2,130 matches
-
au produs în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor de comunitate și îl integrează în ea prin elementele comune cu alții. Cunoștințele și trăirile proprii, precum și aptitudinile în folosirea limbii, dacă nu sînt cenzurate de alteritate, particularizează și izolează individul uman, pe de o parte, conferindu-i identitate (de unicat) și, pe de altă parte, făcîndu-l să se simtă altceva decît ceilalți (să aibă conștiința eului). Ca atare, existența umană se consumă între limitele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întorc acasă. La ceea ce știu. Dar nu mai e nimeni acolo și e frig și e pustiu și e prea devreme tîrziu. Aș chema o iubire întîrziată sub cerul de plumb, aș lansa un apel, dar răspunsul îmi va fi cenzurat. Nu trăim într-o lume ideală. Și totuși... Trebuie să încerc. Decît într-un cavou cu o ușă scîrțîindă... Sunt liber să fiu ceea ce sunt. Ăsta e răspunsul meu la chemarea ce mi s-a dat. Răspunsul conține, desigur, el
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de altfel nu numai la noi, că în materie de legiferare reprezentanții aleși ai națiunii trebuie să aibă întotdeauna ultimul cuvânt.<footnote În dezbaterile Adunării Constituante a fost exprimată în mod clar temerea față de „un organ discreționar, care poate să cenzureze parlamentul fără nicio posibilitate de control sau de contestație”. footnote> 5) Rolul Curții Constituționale în materia contenciosului constituțional Reglementările constituționale privind controlul de constituționalitate, introduse în urma revizuirii legii fundamentale, pun în lumină rolul instanței de contencios constituțional exprimat în formula
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
de altfel nu numai la noi, că în materie de legiferare reprezentanții aleși ai națiunii trebuie să aibă întotdeauna ultimul cuvânt.<footnote În dezbaterile Adunării Constituante a fost exprimată în mod clar temerea față de „un organ discreționar, care poate să cenzureze parlamentul fără nicio posibilitate de control sau de contestație”. footnote> 5) Rolul Curții Constituționale în materia contenciosului constituțional Reglementările constituționale privind controlul de constituționalitate, introduse în urma revizuirii legii fundamentale, pun în lumină rolul instanței de contencios constituțional exprimat în formula
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
trăirea îndelungată a propriilor impresii sau amintiri defavorabile cu privire la sine etc. Sunt, de exemplu, destul persoane care se introspectează exagerat și repetat. Acest exces de autoanaliză ele îl realizează fie în timpul executării unei acțiuni ( situație în care aceste persoane își cenzurează fiecare gest sau cuvânt pe care-l spun), fie după încheierea acțiunii, când ele își „rumegă” eventualele imperfecțiuni sau eșecuri înregistrate. Pericolul acestei exagerate preocupări față de sine constă în acea că îndepărtează persoana în cauză de ceilalți semeni, o face
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
informațiile se obțin doar prin viclenie. O viclenie strategică, menită să atragă subiectul supravegheat pe un teren unde acesta să se simtă în siguranță, să renunțe la obișnuita-i rezervă, să uite de orice precauție și să nu se mai cenzureze. Asimilarea ființei sociale cu o ființă care își ascunde adevărata identitate și nu-și declară răspicat opiniile constituie premisa pe baza căreia se naște și este cultivată bănuiala: nevinovăția e amăgitoare, o simplă fațadă; așadar, în fiecare ins poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de perplexitatea pe care o asemenea nepăsare față de orice precauție securitară i-o provoca interlocutorului meu. Aș fi putut să-i spun să citească Marat-Sade. M-am mulțumit să-i răspund: „Și una, și alta!”. Practicitc "Practici" Cenzura, supraveghere instituționalătc "Cenzura, supraveghere instituțională" Teatrul s-a aflat adesea la originea unor fenomene de efervescență cu urmări imprevizibile. Dacă n-a suscitat decât uneori adevărate frământări populare, în cea mai mare parte a timpului el a întreținut un anumit apetit latent pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
