7,540 matches
-
și au întregit cariera de instigator la revoltă a poetului. Nu e deloc lipsit de importanță faptul că Mircea Dinescu a ajuns în această postură împreună cu poezia sa, o poezie care a refuzat și ea să se supună dictaturii și cenzurii, o poezie care supraviețuiește momentelor de tristă amintire care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși șansa să
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
la Scala (difuzată în direct pe canalele România Muzical "George Enescu" și România Cultural). După știința mea, presa românească multă cum este, nu a luat în seamă și semnificația acestui tip de eliberare a undelor radiofonice de politica restrictivă, de cenzura care a strangulat relațiile României cu viața muzicii în lume. Aceste transmisiuni de operă, cultivate de mai mulți ani cu entuziasmul inițial al evenimentului comentat, se dedică, desigur, amatorilor. Dar ele pot atrage atenția oricărei inteligențe sensibile... cel puțin la
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
Băgai înăuntru vreo șopârlă, două și cartea devenea interesantă. Cine se pricepea la lucrături de acest fel avea două categorii de șopîrle. Una, mai vizibilă, de sacrificiu, despre care eventual povestea apoi prin tîrg, cum i-a fost ucisă de cenzură, iar cealaltă, discretă, încît era nevoie de multă bunăvoință din partea cititorului pentru a o recunoaște ca atare. Cele mai sigure erau, la un moment dat, șopîrlele istorice, din care trăiau romanele lui Lăncrănjan. Scria omul despre România anilor 50 - se
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
scrie "Securitate" cu S, ci cu s, ca să le arătăm netrebnicilor cît îi disprețuim. Cititorii săi mai vechi și-au amintit de istoria cu desfigurarea Îngerului și au așteptat apariția ediției necenzurate. Ori că a pierdut romancierul paginile eliminate de cenzură, ori că acestea n-au existat - Îngerul a rămas la fel, cu bune și cu rele, iar cine încearcă să-l recitească descoperă acolo suficiente motive să ducă lectura pînă la capăt. Pe mine, cel puțin, m-a interesat mai
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
alții". Una din inexactitățile ce-l supără pe scriitorul în discuție e aceea că Marin Preda "enumera revista Dacia rediviva printre revistele Ťlegionareť". Or, în realitate a fost vorba de o publicație din 1942-1944, apărută, date fiind condițiile războiului, sub cenzură: "Era o revistă de literatură, în plin război (...). în paginile ei colaborau poeți de toate culorile, de la Mihai Beniuc la Radu Gyr, dar nu era și nu putea fi Ťlegionarăť atunci cînd legionarii erau persecutați de regimul antonescian. Un refuz
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
patima oarbă altoită pe foșnetul adormitor de conștiințe al banului. Ei le girează. Presă mizerabilă a existat întotdeauna în România. Chiar și pe vremea comunismului, când efortul de aplatizare și aliniere la același numitor al publicațiilor era o obsesie a cenzurii. Și totuși, chiar atunci, unele reușeau să iasă din rând prin stilul de a face gazetărie. "Săptămâna culturală a Capitalei", revista condusă de plagiatorul Eugen Barbu (acolo și-a "făcut mâna" Corneliu Vadim Tudor, molipsindu-se de bolile stăpânului - inclusiv
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
în asemenea tirade! Beniuc mai prezintă cîteva "probleme de bază" ale "literaturii noi". Una este "valorificarea moștenirii culturale pe principii leniniste", care pe de o parte constituia un anexionism impudic printr-o interpretare tendențioasă, iar pe de alta implica o cenzură drastică, soldată cu retipărirea croșetată ca și cu eliminarea integrală a textelor neconvenabile. Alta este cea a "eroului pozitiv", manechin al idealizării ideologice, centru de greutate al tezismului urmărind modelarea mentalității "omului nou". A acelui homuncul creat în laboratoarele colaboraționismului
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
teatrul și traducerile. Prin urmare, avem o ediție integrală, după cum ne asigură Traian Radu (nu una selectivă), structurată tematic (nu cronologic), conformă în mare măsură (nu întru totul) cu ceea ce prevăzuse autorul. Diferențe de distribuire a materialului au apărut datorită cenzurii, iar textele eliminate din sumar înainte de 1989 au fost recuperate ulterior. Structura ediției pe genuri literare arată astfel: poezie - volumele 1-4 și 45; poezie tradusă - vol. 5; poeme în proză - 6; proză - vol. 7-14; publicistică, organizată tematic și restituită sub
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
