63,037 matches
-
despre chinurile celor 13 ani de tortură. N-a vrut s-o facă "pentru strălucirea poporului român". Cum să fi recunoscut că iubiții lui români l-au bătut și l-au scuipat? Nicu Steinhardt s-a convertit la ortodoxie în celulă și s-a stins ca monah de Rohia, în pofida cristofobilor. O, Steinhardt e un evreu atît de român! Așa e. Și Caragiale e un grec atît de român. Și Cerna e un bulgar atît de român. O spun limpede: scriitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vîrstelor în '46; a apărut postum. Sonetele (...) lui Voiculescu postum, în '65; povestirile, postum, în '66; romanul Zahei orbul, postum, în 70, an fast, an de vîrf al "dezghețului" cultural. Și poeziile lui Radu Gyr. Se transmiteau prin morse, din celulă în celulă. De-un timp, Tano nu ne mai spionează prin geamul ușii de la intrare. Pentru că l-am ignorat, s-a supărat: Poftim! "Te las în pace-ntîie-a ta". De teoria chibritului literar geme lumea. Io-s sătul. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
46; a apărut postum. Sonetele (...) lui Voiculescu postum, în '65; povestirile, postum, în '66; romanul Zahei orbul, postum, în 70, an fast, an de vîrf al "dezghețului" cultural. Și poeziile lui Radu Gyr. Se transmiteau prin morse, din celulă în celulă. De-un timp, Tano nu ne mai spionează prin geamul ușii de la intrare. Pentru că l-am ignorat, s-a supărat: Poftim! "Te las în pace-ntîie-a ta". De teoria chibritului literar geme lumea. Io-s sătul. Nu se mai aude nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
chip de sfîntă/sfinte: ca Elena, Marta, Xenia; ca Teodora și Teodosia și Teodula și Tomaida; ca Verona împărăteasa, ca Olimbiada, ca Varvara, ca Pulheria și ca Petronia. Zugravul îi învață buclă cu buclă, geană cu geană, deget cu deget, celulă cu celulă, pe de rost. Tot face exerciții și exerciții pe pereți de biserici: cu buzele ei biruitoare, cu sînii somnoroși, cu tot ce este ea pe lumea asta, din glezne-n tîmple. Fleacuri or fi? Dumnezeu știe. Dar viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sfîntă/sfinte: ca Elena, Marta, Xenia; ca Teodora și Teodosia și Teodula și Tomaida; ca Verona împărăteasa, ca Olimbiada, ca Varvara, ca Pulheria și ca Petronia. Zugravul îi învață buclă cu buclă, geană cu geană, deget cu deget, celulă cu celulă, pe de rost. Tot face exerciții și exerciții pe pereți de biserici: cu buzele ei biruitoare, cu sînii somnoroși, cu tot ce este ea pe lumea asta, din glezne-n tîmple. Fleacuri or fi? Dumnezeu știe. Dar viața noastră ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana. Sîc psihanalizei!" Asta, în teorie. Practic, i s-au înecat corăbiile, cu bricul Mircea cu tot. O simt de cum se scuză c-a întîrziat: Văd din ce în ce mai prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
autodistrugere. El poate fi lent, dacă nu suntem naturi prea decise, sau intempestiv; este cazul tău. Acest grăunte din subconștient, dacă se mișcă la granița cu conștientul, dă naștere sinucigașilor. Programul este devastator, generează energii perverse în noi, însoțite de celule la fel de perverse. Poate fi însă oprit tot de noi sau determinat să se desfășoare invers. Există o tentație în noi către autodistrugere, provocată de o stare de totală insatisfacție, neîmplinire sau neîmpăcare cu noi înșine. Vrem să ne autodistrugem sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca să le amintească mereu cine sunt ca nu cumva să-și uite obârșia. Problema e alta (am aflat întâmplător), tam-nesam, Vocile strămoșești au rupt legătura brusc cu progeniturile lor chiar în momentul în care Mama începuse să-și creeze în celula ei, dotată cu lucruri pe care nici noi nu le avem, o lume concurând prin bogăție și frumusețe cu cea a căminului Vocal, așa cum, în paralel, Mioara Alimentară făcea același lucru. Dincolo. Întâi și întâi, Mioara chemă o armată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sexual. Așadar, Mioara se oprise din numărat, deja stelele Universului erau catalogate toate în subsisteme până la ultima Pitică în momentul în care virusul Epstein-Barr, cu numele clar scris pe tricou, penetra prin fuziune agresivă limfoblastele B maligne. Preșcolarii din cytoskeletonul celulelor atacate, nesupravegheați, se răspândiră care încotro, înotând ca nebunii prin apele tulburi ale limfocitelor B, normale. Dacă doctorul Talancă nu ar fi fost chemat la o teleconferință cu