1,217 matches
-
ulterior funcția de președinte al Cehoslovaciei comuniste (1968-1975). Svoboda s-a născut la Hroznatín, Moravia. S-a alăturat în 1915 Armatei Austro-Ungare și a fost luat prizonier în același an pe Frontul de Est. După eliberare a luptat în Legiunile Cehoslovace pe teritoriul Rusiei. A luat parte la luptele legendare de la Zborov și Bakhmach și s-a întors acasă din Siberia. Apoi a lucrat la moșia tatălui său înainte de a începe o carieră militară în Armata Cehoslovacă în 1921. La începutul
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
a luptat în Legiunile Cehoslovace pe teritoriul Rusiei. A luat parte la luptele legendare de la Zborov și Bakhmach și s-a întors acasă din Siberia. Apoi a lucrat la moșia tatălui său înainte de a începe o carieră militară în Armata Cehoslovacă în 1921. La începutul anilor 1930 Svoboda a predat la o academie militară. După ocuparea Cehoslovaciei de către germani în primăvara anului 1939, a devenit membru al unei organizații secrete numite "Obrana národa" ("Apărarea națiunii"). Se presupune că, în același timp
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
anului 1939, a devenit membru al unei organizații secrete numite "Obrana národa" ("Apărarea națiunii"). Se presupune că, în același timp, a realizat o legătură cu serviciile de spionaj sovietice. În iunie 1939 a fugit în Polonia, formând o unitate militară cehoslovacă la Cracovia, înainte de a cădea în captivitatea sovietică în timpul invaziei sovietice în Polonia. A reușit să scape de la o moarte sigură după ce - așa cum a relatat după război - a cerut celor care l-au capturat să formeze un număr de telefon
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
a cerut celor care l-au capturat să formeze un număr de telefon de la Moscova unde au putut să obțină o informație cu caracter personal despre el. După începerea ofensivei germane împotriva URSS-ului, Svoboda a devenit conducătorul unităților militare cehoslovace de pe Frontul de Est. Unitatea sa a luptat cu germanii pentru prima dată în martie 1943 în Bătălia de la Sokolovo, din Ucraina. În calitate de comandant a condus, de asemenea, a trupele Corpului 1 Armată Cehoslovac în Bătălia din pasul Dukla în
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
Svoboda a devenit conducătorul unităților militare cehoslovace de pe Frontul de Est. Unitatea sa a luptat cu germanii pentru prima dată în martie 1943 în Bătălia de la Sokolovo, din Ucraina. În calitate de comandant a condus, de asemenea, a trupele Corpului 1 Armată Cehoslovac în Bătălia din pasul Dukla în toamna anului 1944, când, în urma unor lupte foarte grele, această unitate a reușit să treacă pentru prima dată frontiera de stat cehoslovacă. Conducerea carismatică și curajul personal al lui Svoboda au fost foarte apreciate
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
Ucraina. În calitate de comandant a condus, de asemenea, a trupele Corpului 1 Armată Cehoslovac în Bătălia din pasul Dukla în toamna anului 1944, când, în urma unor lupte foarte grele, această unitate a reușit să treacă pentru prima dată frontiera de stat cehoslovacă. Conducerea carismatică și curajul personal al lui Svoboda au fost foarte apreciate de către superiorul său militar de la acea vreme, mareșalul sovietic Ivan Konev. Beneficiind de încrederea conducătorului comunist din exil Klement Gottwald și a oficialilor sovietici, el a urcat rapid
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
a oficialilor sovietici, el a urcat rapid treptele ierarhiei militare, devenind general de armată în august 1945. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o mare parte a Cehoslovaciei a fost eliberată de Armata Roșie și de Corpul 1 Armată Cehoslovac aflat sub conducerea lui Svoboda. Svoboda a fost numit ministru al apărării, îndeplinind această funcție în perioada 1945-1950, fiind considerat în același timp un erou al Frontului de Est. Uniunea Sovietică s-a bucurat de o mare popularitate în rândul
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
pentru procesul de reformă inițiat de noua conducere a partidului până la invadarea Cehoslovaciei de către armatele Pactului de la Varșovia în august 1968. Oripilat de experiențele sale din cele două războaie mondiale, el a semnat un ordin prin care a oprit armata cehoslovacă să intervină împotriva trupelor invadatoare ale Pactului de la Varșovia. A călătorit la Moscova pentru a obține eliberarea lui Dubček și a celorlalți lideri reformiști, care fuseseră răpiți de către forțele invadatoare. Cu toate acestea, atunci când a sosit Svoboda, Leonid Brejnev i-
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
-și va trage un glonț în cap în prezența lui Brejnev dacă Dubček și ceilalți reformiști nu vor fi eliberați. Cu toate acestea, Svoboda nu a putut face nimic pentru a-l împiedica pe Brejnev să-i forțeze pe reprezentanții cehoslovaci să semneze protocoalele de la Moscova, ceea ce a însemnat o capitulare de fapt, deoarece acestea au fost ținute secrete și au oferit armatelor Pactului de la Varșovia dreptul la o „ședere temporară” (așa cum a fost numit mai târziu într-o ședință parlamentară