37, 38 și 46 (ultimul cuprinzând Amintiri din Casa Morților de Dostoievski). A fost nevoie deci de reveniri și îndreptări sau completări de sumar, încât compartimentările și continuitățile nu sunt întru totul respectate, datorită accidentelor de parcurs, cu cauze diferite. Cenzura a pricinuit temporizări, ruperi de ritm și eliminări masive de texte. De pildă, notează Traian Radu, "volumul Scrieri 31, Timpuri de cronică, trimis la viză la Direcția Presei în anul 1975, a fost înapoiat editurii cu 200 de pagini eliminate
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
trimis la viză la Direcția Presei în anul 1975, a fost înapoiat editurii cu 200 de pagini eliminate, în anul 1979, când a și apărut" (p. 449). Ritmul de apariție a suferit sincope grave, din mai multe pricini: întârzierile datorate cenzurii, schimbarea redactorului de editură în 1973-1974; probleme de subvenționare, după 1989. Începutul a fost bun: în 1962, 1963 și 1964 au apărut câte două volume; în 1965 - 5 volume, cel mai bun an al ediției; în 1966 - unul; în 1967
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
un tînăr scriitor ar republica sub nume personal această postfață, aducînd-o la zi, probabil că ar da o mare lovitură. Chiar și apărînd arta socialistă, ritos. Mircea a scris acea postfață pentru a-și salva romanul de obiecțiile fundamentale ale cenzurii, mi-a povestit, dar și pentru că, bătrîne, dacă uităm, ideal, că trăim în România lui Nea Caisă, în principiu e mai bine aici. Ca și alții n-am fost în stare să uit, ideal, nimic. Nu cred nici azi că
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
două numiri mai modeste: Emil Hațieganu și Mihai Romniceanu, care să reprezinte opoziția în calitate de miniștri fără portofoliu. Au fost făcute și vagi promisiuni de a acorda mai multă libertate presei și de a se proceda la o oarecare îndulcire a cenzurii militare. în pofida acestui îndoielnic rezultat, regele a consimțit să înceteze greva. Din toamna lui 1945 - Theodor Pallady, un pictor fermecător; locuiește în Franța, dar războiul l-a adus în România. Are o barbă albă, foarte frumoasă și niște ochi scânteietori
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
al ușurinței de lectură - atributele imposibilului. Cu un titlu care atrage în primă instanță pentru ca apoi să înșele, cu șaizeci de pagini introductive acoperind bine contextul politic și istoric, cu o poveste care-o pune pe calea deturnată a romanului, Cenzura veghează e o carte care - practic - nu se poate citi. Se poate, bineînțeles, parcurge pe sărite, se poate conspecta minuțios, se poate lăsa în voia chirurgicală a fișelor, dar nu poate beneficia de întregul și fermecătorul inventar de stereotipuri care
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
soția unui puternic al zilei. După 1989, în noile condiții ale accesului la fonduri arhivistice, până atunci inaccesibile sau ținute sub interdicția pecetei S (special sau secret), am reluat documentarea. Așa am descoperit o sursă de maxim interes: Registrul Serviciului Cenzurii, care a funcționat în anii 30-40 ai secolului trecut. O poveste vie din culisele acelei instituții, binecunoscute după nume și care a acționat nu numai atunci, dar în ale cărei intimități nu pătrunseseră prea mulți. [...] Acest important document fusese depus
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
nu pătrunseseră prea mulți. [...] Acest important document fusese depus la 1 ianuarie 1957 la Biblioteca Academiei de către Aurel Brăescu, unul dintre foștii cenzori, fiind astfel apărat de vicisitudinile vremii." Așadar, nici vorbă de vreo incursiune analitică în ceea ce a însemnat cenzura comunistă, în travestiurile similidemocratice ale acesteia, în aparenta întrerupere a unui proces pe de-a-ntregul instituționalizat. Ceea ce urmărește, aici, Ioan Lăcustă se rezumă la un prețios depozit de documente din perioada 1937-1939, din care extrage câteva puncte de plecare pentru
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
din perioada 1937-1939, din care extrage câteva puncte de plecare pentru o cazuistică ce promite a fi bogată și câteva studii de caz în jurul unor personalități cu nume de cele mai multe ori obscure, dar cu funcții esențiale în aparatul interbelic al Cenzurii. Majoritatea interesante ca anecdotică, pasajele transcrise din Registrul Cenzurii nu izbutesc totuși ca, la o privire obiectivă, să se constituie în capete de acuzare veritabile. Chiar dacă greu de acceptat astăzi, restricțiile carliste care vizau exclusiv presa vremii apar unui ochi
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
plecare pentru o cazuistică ce promite a fi bogată și câteva studii de caz în jurul unor personalități cu nume de cele mai multe ori obscure, dar cu funcții esențiale în aparatul interbelic al Cenzurii. Majoritatea interesante ca anecdotică, pasajele transcrise din Registrul Cenzurii nu izbutesc totuși ca, la o privire obiectivă, să se constituie în capete de acuzare veritabile. Chiar dacă greu de acceptat astăzi, restricțiile carliste care vizau exclusiv presa vremii apar unui ochi obiectivat ca niște biete și naive exerciții de conservare