Contabilul-Ministru al bolilor care-i reproșase de-atâtea ori că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picornavirusurilor. Tentația de terapie antivirală, cu tot ciclul replicativ aplicat, și a strategiilor de multiplicare încercate în modalități diferite din gama cunoscută a medicației au avut rezultat nul. Virusurile cu genom ADN, folosind enzimele gazdei noastre, se replicau în nucleul celulelor și generau singure ARN-ul. Trăiau bine! Picornavirusurile, semănând cu rinocerii, se asamblau singure în citoplasmă și goneau prin jungla venoasă, eliminând citoliza la fiecare pas pentru a-și marca teritoriul. Virusurile ARNss și retrovirusurile cu polaritate negativă înmugureau, planetele-molecule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înfricoșător, ca al rachetelor lansate de NASA, dar nu erau rachete, ci supernove trasând lumina prin galaxii și globulele de toate culorile din fluidul străveziu al venelor și arterelor îngerului erau, de fapt, planetele strânse în grupuri, fiecare mănunchi de celule era matricea în mic a sistemelor planetare, a galaxiilor, metagalaxiilor, spermogalaxiilor, ovulogalaxiilor, umanogalaxiilor. O ființă uriașă, îngerul, simboliza prin mărunta lui urieșenie toate celulele planetei, moleculele-stele, numite aici nimfocite, erau reducerea la scară umană al infogalaxiilor și îngerul mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străveziu al venelor și arterelor îngerului erau, de fapt, planetele strânse în grupuri, fiecare mănunchi de celule era matricea în mic a sistemelor planetare, a galaxiilor, metagalaxiilor, spermogalaxiilor, ovulogalaxiilor, umanogalaxiilor. O ființă uriașă, îngerul, simboliza prin mărunta lui urieșenie toate celulele planetei, moleculele-stele, numite aici nimfocite, erau reducerea la scară umană al infogalaxiilor și îngerul mare pentru noi purta înăuntru un Univers mic, parțial cunoscut, ca și cel galactic. Acolo se vedea casa Lui, în spatele frunții, de o frumusețe exotică prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te împung, Doamne, fără să te rănesc, cu întrebarea: de ce exist? Pentru că Eu exist! De unde vin? Din Mine. Unde mă duc? La Mine. Și după aceea vei fi Dumnezeu al unei Lumi aleasă de tine. Așa de importantă sunt? Dăruirea, celula ta, Mama, mă fac să Exist. Nu e egoism, e singurătate umplută cu timp. E acțiunea plină, e viață eflorescentă, moartea e un voal prin care mă văd Eu și Lumea. Și, după ce citi, Mama aruncă hârtia la coș. Microbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ci de abisal. Pentru unii abisul înseamnă frică, tu o știi, caricaturalul, crucificare fără judecată. Nimic mai fals. Abisalul este o ușă spre libertate. Totuși, are o cheie la tine. Un soare în miniatură luminează rece și deschide ușa inefabilă. Celulele fotoelectrice acționează asupra intrării doar dacă iubești cu putere. Dragostea pentru mine, Mitică, te va ajuta să treci și tu în orașul tău interior. Vom inventa împreună un Autor care să scrie despre noi, vom reinventa trecutul, acum am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mamă, dar poți inversa Polii. S-au inversat Mioara, dinainte de nașterea ta. Tot ce ai văzut tu, a fost mamă care ai fost tu cândva în închipuirea unei alte minți. Ai fost o Mioară închipuită, cu o mamă într-o celulă închipuită. Dar ai învățat că omul e propriul său pușcăriaș. El își creează o celulă pe care o îngrădește cu o inventivitate care-l uimește și pe Creator. Nu-i e frică în singurătate, mamă? Singurătatea Lui e și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văzut tu, a fost mamă care ai fost tu cândva în închipuirea unei alte minți. Ai fost o Mioară închipuită, cu o mamă într-o celulă închipuită. Dar ai învățat că omul e propriul său pușcăriaș. El își creează o celulă pe care o îngrădește cu o inventivitate care-l uimește și pe Creator. Nu-i e frică în singurătate, mamă? Singurătatea Lui e și a noastră. Dar el se confruntă cu pustiul spiritului uman. El nu e pustnic. Vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