femeilor sau îngrădirea securitară 109 Britannicus sau supravegherea totalitară 112 Disputa sau supravegherea-cadru 120 Creditorii sau spațiul-capcană 123 Piedica sau supravegherea improvizată 127 Casa Bernardei Alba sau supravegherea integrată 132 Balconul și „panoptizarea” 137 Marat-Sade sau cadrul dublat 141 Practici Cenzura, supraveghere instituțională 147 Publicul, supraveghetor voluntar 152 Regizorul și supravegherea de parcurs 157 Oglinzi și transparență 165 Arhaism și noi tehnologii 169 În loc de concluzii Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheate 177 Referințe bibliografice 183
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unui cadru legal de exercitare a controlului și Îndelungul antrenament În câmpul suspiciunii permeabilizează granițele dintre cenzori și scriitori, maeștri depotrivă ai deghizării și ai autocenzurii. Dacă scriitorii dezvoltă o artă a camuflării mesajului subversiv, cenzorii-scriitori nu ezită să Își cenzureze, Într-un gest schizoid, chiar propriile creații (este vorba de cazul echinoxistului Vasile Sav, care, lucrând și la Direcția Presei, Își retrage din revistă propriile poeme introduse de colegii lui). În anii ’80, blocajul instituțional obligă la o rigidizare a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
adnotare făcută de un ofițer la sfârșitul unei scrisori a disidentei către fiica sa, stabilită În Franța. Iată observația securistului: „Copia scrisorii care a plecat la destinatar În urma plastografierii”8. Pentru a nu mai fi acuzați În presa occidentală că cenzurează corespondența disidentei, securiștii au preferat să recurgă la o altă strategie, mai subtilă: interceptau scrisorile către Ariadna, fiica Doinei Cornea, scoteau pasajele care nu conveneau, iar apoi un expert plastografia textul „curățat”. Ulterior, această versiune Îi era trimisă destinatarei. Făcând
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a textelor adoptate; b) împreună cu Consiliul adoptă bugetul Uniunii în integritatea sa, având competența să facă modificări în partajarea cheltuielilor comunitare; c) exercită un control democratic asupra Comisiei Europene: aprobă desemnarea membrilor săi și dispune de puterea de a-i cenzura. Exercită, de asemenea, un control politic asupra ansamblului instituțiilor Uniunii etc. Principala competență a Parlamentului European se manifestă în domeniul bugetar, acesta având posibilitatea de a respinge adoptarea bugetului comunitar. A făcut acest lucru pentru prima dată în decembrie 1979
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
ci că amestecul de materialitate În spiritualitatea omenească este sursa răului și a păcatului În om. În Histoire de la pensée (vol. 4, p. 100), Jacques Chevalier Îl amintește pe Jean de Mirecourt, un călugăr cistercian, ale cărui scrieri au fost cenzurate În 1347. Unele dintre propozițiile care i-au fost condamnate ne trimit direct la Descartes. Printre ele este și aceea care exprimă ideea că experiența pe care o avem despre lucrurile exterioare ar putea, prin intervenția lui Dumnezeu sau a
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
minte. Dar nu presupun ele, scrisorile, mai mult decât orice carte, în fond, pe lângă oglindirea de sine, cumva obiectivată, deopotrivă un cititor, unul concret, care duce la trunchierea sinelui propriu? Acest altul care te citește nu devine treptat tu însuți, cenzurându-te? Scriindu-i celuilalt, nu faci decât să răspunzi sau să replici așteptărilor și conștiinței lui, să i te propui ca imagine, nu ca adevăr. Cititorul unei cărți mai poate fi o prezență amorfă, nedistinctă, abstractă chiar Ă și, prin
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
replici așteptărilor și conștiinței lui, să i te propui ca imagine, nu ca adevăr. Cititorul unei cărți mai poate fi o prezență amorfă, nedistinctă, abstractă chiar Ă și, prin urmare, o prezență mai puțin constrângătoare. Or, odată cunoscut, celălalt te cenzurează și te construiește. Pe de altă parte, cum Cioran este într-un permanent efort de construire de sine, este de înțeles să vorbească despre suveranitatea scrisorilor. Ele instituie o libertate care te obligă să devii tu însuți, fiind în permanență
