6,376 matches
-
este aiuritor și amenințător într-un sens mai profund. Interzicerea candidaturilor din afara TVR, amendată cu argumente legale și de ONG-urile specializate, nu a rezultat doar din voința lui Stelian Tănase, ci mai ales din cea a aparatului de eminențe cenușii, (...) oameni ale căror combinații financiare pe bani publici așteaptă și azi niște procurori deciși să-și facă treaba, îi sînt impuși în continuare lui Stelian Tănase de politicienii și de cercurile de interese care-i mențin pe orbită", scrie Cătălin
Tolontan, despre eliminarea lui Nicolau din TVR: Stelian Tănase avea nevoie de el by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50910_a_52235]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu O imagine extrem de rară, făcută publică de oficialii din Coreea de Nord, a făcut înconjorul lumii. Unchiul lui Kim Jong-un, eminența cenușie a regimului, considerat numărul doi în ierarhia de la Phenian, este înlăturat de pe scaun de către poliție în timpul unei reuniuni, relatează AFP. Regimul nord-coreean a confirmat în cursul zilei de luni demiterea influentului unchi, eminența gri a regimului, care a fost acuzat
Imagine inedită: Unchiul lui Kim Jong-un, liderul nord coreean, eliminat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55046_a_56371]
-
vasului (cine a stat ore întregi pe puntea din spate a unui vapor ce se avânta în larg știe că navele, la orice oră din zi și din noapte, fie ploaie, fie ceață, la poli sau la tropice, în ape cenușii, verzui sau azurii, navighează mereu, dar chiar mereu, pe o cale alburie, ce se risipește de la orizont înspre elice, și pe care un om în pericol de înec n-ar mai vedea-o un sfert de oră mai târziu). Adia
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
valurilor ei înalte/ cînd corabia străină/ începuse să ne salte/ mult mai sus decît se poate/ îndura pe cînd ești viu.// Am strigat după-ajutor./ A venit. Era tîrziu.” (Sora mea dusă de ape); „Atunci am înțeles, tu erai singură/ în cenușiul mat al humii/ eu însămi stam la capul tău/ ca la celălalt capăt al lumii.// Preotul cînta slujba obișnuită,/ dascălii îngînau partea lor,/ mă uitam cum cad bulgării peste tine/ și mă miram cum nu mor.// Tata plîngea, dar trăia
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
plîngă,/ vîntul nu știa peste ce bate.// Legăna crucea de lemn pe care scria/ că te-ai dus la treizeci și trei de ani ne-mpliniți/ cu liniștea cu care legăna/ crîngul de pomi înfloriți.// Îmi amintesc bine, tu erai singură/ în cenușiul mat al humii,/ eu însămi stam la capul tău/ ca la celălalt capăt al lumii.” (Atunci am înțeles.) Ambele texte sînt excepționale, dar fiecare în alt fel, prin alte procedee, într-un alt construct poetic. Se vede, o dată în plus
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
îndepărtare decît incursiunea în teritoriul necunoscut al morții. Odată parcursă scena înmormîntării, începutul poeziei, recitit de lectorul uimit (și reluat de poetă, ca un ecou, la final), se încarcă de ceva absolut cumplit: „Atunci am înțeles, tu erai singură/ în cenușiul mat al humii/ eu însămi stam la capul tău/ ca la celălalt capăt al lumii.”