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
octombrie) în Cehoslovacia. De asemenea, protocoalele au obligat conducerea partidului să promoveze schimbări politice, culturale și de altă natură care să stopeze procesul de reformă. Svoboda l-a sprijinit, de asemenea, pe ministrul apărării Martin Dzúr, care a ordonat armatei cehoslovace să nu opună nici o rezistență. Dată fiind indignarea și rezistența publică, acțiunea arbitrară a lui Svoboda a fost, de fapt, în acord cu intenția lui Brejnev. Svoboda a supraviețuit înlăturării comuniștilor reformiști din Cehoslovacia în urma Primăverii de la Praga, în timp ce a
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
politicieni pentru atingerea propriilor scopuri, Svoboda continuă să se bucure de un grad de respect în rândul cehilor și slovacilor, probabil, din cauza poziției sale curajoase și a tăriei de caracter dovedite în mai multe rânduri în momentele cruciale ale istoriei cehoslovace. Piețe și străzi, atât în Republica Cehă, cât și în Slovacia continuă să-i poarte numele, în timp ce numele majorității liderilor din perioada comunistă au fost îndepărtate după Revoluția de Catifea. Atitudinea sa poate fi, probabil, explicată prin propriile sale cuvinte
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
în perioada marcată de schimbările militare, politice și sociale care au culminat cu destrămarea și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, prin unitățile sale aducându-și contribuția la proclamarea independenței Cehoslovaciei, precum și la apărarea acestui act politic până la constituirea unei forțe armate proprii cehoslovace. Odată cu restabilirea ordinii în Praga și cu consumarea ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea și-a considerat misiunea încheiată și s-a repatriat pe o rută care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Dat fiind că viitorul Banatului
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
au aflat "Regimentul 2 Brașov" (încărtiruit în cazarma „Franz Joseph”), o parte a "Regimentului 51 Cluj" (cu o componentă românească mai mare de 50 % ) și "Regimentul 37 Oradea" (încartiruit în cazarma „Albrechts”). Pe data de 28 octombrie 1918 Consiliul Național Cehoslovac a proclamat independența cehilor, act asociat cu ocuparea principalelor instituții administrative și manifestații cu caracter național. În aceeași zi trupele românești concentrate în Praga au refuzat să tragă în manifestanții cehi pentru a înăbuși demonstratiile de stradă. Deoarece majoritatea unităților
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
să tragă în manifestanții cehi pentru a înăbuși demonstratiile de stradă. Deoarece majoritatea unităților militare constituite din cehi - la acea vreme erau angajate în luptă în alte zone ale imperiului și constituirea unei forțe armate naționale era doar începută, liderii cehoslovaci mizând pe spiritul de solidaritate al românilor, au apelat la sprijinul acestor forțe militare pentru a opune rezistență unor eventuale acțiuni cu caracter represiv, cu atât mai mult cu cât în oraș se găseau și regimentele "68 Szolnok" (maghiar) și
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
legătura și cu ofițerii celorlalte 2 regimente cu etnici români, pentru ca aceștia să se pună la dispoziția noilor autorități militare românești înființate. O delegație din rândul ofițerilor adunați a intrat în aceeași zi în legătură și cu liderii Consiliului Național Cehoslovac, pentru a-i asigura de sprijin. Noua formațiune militară în curs de constituire urma să asigure ordinea și securitatea în oraș, precum și pe o rază de 10 kilometri jurul acestuia, urmând să-și dea concursul inclusiv în cazul unei rezistențe
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
secondat de locotenentul "Zeno Herbay". Preotul militar "Laurențiu Curea" a fost delegat administrator și sublocotenentul "Gavril Câmpeanu", secretar. S-au creat 3 trei resorturi conduse fiecare de un responsabil: „Intendența” (responsabil sublocotenent "Gavril Câmpeanu"), „Serviciul de legătură cu Consiliul Național Cehoslovac” (responsabili subofițerii cunoscători ai limbii cehe Octavian Bohățel și Horia Petra Petrescu) și „Serviciul medical” (responsabil medicul "Brutus Macavei"). Împărțirea efectivului s-a făcut în cinci companii. Cu scop de individualizare a soldaților, din 9 noiembrie 1918 comandantul acesteia a
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
luat o serie de măsuri în ceea ce privește asigurarea unor condiții acceptabile de igienă, instituirea ordinii și disciplinei, echiparea și înarmarea, organizarea unei propagande active contra ideilor propagate de Revoluția bolșevică din Rusia și asigurarea cu rapiditate a asistenței militare. Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziția Legiunii române un spațiu pentru încărtiruire, armament, alimente, medicamente și o soldă zilnică. Printr-o declarație, conducătorii Legiunii Române din Praga s-au subordonat "Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților" din Viena (îndrumat de
