2,847 matches
-
Scurtu, Câteva documente inedite, LCF, 1977, 8; Ecaterina Vaum, Poeta unei mari nostalgii, LCF, 1977, 8; Șerban Cioculescu, Elena Văcărescu, memorialistă, RL, 1977, 11, 12; C. Popescu-Cadem, Din tainele de familie ale Văcăreștilor, MS, 1978, 2; N. Vasilescu-Capsali, Genealogie și ceremonial, LCF, 1980, 35; Cioculescu, Itinerar, IV, 188-192; Gh. Bulgăr, Din poemele Elenei Văcărescu, ST, 1987, 6; Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață, București 1987, 473-476; Românii, 369-372; Manuela Cernat, Elena Văcărescu și filmul, LCF, 1995, 15; Alexandru Ciorănescu, Domnișoara
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
ales ultima carte e pe cât de atractivă, tot pe atât de instructivă, cu derularea de peisaje naturale și imagini ale unor orașe, cu informații privind flora și fauna, cu frecvente comentarii de natură etnografică și sociologică (momentul central e un ceremonial nocturn de magie desfășurat într-o pădure braziliană), cu incursiuni istorice. SCRIERI: Pe căi de miazăzi, București, 1947; Fără frac și joben, București, 1952; Perfecții diplomați, București, 1962; Domnul Daltaban de Seraschier, București, 1965; Macumba-Carioca, București, 1968. Traduceri: Mihail Sadoveanu
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
autoritățile și cetățenii. Elevii urmau să se deplaseze Însoțiți de cadrele didactice spre biserica unde urma să se țină Te Deum-ul. În biserică intrau doar elevii ce purtau drapelul școlii, În timp ce ceilalți trebuiau să asiste la slujbă din afara clădirii. După ceremonialul religios și defilarea realizată de garnizoana orașului, elevii erau conduși spre școală, de unde plecau acasă, În timp ce personalul didactic se Îndrepta spre Prefectură pentru a adresa felicitările obișnuite reprezentantului Guvernului. Recepția ce urma să aibă loc În saloanele palatului administrativ al
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
sau prin „jocul de-a doctorul”. În aceste desene-test cu valoare proiectivă, doctorul se caracterizează prin trei elemente: costum sobru, pălărie, geantă neagră. Ele sunt atributele accesorii ale prestigiului și autorității pe care le incarnează medicul. Aspectul general este de ceremonial, ca o dramatizare a vizitei medicale, în planul reprezentărilor copilului bolnav. Al doilea personaj din desenele-test ale copilului, este mama, care se poate prezenta în următoarele trei situații: a) relație traumatizantă și anxiogenă; b) mama și medicul formează un cuplu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ai lui Homo sapiens își transmiteau cultura de la o generație la alta”; cel puțin „cultura tehnologică” privind făurirea instrumentelor cinegetice și piscicole. Este posibil ca acestea să fi fost însoțite de un unwritten curriculum având o misiune clară, reguli cutumiare, ceremonialuri de admitere, rituri de inițiere, faze de ucenicie, probe de trecere de la o vârstă la alta și, desigur, o „probă finală” care atesta maturitatea deplină prin standarde de performanță fizică și profesională bine definite. Întrucât era carnivor - și, implicit, ucigaș
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
doua condiție a fost satisfăcută și aceasta fără întârziere: s-a construit un nou spațiu public, funcționând după noi reguli, cu o rețea de organizații adecvate, cu noi coduri de conduită și norme sociale și profesionale, s-au creat noi ceremoniale de socializare și de integrare socială. În sfârșit, nici un segment de populație nu a fost neglijat, tinerii și vârstnicii au fost supuși deopotrivă procesului de impregnare. Practicile noi instituite, repetate cu obstinație, au consolidat apoi noua învățătură, au produs întăriri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
preocupările actorilor sociali, așteptatul la coadă (nu importă pentru ce - la magazine alimentare, la librărie, pentru o carte dorită, la instituțiile publice, pentru a solicita un drept sau a-ți satisface o plăcere!) juca un rol important. Participanții la acest ceremonial social își însușiseră comportamente adaptative specifice: pentru individul obișnuit, nu se putea imagina dobândirea unei valori fără a-i atașa ritualul cozii. Pentru societățile de care ne ocupăm, coada reprezintă simbolul alinierii, al transformării individului în „insectă umană”, al renunțării
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