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
al acestora e radiografiat atent - și coincide cu radiografia unei lumi aflate la crepuscul - cu prelungirile sale într-o Moscovă profundă, tihnită, aurie și patriarhală ca desprinsă din romanele clasicilor ruși, a cărei armonie e fisurată brutal de lumea comunistă cenușie și abrutizantă: „S-a terminat cu ultimele resturi ale Moscovei provinciale, au dispărut curțile nepavate, frânghiile de rufe întinse între plopii bătrâni, gardurile mici, din nuiele, împopoțonate cu globuri aurii...”. E vremea lui Ghènele- Țoșcă (inspirată traducerea Gabrielei Russo, care
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
-mi și pierzându- mi vremea cu lecturi, filme de la Marcel, televizor. De vorbă cu T. Rar, cu prieteni & amici. Scriind câte o frază când va fi vrut să vină, fără s-o fi căutat. Griji pentru fete și Maxone. Nori cenușii la orizont, speranța că înaintează, cât se poate, lent. Însemnările astea devin jurnalul adevă- ratei îmbătrâniri. Aurel Pantea: „Dumnezeul meu face zi de zi / exerciții de moarte și înviere pe pielea mea, iar eu îl iubesc de nu mai pot
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
35 de mari opere din literatura universală pot foarte bine să ilustreze discuția de astăzi, cu toții fiind de acord că din punct de vedere psihologic, oamenii au simțit din toate timpurile nevoia de ficțiune în scopul evadării din realitatea ternă, cenușie sau banală a vieților noastre. Pe de altă parte, Llosa exprimă o viziune comună tuturor celor ce înțeleg literatura și adevărurile literare ca o reprezentare a realului sau o alternativă ficțională a realității, chiar dacă nu și ontologic posibilă. Am avut
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
după amar de ani de absență, în casa unde ai copilărit și, vrând să deschizi pe întuneric o ușă, dai de un perete. Sigur că fața ei era aproape aceeași ca a Georginei: același păr negru cu reflexe roșietice, ochii cenușii bătând în verde, aceeași gură mare, pomeți asiatici, același ten mat și palid. Dar acel „aproape“ era cumplit, cu atât mai mult cu cât era mai insinuant și imperceptibil, căci astfel amăgirea era mai profundă și mai dureroasă. Fiindcă nu
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
două scrisori prezentate în acest cadru aduc o mărturie a atmosferei artistice care, iată, la începutul anilor '60 - ca și mai înainte - constituia un refugiu veritabil în fața realităților dureroase ale vieții de fiecare zi. Familia Jora evada, iată, din fața cotidianului cenușiu în lumea sonatelor pentru vioară și pian ale lui Bach. Care era prețul plătit pentru această viață normală? în plină epocă de represiune totalitară, soții Mihail și Lili Jora puteau să locuiască în vila Luminiș a lui George Enescu de la
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
surogatul, corpul, absența, voyeurismul, diseminarea, indeterminarea, interfața (și eu eram acolo o prezență de interfață de care nimeni nu era conștient)”. Despre toate acestea scrie pertinent eseistul, pornind de la realitatea socială în care trăiește - una de trecere bruscă de la cotidianul cenușiu, uniform și resemnat din comunism la lumea hipercolorată a consumului obsesiv din capitalism, adică o „lume de mărci și branduri, etichete și termene de garanție” - un prezentism (cu termenul istoricului François Hartog) marcat de o nouă dictatură, a pieței (una
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
poate, într-un moment pe care și-l amintea ca fiind cu totul special, atingerea degetelor la vasul cu apă sfințită, în timp ce Mătușa bătea ultima mătanie. Apoi a venit Carnavalul și inima cea mică a bătut mai tare, în timp ce casa cenușie de pe Strada Regală își atârna flamurile multicolore și își drapa fruntea încruntată în culori strălucitoare. Era timp pentru bucurie și relaxare, când oricine putea merge în străinătate și în mulțime fiecare putea vorbi cu cine dorea. Se făureau planuri îndrăznețe
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
mai potrivit mod de lectură. (De neuitat e, pentru mine, și Sadoveanu citind «Sara pe deal».)” Am prefera să fie cum crede Andrei Pleșu. Din păcate, nouă ni se pare că regula este exact pe dos, astăzi: poeții își citesc cenușiu, bolovonos versurile. Doar, unii, rar, ca excepție, adaugă expresivitate textelor personale, când le recită în public. Ne întemeiem această convingere pe recitalurile de la cele două ediții ale Galei de poezie de la Ateneu, dar și pe alte numeroase lecturi susținute de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
descendentă și nici un filosof al istoriei nu-l poate salva. Nu-ți trebuie cine știe ce fler să constați că factorul-timp curge în defavoarea Apusului, în fiecare deceniu statisticile arătînd un recul evident în comparație cu China, India sau țările sud-americane. Și dacă starea e cenușie, conștiința occidentalilor e pe măsură: o resemnare care taie dorința altor ipoteze de interpretare. Căci, dacă tot ne ducem în jos, lamentația ar fi disgrațioasă și, totodată, ar spori impresia de neputință. Despicarea firului în patru n-ar face decît
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
El se împuținase și cum, la morți, lucrurile se întâmplă pe dos decât la cei vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a talașului uscat. Cum, într-o socoteală simplă, la aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă de piele, ea nu avu de ales, pentru a se strânge pe măsura calapodului său, decât să se încrețească în linii nu întotdeauna
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
la trântă cu hitlerismul invadator în patrie pe care l-a taxat ca pe un Atila modernizat." în schimb, regele Carol al II-lea îi apare ca un asasin, care, împreună cu Elena Lupescu, binecunoscuta lui concubină și nu o dată eminența cenușie, prin Serviciul Secret al lui Mihail Moruzov, i-ar fi trimis la moarte pe Vintilă Brătianu, Octavian Goga, Nae Ionescu, N. Titulescu, patriarhul Miron Cristea. Acuzația lui Petre Pandrea, foarte gravă, este o ipoteză, care în anumite cazuri (O. Goga
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
ordine trebuie să existe un pivot al ei. Cardinalul bate ordinalul. Potrivit lui Antelme Chaignet, exeget francez din secolul al XIX-lea, influența acestor idei a fost atît de adîncă încît nu e o exagerare a vedea în Pitagora adevărata eminență cenușie a filosofiei eline, cu mult mai obscur decît Heraclit și cu mult mai profund decît sofiștii. Dacă e să-i dăm crezare lui Aristotel, Platon nu e decît un imitator abil al lui Pitagora, un compilator al cărui talent literar
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
alta să mori de rîs. Am dus-o cum rău cu Băsescu, dar de distrat ne-am distrat. Cu antrenul s-a ocupat capul mesei, chiar președintele nostru aflat din păcate la final de mandat. Ne așteaptă un viitor sumbru, cenușiu, trist după plecarea lui de la Cotroceni. Cine ne mai zice scheciuri, cine ne mai distrează seara la tv ?”, conchide politologul.