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
semnificative cu scopul de a localiza, concentra, organiza și încadra în continuare soldați români din fosta armata austro-ungară în cadrul Legiunii. Conform înțelegerii încheiate de partea română (reprezentată de ofițerii Gheorghe Repede, Laurențiu Curea și V. Cioban) cu liderii Consiliului Național Cehoslovac (reprezentat de dr. Scheiner), militarii Legiunii au contribuit la menținerea ordinii în Praga, precum și la sprijinirea acțiunilor desfășurate de "Regimentul 28" ceh. Deasemeni, au participat la lucrările de fortificare și întărire a cazărmilor militare și a altor puncte importante din
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
a autoriza traversarea Ungariei. La final s-a ales pentru a ajunge la timp la deschiderea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, drept rută de repatriere un drum care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Conform cererii comandanților Legiunii, Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziție militarilor români o garnitură de tren, bani necesari pentru acoperirea cheltuielilor de transport, precum și echipamentul și armamentul necesare. Deasemeni, pentru a facilita călătoria același consiliu a eliberat o scrisoare de recomandadare către autoritățile sârbo-croato-slovene. Pe data
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
modificarii unor prevederi neclare, a unor formulări echivoce sau defavorabile intereselor etnicilor români din Transilvania, ale Convenției de armistițiu. În anul 1935 în prezența unui fost membrul al Legiunii - în același timp și reprezentant al României, doctorul "Gheorghe Repede", autoritățile cehoslovace au amplasat o placă omagială din bronz pe clădirea Comandamentului Militar din Praga, cu următorul text: Dupa Primul Război Mondial, voluntari români - inclusiv dintre cei aflați l-a Praga, s-au organizat într-o "Uniune a foștilor voluntari din Războiul
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Transilvaniei cu Regatul Ungariei în 1867 - unirea fusese deja proclamată pentru prima dată în 1848/1849 - țările coroanei maghiare cuprindeau Regatul Ungariei, Regatul Croației și Slavoniei și orașul liber Fiume. În 28 octombrie 1918 a fost proclamată la Praga Republica Cehoslovacă, care a revendicat suveranitatea asupra „Ungariei de Sus“ locuite majoritar de slovaci. În 29 octombrie 1918 parlamentul croat a anunțat sfârșitul unirii cu Ungaria și apartenența la noul Stat al slovenilor, croaților și sârbilor (care o lună mai tâziu avea
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]
-
rol major al Barbarei a fost în filmul "Ich dzień powszedni" (1963). În 1966 ea a jucat în filmul artistici "Faraonul" (), bazat pe romanul Faraonul de Bolesław Prus. Înafară de filmele poloneze, Barbara Brylska a jucat și în filme sovietice, cehoslovace și bulgare. Pentru performanța sa în rolul Nadiei din filmul "Ironia sorții" (titlu original: „Ирония судьбы, или С лёгким паром!”) din 1975, regizat de Eldar Riazanov, în 1977 ea a primit Premiul de Stat al URSS. În același an a
Barbara Brylska () [Corola-website/Science/333540_a_334869]
-
de președinte al universității fiind martor al schimbărilor impuse de ocupația regimului național-socialist. După cel de-al Doilea Război Mondial, Hrozný și-a încetat activitatea academică. Cu puțin timp înaintea morții sale, în 1952, a fost desemnat membru al Academiei Cehoslovace de Științe. După descifrarea limbajului hitit, Hrozný și-a încercat norocul din nou în tâlcuirea așa numitei hitite hieroglifice. Efortul lui nu a fost urmat de succes. În prezent știm că textele pe care a încercat să le descifreze nu
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
aflat în apropiere. După întoarcerea din Turcia, Hrozný a călătorit prin aproape toată Siria în căutarea unui sit potrivit, sau mai bine zis a unei movile de ocupare - o așa numită movilă de rămășițe a unui așezământ antic - unde expediția cehoslovacă ar fi continuat cercetările. La jumătatea anului 1924, Hrozný și-a lansat excavările la situl Tell Erfad (sau Tall Rifat). Apoi echipa s-a mutat în Turcia unde a făcut excavări până la jumătatea lui septembrie. Majoritatea descoperirilor făcute în cele
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
În afară de stelă și câteva monumente greco-romane, au mai fost atestate și alte faze ale ocupațiilor ulterioare, din perioadele bizantină și islamică. Movila denumită Tell Erfad se găsește în nordul orașului Aleppo și reprezintă rămășițele acoperite ale orașului antic Arpad. Expediția cehoslovacă a descoperit aici fundația unui palat, o colosală scară sub poarta nordică (ambele din perioada greco-romană), statui din piatră, dar și obiecte mai mici, cum ar fi niște figurine din teracotă. Situl Kültepe este localizat aproape de orașul Kayseri, în Anatolia
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]