își începuse mandatul cu stângul, pentru că atât el, cât și familia lui, împreună cu consilierii și cu tânăra secretară, indecent de retrasă în atari situații de cod roșu, precauție preluată și de întreg staff-ul Consiliului Județean, dispăruseră. Se auzea comandantul Celulei de Criză urându-le prin stație petrecere frumoasă. Patru elicoptere Cobra au deversat trupe de soldați de la unitățile militare din Galați și Constanța. Un dirijabil a basculat frânghii pe care s-au scurs 1.572 de mascați de la Trupele Speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care legați de trecut trăiam în viitor. Bănuiam că Dincolo ne așteaptă un alt Mihai și un alt Gustav. N-aveți nimic în cap, decât vid! urla Sfântu' de Fizică. Dar vidul e plin! șoptea Gustav. E plin cu galaxii, celulele lui Dumnezeu. În jurul Soarelui se rotesc atomi și molecule la dimensiuni cosmice. În capul meu erau trenuri și lanuri de porumb. Avea dreptate Sfântu', știam tot ce era în afara cărților de școală, atât cât puteam noi, bieți subjugați ai materiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sărut. Nu mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o de păr sălbatic, topind-o în brațele mele. Pereții s-au diluat, privirile au dispărut în nepăsarea mea. Obsesia Închipuitei tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă cu celulă, bucată cu bucată, frumusețe pusă una lângă alta. Cel mai șarlatan adulter, înșelarea propriei mele rațiuni. Și pentru că Any Palade era seacă și urâtă, i-am suprapus închipuirea. Și ce zână se făcu! Ce stea! Feminină 100%, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o de păr sălbatic, topind-o în brațele mele. Pereții s-au diluat, privirile au dispărut în nepăsarea mea. Obsesia Închipuitei tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă cu celulă, bucată cu bucată, frumusețe pusă una lângă alta. Cel mai șarlatan adulter, înșelarea propriei mele rațiuni. Și pentru că Any Palade era seacă și urâtă, i-am suprapus închipuirea. Și ce zână se făcu! Ce stea! Feminină 100%, de calitatea indestructibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
panglică de curent cald. Erau peste zece mii de concurenți din toată stuparnița Brăilei. Recunoscu pe cei mai vajnici trântori pe care altădată îi trezea el din ghiftuială și îi așeza cu grijă pe fagure, iar îmbuibații își găseau cu greu celulele hexagonale: Amfinom, Antinou, Eupitianul, Evrimah, fiul lui Blibos, Leocrit al lui Evenor, Melanteu, Amfimedon, Demoptolem, Erinom, Pisandru, Evrilad, Elatos, Evridamas, încă 58 din Dulichiu, 24 de curtezani din Same, 20 din Zachintor și 12 din Itaca, neuitând de Ctesips, Angelaos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
faci simțită prezența, îi spuse. Numai neaveniții se zbat să iasă în evidență, cei care n-au nimic de spus sau de demonstrat, noi ceilalți ne facem treaba în spatele ușilor închise, să fie bine înțeles, gîndește-te deci la organizarea unei celule de criză, a unui grup de supraviețuire în condiții vitrege, format din indivizi care nu sînt partizani ai nici unei idei. Misionarismul, munca de convingere, ura și ambiția nu folosesc la nimic. La un moment dat s-ar putea să mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el habar n-avea. A aflat-o abia cînd era deja la pîrnaie și brusc i-au venit tot felul de idei năstrușnice. Ne-au băgat pe toți la apă, trezește-te la realitate, Bătrîne, i-a zis colegul de celulă. Atunci s-a pricopsit și cu porecla asta. Știți ce-o să facem noi cei de aici dacă o să avem noroc? i-a întrebat, o să ieșim afară. O să-i batem cu propriile lor arme. Hai că devine interesant, observă taximetristul, asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai exactă putem avea că am fost întotdeauna conduși de niște nulități, cînd este clar că doar proștii se miră? S-a mirat Mihai I cînd a fost expediat în exil, țărăniștii, liberalii, legionarii, cînd au ajuns să împartă aceleași celule sau să lucreze cot la cot la Canalul Dunăre-Marea Neagră, s-au mirat și Antoneștii cînd au fost puși la zid și executați. Dar de unde să știe ei că războiul este cîștigat întotdeauna de cel care l face? Indiferent că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
într-un sătuc undeva în Dobrogea. Și ca să-ți dai seama de realitatea acestor transformări sau pentu a obține o evaluare cît mai aproape de adevăr a noii situații e de ajuns să faci o analiză scurtă a ceea ce se cheamă celula societății, adică familia. Îți vei da seama dintr-o singură ocheadă că ea este pe deplin regenerată. Și regenerarea asta a avut loc exact sub nasul nostru, în văzul nostru, aproape fără să ne dăm seama. Ar fi fost mare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]