Stelian Tănase: Băsescu, fericit cu un complot al USL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34192_a_35517]
-
Rosteam, așadar, în gând fraza de mai sus, stăteam cu fața spre mare, aveam inima strânsă, dar tot nu reușeam să trec, nici în imaginație, dincolo de ceea ce vedeam: un golf imens, câteva bărci care vibrau schimbându-și culoarea, alb, albastru, cenușiu, un vapor încremenit exact în mijlocul peisajului pe care mi-l decupasem, alcătuindu-mi propria realitate fictivă, și, lenevind în depărtare, plutind pe apele albastru-cenușii, un cârd de pescăruși. M-a trezit din visare telefonul lui Ioan T. Morar, de la celălalt
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
și aceasta tocmai pe scena îmbibată de trecut. Unde? Pe imensele stadioane ale congreselor național socialiste, cadru rigid al entuziasmelor care încă mai răsună aci : părea că și azi strigătul mulțimilor durează în amfiteatrele pustii. Iena, Regatul tinereții În orașul cenușiu, îngrămădit între platouri abrupte, cu largi spărturi de cer între ele: Iena. Câteva nume de filosofi și al lui Schiller; toți foști profesori ai străvechii universități. Amintirea inexplicabilă a unei bătălii napoleoniene: unde oare a galopat cavaleria lui Murat în
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
avea cine mai spune și nu avea cui,/ ea-mi deschisese poarta, și tocmai aflasem/ că nimeni nu moare în brațele nimănui.” (Ajunsesem la ea) Să constatăm răsturnarea de perspectivă. Atunci am înțeles: „Atunci am înțeles, tu erai singură/ în cenușiul mat al humii/ eu însămi stam la capul tău/ ca la celălalt capăt al lumii.” Ajunsesem la ea: „ea-mi deschisese poarta, și tocmai aflasem/ că nimeni nu moare în brațele nimănui.” Într-o parte, avem corpul chinuit de boală
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
de unul singur pe elefantul meu” (Dincolo de Alpi). Dimensiunile temporale cu care înțelege a opera sunt cele milenare. Ecoul strigătului d-sale (în pustiu) „se stinge în ploaia care cade necontenit de o mie de ani/ peste salcîmul din fața blocului cenușiu (ah, blocuri, de ce nu aveți voi sfîrșit!)” (Umbra trestiei pe cer). Despărțindu-se cu superbie de „haită, trib, turmă, gloată, cortegiu”, declară solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
solide, severă și caldă, în același timp, extrem de pretențioasă și imprimînd mereu nivelul academic cursurilor, seminariilor, Profesoara noastră de teoria literaturii și, totodată, îndrumătoarea de an a promoției mele, Antoaneta, venea, parcă, din altă lume. Ușor extravagantă pentru timpurile acelea cenușii, fără culoare, fără șarm, fără mister, Profesoara mea Antoaneta Tănăsescu mi-a marcat studenția și existența. Părea că nu se grăbește niciodată. Mersul ei avea pași ciudați. Măsurați, fără să iasă dintr-un ritm anume care nu ținea cont decît
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
versificației laborioase și a lexicului vestejit, cu epitete automate ("plânsu-i cel zadarnic"), se înfiripa o abstracțiune antropomorfică, cea a ploii văzută ca o femeie elegantă din afișele "de la Belle Epoque": Azi am văzut, înfiripata, ființa ploii mlădioase: avea o haină cenușie și foșnitoare de matase. Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, de-argint, până la brâu, dar le zvârlea pe rând, în treacăt, pe apă turbure de rău. Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate, și le scotea, pe
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]