odată cu ea, și convulsiile. Jucăria de cauciuc, strânsă între fălci, chițăi de câteva ori, înainte de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vârful ciorapului se opri între sprâncenele groase. — Să-l așezăm pe scaun, spuse un bărbat. — Lasă-l, spuse altul. Se trezește și singur. Ieșiră unul după unul. O femeie mai simțitoare îi ură bătrânului noapte bună. Maca urcă, ținându-și cearșaful. În cameră nu mai era nimeni. Aprinse lumina, își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să-l scoată la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză sutienul pe piept, se concentră pe furnicătura bretelelor care cădeau în lături și adormi. Din nou Maca : — Asta e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pace. Blestemele se adunară într-un abur ce se îngroșa, acoperea cerul și stelele, alcătuind un alt cer în care luna abia se întrevedea, plumburie. Nu mai știau de unde porniseră. Bătrânul, părăsit de toți, dârdâia și clănțănea din dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o zbugheau pe scări. Bărbații și femeile, aplecați peste ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trosnea mâinile, sâcâind totdeodată genunchiul unui picior, în vreme ce fălcile se mișcau mestecând în gol. Hergot oferi lui Gonzalv o băutură calmantă. În ziua când temperatura băiatului cel mare atinse o limită supărătoare și Hergot procedă la împachetarea bolnavului într-un cearșaf ud, Gonzalv fu auzit scâncind în odaia vecină: "Îmi mor copiii, ce mă fac eu?" Nici Hergot nu era de altfel mai puțin emoționat, cu toată banalitatea cazului; se vedea asta în felul cum se schimba la față. În momentul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
caracterului ei.) G. Călinescu " Te dă peste cap, cu umbrela zbori." "E interesant!" observa ironic (în imaginație, firește) Ioanide, așteptând să vadă până unde merge scandalul." Un acoperiș de tablă a fost dezvelit și aruncat în stradă ca un simplu cearșaf, înaintea mea." "Acum e pericol de foc!" sugera plictisit Ioanide problema esențială. " Chiar treceau pompierii pe stradă!" răspundea cu totul inocentă Elvira. "Ascultă, madam Ioanide, țipa arhitectul, unde te-am trimis eu?" "În oraș, Ioanide, pentru ce te enervezi?" "Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așternuturi noi. În partea de răsărit se afla colțul cu icoana și candela împodobite cu ștergar, iar pe peretele lung se afla suspendată culmea, pe care atârnau sumanele, hainele groase, cojoacele și alte piese de îmbrăcăminte, toate acoperite cu un cearșaf frumos brodat, numit „prostire de culme”. Tot aici fiind camera fără sobă, se țineau atârnate de o prăjină prinsă de coama tavanului: șuncile afumate, picioarele de porc afumate, cârnații și toba de la porc. Zestrea pentru fata de măritat era ținută
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vieții și cu motive antropomorfe. Cele mai noi au ca modele buchete de trandafiri, oleandru sau alte motive florale. În perioada dintre cele două războaie mondiale și după aceea până la colectivizare, femeile din satele noastre au țesut fețe de plapumă, cearșafuri de pat și de culme, ștergare de uz gospodăresc și pentru împodobit pereții. Acestea din urmă erau țesute în două, trei și cinci ițe, ultimele având ornamente din țesătură în formă de fagure. Ștergarele de uz casnic erau țesute în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dureri musculare și abdominale etc. Ceai de rădăcină de iarbă mare, din scoarță de mălin, de orez, de ovăz. Vin fiert cu piper, scorțișoară și ienibahar, Îndulcit cu puțin zahăr. Consum de mujdei de usturoi. Se Înfășoară bolnavul cu un cearșaf ud cu oțet și fiertură din rădăcină de leuștean. Legători la cap și la tălpi cucurcubețică sau frunze de captalan zdrobite, cu hrean și oțet. Băi cu fierturi din iarba răului, cu lingoare și fasole sălbatică, cu flori sau scuturătură
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
un adevăr presupus, atâta timp cât nu va intra În conflict cu un adevăr și mai puternic. Uneori, În cazul halucinațiilor, se poate demonstra că o asemenea certitudine este falsă, că nu există nici voci, nici persoane, nici gângănii care mișună pe cearșaf, Însă, În alte cazuri, nu putem decât să ne abținem să judecăm. Adevărurile private colective. Prin această expresie contradictorie numesc adevărurile personale, care nu pot deveni universale, dar sunt Împărtășite de o comunitate. Credințele religioase aparțin acestei categorii. Sunt adevăruri
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]