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în permanență sfaturi. Atât de străin de prezent Ă și atât de străin de prezent pentru a nu face din el preludiu al viitorului Ă, Cioran trăiește prezentul exclusiv ca manifestare a organicului. Neantului, el îi opune materia unui corp cenzurat de fragilitate, adică fizica. Într-un spațiu al lipsei de repere, precizia din sfaturile lui Cioran glisează parcă spre oniric și nu poate fi decât halucinantă. Îi scrie într-un loc lui Arșavir Acterian: „Ce idee să gătești în ulei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Rezervele față de cuvântul adevăr se datorează golirii sale, prin folosire abuzivă, de conținut. De fapt, golirii de un conținut care să implice propria experiență. Or, ce experiență poate fi mai devoratoare decât aceea care se manifestă în interior, nefiind deloc cenzurată de zgura materiei? Și, oricum, nimic nu poate fi mai relevant decât propria experiență: „Nu vorbind despre ceilalți, ci analizându-te pe tine însuți ai șansa de a găsi Adevărul. Căci orice drum care nu duce la singurătatea noastră sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În fine, să-și reproșeze Cioran că agresiunea rămâne o virtualitate?! Există la el un întreg complex al violenței, care presupune deopotrivă accese de furie, remușcări, posibilele abțineri, furia împotriva lașității de a ceda impulsurilor sau, dimpotrivă, de a le cenzura, în fine, disperarea de a fi ceea ce este. Există o afirmație care însumează, prea bine, toate aceste subterane ale unei ființe care-și explorează fără menajamente întunecatele adâncuri. „Violența mă definește, spune Cioran. Iar pentru că nu pot s-o traduc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
manuscrise?! Ea 2: Da' bineînțeles. Sau n-am voie?! El 1: (ferm, strigînd) N-ai voie! Poți spune ce vrei, poți să crezi ce vrei, să faci ce vrei, dar n-ai voie să-mi cotrobăiești în suflet, să-mi cenzurezi mintea! Dar, pentru Dumnezeu, încă n-ai înțeles că scrisul e o intimitate în care n-ai dreptul să intri ca în propriul buzunar? Ea 2: Iar îmi umbli cu teorii! Intimitatea asta trebuie să aibă niște limite! Și tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de ani de închisoare, care au cenzurat pînă și ce spunea omul în vis întreabă-l pe tata -, care i-au silit pe oameni la prostituție, la fals, la umilință și delincvență? E drept? Matei: Asta înseamnă la tine pe scurt...? Octav: Foarte pe scurt. Matei: Bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plin decît ceea ce oferă prezentul. Ca într-o partitură de variații, temele nasc alte teme. Comunismul însemna frică, frica de cei apropiați, o frică din care fostul regim făcuse o miză. A ține oamenii departe unii de alții, a le cenzura ideile pînă a-i determina să nu mai aibă încredere în ei și pînă cînd teama îi va face de neînțeles în fața lor înșiși, aceasta este forma cea mai potrivită de a conduce autoritar o națiune. Iar reminiscențele deschid pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
datorează faptului că, într-o măsură considerabilă, „stabilitatea” unei societăți se întemeiază pe normarea moral-religioasă a modului de utilizare a sexualității. Din acest motiv, într-o lume civilizată, întemeiată pe valori, conduitele sexuale au caracter de ritualuri instituite, supravegheate și cenzurate de societate. Orice abatere de la aceste „norme” și „ritualuri” este sancționată. Sănătatea și echilibrul sufletesc, moral și sociocultural al unei comunități social-umane depinde foarte mult și de regimul și de formele de utilizare ale conduitelor sexuale. Aglomerările urbane, polimorfismul populațional
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins..."". Sau: "Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare". Sau: "Tudor George este foarte preocupat de arta lui, de aceea și-o tot definește în câteva rânduri. Nu fără melancolie, ne convinge că părul și barba i-au încărunțit, dar atâta vreme cât simte "plutind prin ochiul meu o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr" prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, cu un aer de puritate, în care plutesc petalele roz ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Simion Stolnicu, Al. Piru subliniază "sterilizarea sentimentului prin tehnică 2, idee perfect aplicabilă poeziei lui Mircea Ciobanu. "Patimile" (1968) se desfășoară într-un lung monolog alimentat de o existență puternic interiorizată, manifestată cu mult fast, dar glacial, starea lirică fiind cenzurată de intelect, temperată și echilibrată, atât cât trebuie și permite ieșirea în lume. Suntem în fața unei poezii de concepție în care simțim efortul de a atinge esențele: izolarea, teama de împlinire erotică îi creează spaime similare morții. În descifrarea textului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurate de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr (1973) prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, învăluit într-un aer de puritate în care plutesc petalele roz
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]