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
era ciobit cu dalta încă din stadiu de tipar. Boema pe care o profesau cu dezinvoltură mulți dintre cenzori - după mărturia lui Stelaru - era și ea, alături de micile, simpaticele complicități, o formă aparte de toleranță. O aprobare tacită din partea agenților Cenzurii alterna cu un curaj - lipsit, ce-i drept, de excese - al ziariștilor. Cu dus și-ntors. O întâmplare de reținut, măcar ca detaliu al unei epoci lipsite de tabloide, vizează direct cenzurarea tuturor informațiilor care ar avea ca subiect "coafura doamnei
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
ce-am spus mai sus nu apare." Chestiuni, s-o recunoaștem, mai degrabă inofensive, făcând apel la un gen de precauție civică de inspirație militară, la o necesitate pur cazonă de instaurare și de păstrare a ordinii. Nu întâmplător, Serviciul Cenzurii era subordonat, în anii aceia, Ministerului de Interne și - iarăși - nu întâmplător, perierea monarhiei, ușor de depistat la tot pasul, are accente primordial ierarhice. De aceea, găsesc un pic cam tendențioasă interpretarea categorică pe care Lăcustă o dă unilateralei direcționări
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
de depistat la tot pasul, are accente primordial ierarhice. De aceea, găsesc un pic cam tendențioasă interpretarea categorică pe care Lăcustă o dă unilateralei direcționări a aparatului care veghea parental asupra gazetelor. "Un lucru s-a conturat cu pregnanță. Aservirea Cenzurii în scopul întreținerii cultului personal al regelui și al noului regim este evidentă. La un moment dat, impresia este că, de fapt, cenzorii nu aveau drept scop decât eliminarea a tot ceea ce ar fi putut arunca o lumină defavorabilă asupra
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
Nu e întru totul așa. În primul rând, pentru că mostrele ne-o arată îndeajuns de frecvent. Apoi, pentru că o asemenea concluzie - plasată în afara contextului - ar trasa, pe dedesubt, o pistă netedă (aidoma copertei care poate induce lejer în eroare) între cenzura carlistă - autoritară & fățișă - și aceea, radical mai insidioasă & mai etajată, a comunismului din epoca Ceaușescu. Or, o atare analogie se infirmă din capul locului. Nu numai că una și-a asumat deschis numele, iar cea de-a doua l-a
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
limitative. Nu numai că prima se mulțumea să taie, în vreme ce a doua descoperise plăcerea nebună adăugirilor. Mai important decât toate aceste disocieri mi se pare saltul de la domeniul de definiție al informației publice către acela - niciodată incriminabil - al opiniei private. Cenzura comunistă a fost singura care, fără măcar a avea scuza unei situații de urgență, a ținut sub o lupă severă intimitatea. Nu simpla circulație a unor date era problematică pentru Direcția comunistă a Presei și Tipăriturilor, ci însăși eventualitatea emiterii
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
care, fără măcar a avea scuza unei situații de urgență, a ținut sub o lupă severă intimitatea. Nu simpla circulație a unor date era problematică pentru Direcția comunistă a Presei și Tipăriturilor, ci însăși eventualitatea emiterii de păreri contrare puterii. Cenzură în România carlistă, cenzură și în R.S.R. Curată omonimie! O întâmplare doar a făcut ca două realități atât de diferite să se înscrie, firesc, în aceeași formă lingvistică. Deși le cunoaște suficient pe ambele, Ioan Lăcustă le omogenizează, se pare
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
avea scuza unei situații de urgență, a ținut sub o lupă severă intimitatea. Nu simpla circulație a unor date era problematică pentru Direcția comunistă a Presei și Tipăriturilor, ci însăși eventualitatea emiterii de păreri contrare puterii. Cenzură în România carlistă, cenzură și în R.S.R. Curată omonimie! O întâmplare doar a făcut ca două realități atât de diferite să se înscrie, firesc, în aceeași formă lingvistică. Deși le cunoaște suficient pe ambele, Ioan Lăcustă le omogenizează, se pare, nepermis de mult. Deprindere
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
nu se poate găsi echivalentul latinescului Sutor, ne supra crepidam ("Cizmarule, nu mai sus de sanda"), iar alte proverbe, precum "De-am avea brânză, după cum n-avem pâine, bună-i apa de papară" trebuiau să treacă sub furcile caudine ale cenzurii... Alegerea locului de desfășurare a Colocviului nu putea fi mai inspirată: Tavira, orășel de pe coasta de sud a Atlanticului (nu are mai mult de 25.000 de locuitori) posedă un excepțional patrimoniu monumental - aproape în fiecare piață și piațetă se
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]