părea normal ceea ce se întâmpla. Într-un cuvânt, ne descurcam așa cum puteam”. Ca elevă, află că „sunt țări capitaliste în care copiii săraci nu pot învăța pentru că nu-și pot cumpăra cărțile”, participă la multe activități pionierești, cu lungul lor ceremonial, ce i se păreau firești, dar află și că familia era obligată să contracteze anual un porc, că mama punea deoparte ouă pentru a le schimba la cooperativă pe gaz (troc obligatoriu pentru produsele rare), că au fost obligați să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau verificare care începuse de curând. Discursul celor prezenți avea o notă justificativă, îmi relatau, întrerupându-se și completându-se, cum fuseseră solicitați să participe la un experiment și acum li se reproșa faptul că au participat, de fapt, la ceremonialele unei secte religioase. Cred că am reacționat greșit, mi se păreau atât de absurde acuzele ce li se aduceau, încât le-am spus să nu-și facă griji, e prea vizibil faptul că ei n-au avut nici o prestație care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
desfacerea contractelor de muncă. Motivul desfacerii contractelor de muncă era clar: aderarea la o sectă mistică. Dar în Codul muncii acest motiv nu figura. După conferințe a urmat faimosul ritual de inițiere în sectă despre care s-a vorbit. Un ceremonial banal, dar exotic pentru cultura noastră, devenea moment inițiatic în acuzele ce au urmat. Flori, ghirlande, fructe, parcă și o lumânare, fotografia lui Maharishi Mahesh Yogi pe o masă, cam cum se aduc ofrande sau parțial cum primesc turiștii locuitorii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
filme, la Teleenciclopedia etc. În referatul făcut de o comisie formată din patru specialiști din discipline diferite - academicianul ștefan Milcu, Victor Săhleanu, directorul Institutului de Antropologie, și doi colegi de-ai noștri - Ion Ciofu și Vladimir Gheorghiu -, se menționa că ceremonialul este artifact cultural și că tehnica MT propriu zisă poate fi extrasă din acest context, ea fiind o tehnică de relaxare cu efecte benefice asupra celor care o practicau. Dar, într-o societate în care doar folcloriștii mai știau obiceiuri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
concura pe cea a „conducătorului”. S-a intrat așadar în conflict cu interese și „metode de influență” care erau monopol de stat, iar afirmația mea poate fi folosită ca justificare sau luată ca o plauzibilitate terapeutică umoristică. Orice ritualizare în ceremonialul de desfășurare a unei activități, focalizarea monologului și a privirii sunt proceduri hipnotice de inducere a transei, însă nu este vorba despre a damna sugestia, ci doar modul nedeontologic de a te folosi de ea. Din păcate, nu pot decât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
albe, însoțit de o recomandare a lui Victor Eftimiu. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Amfiteatru” ș.a. Activă traducătoare din limba maghiară, P. obține premiile „Füst Milan” și „Déry Tibor”. Discursul liric se circumscrie la P. unui ceremonial tragic al cuvântului care ființează sub semnul unei crispări interioare: „De atâtea cântece / s-a vestejit iarba din mine, / apele au miros de sărut putred” (Schimbare). Poeta simte apăsarea timpului bântuit de războaie și cataclisme (seceta planetei, bolile, stresul cotidian
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
asemenea cercetări sunt necesare în vederea realizării unei sinteze. Obiceiuri agrare în tradiția populară românească (1989) înmănunchează câteva studii distincte: Între obiceiurile calendaristice și cele legate de vârstele omului, Plugușorul - sinteză folclorică românească, Paparuda, Caloianul, Drăgaica, Imagini de colindă în cântecul ceremonial de seceră. Pe lângă obiectivele strict științifice, cercetătorul își propune să demonstreze, prin intermediul riturilor analizate, vechimea agriculturii ca ocupație principală la români, permanența satului românesc, ambele înțelese ca semne ale continuității etnice. Fiecare text reprezintă o contribuție densă la elucidarea unor
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
sisteme (L’Incantation-narration, mythe, rite, Mitul marii treceri). Interesul pentru descifrarea acestor sisteme se concretizează în volumul Obiceiuri tradiționale românești, publicat în 1976. Autorul acordă mai multă atenție tradițiilor din ciclul calendaristic: colindatul, călușul, Anul Nou, privit ca un „discurs ceremonial”, iar din ciclul celor de familie se oprește la „mitul marii treceri”. Pentru cercetarea obiceiurilor a folosit și pelicula cinematografică, filmul despre călușul din Bârca fiind unul dintre cele mai complete. Abia spre sfârșitul vieții P. își adună, în Folclor
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
versurilor folclorice în cântece bătrânești, voinicești, ostășești, de bucurie, de dragoste, de jale, de dor, de urât, satirice, de nuntă și chiuituri. Din același volum rețin atenția cântecele de cătănie, o frumoasă variantă a motivului „amărâtă turturea”, „cântecele găinii” din ceremonialul nunții, precum și colindele cu destinație specială (după ocupație, vârstă, sex). Despre haiducul Pintea Viteazul a alcătuit o culegere de „tradiții, legende, schițe istorice” și un studiu. P.-R. a îmbinat preocupările folcloristice cu cele de etnografie, descriind portul și diverse
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
lui Mihai Popa, funcționar. Învață la Craiova, unde urmează Școala „Tudor Vladimirescu” și Liceul „N. Bălcescu”, absolvit în 1961. Devine student al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1961-1966), iar mai târziu își ia doctoratul cu teza Morfologia ceremonialului în opera lui Mihail Sadoveanu, susținută în 1997 la Universitatea din Craiova. Funcționează ca profesor de limba și literatura română în Filiași, apoi în Craiova, la Liceul de Arte și Meserii „Constantin Brâncuși”, Școala „Alexandru Macedonski” și la Colegiul Național
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
din toate generațiile, o atenție specială fiind acordată câtorva dintre cei care au tratat „tema postmodernistă”. P. a publicat și lucrări monografice, cu focalizare exclusivă asupra creației câte unui scriitor de mare calibru. Despre Mihail Sadoveanu scrie un amplu eseu - Ceremonialul sadovenian (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova), versiune a tezei de doctorat. Precizând care sunt premisele („La prozatorul român, sacrul are o calitate absolută”) și instrumentele de lucru, exegetul se străduiește să investigheze modul în care scriitorul „«mediază» între sacru
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
în care scriitorul „«mediază» între sacru și profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic și cu deschidere interdisciplinară, demersul rămâne totuși unul de critică literară, iar Sadoveanu este vizat ca artist, ca autor de literatură. În micromonografia Hermeneutica lui Adrian Marino (1993) comentariul este descriptiv, explicativ și
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
În Noaptea lui Vincent (1998) sunt adunate pagini de jurnal. SCRIERI: Replay, București, 1980; Clasici și contemporani, Craiova, 1987; Cui i-e frică de comentariul literar ?, Craiova, 1991; The Paradoxist Literary Movement, Phœnix-Chicago, 1992; Hermeneutica lui Adrian Marino, Craiova, 1993; Ceremonialul sadovenian, Craiova, 1997; Noaptea lui Vincent, Craiova, 1998; Adrian Marino, Brașov, 2001; Brațul de la Lepanto, Craiova, 2003. Ediții: M. Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată. Corp transparent. Corespondență, pref. Radu G. Țeposu, București-Craiova, 1999 (în colaborare cu
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
8; Șerban Cioculescu, „Pe urmele lui V. Voiculescu”, RL, 1984, 10; Mihai Ungheanu, „Pe urmele lui V. Voiculescu”, LCF, 1984, 26; Ovidiu Papadima, V. Voiculescu, VR, 1984, 11; Romul Munteanu, „Peregrin la Ninive”, FLC, 1988, 31; Tudor Cristea, Poezie și ceremonial, ARG, 1988, 12; Gheorghe Tomozei, Rezervația de fluturi, București, 1988, 242-244; Ulici, Lit. rom., I, 300-302; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 89-93; Lucian Chișu, Scriitorului îi șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe răsturnarea expectației (anticlimax comic sau, dimpotrivă, tragic), reușind să alieze dimensiunea gravă a vieții cu grotescul, privirea înduioșată cu observația tăioasă, la nevoie sarcastică, a mediilor și tipurilor. Profilurile au uneori
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
cu surse legendare, cristice, folcloristice, o imagistică impregnată de patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează compoziția digresivă, ca în Poeme europene (1980), volum inspirat de câteva călătorii, aici respirația fiind mai largă și meditația luminată natural, sau în Tratatul despre spini și alte poeme (1982), unde
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
liniștea aparentă, clasicizantă, arde un suflet visător, bovaric, sfâșiat de umbrele morții. Cartea rece (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) proiectează o hiperboree, ca în viziunea lui Nichita Stănescu. E un tărâm al idealității pure, poeta înscenând, în manieră postmodernă, ceremonialuri lirice fanteziste din insignifiante întâmplări cotidiene. SCRIERI: Șarpele mă recunoaște, Chișinău, 1992; Cartea rece, Chișinău, 1996; Godot eliberatorul, Chișinău, 1998; Un viitor obosit, Timișoara, 1999; Proiectul unei tragedii, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Emilian Galaicu-Păun, Evadarea din temnița în formă de
NECHIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
lunii și stelelor și atrăgând de la ele tot ce este bun”), chiar supremație. De aceea, cuvinte ca „cinste”, „necinste”, „înjosire”, „înălțare” apar frecvent în cuvântările solului și ale lui Askaniama. Dorind să evite dezechilibrul (ce ar fi fost produs prin ceremonial), cei doi apără, fiecare, onoarea monarhului său. Este vorba, evident, în ciondăneala acestor mijlocitori (rafinați, abili, diversioniști, capricioși, obstrucționiști) de o dispută între orgolii, traducând niște acumulări importante de istorie și de existență monarhică. M. și Askaniama nu se înțeleg
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]