3,025 matches
-
-ți unsa cu mir de taină sfậntă, de-ntậiul dintre zei - lumină din lumina mă-nvăluie, din zori, pe rug și simt cum ma străbate fiorul din cuvậnt, cum liniștea mă soarbe, cum freamătă iubirea, și, de-oi muri, vreodată, le-oi cerne pe pămậnt - privesc cu luare-aminte alesu-ți trup și văd cum<< viul lampadar >> coboară din icoana, cum razele-i albastre se scurg pe mine ploaie, cum vindeca păcatul și cea din urmă rană - nu știu să-ți spun altfel decật
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
sub fruntea-ți unsăcu mir de taină sfậntă, de-ntậiul dintre zei -lumină din lumina mă-nvăluie, din zori, pe rugși simt cum ma străbate fiorul din cuvậnt,cum liniștea mă soarbe, cum freamătă iubirea,si, de-oi muri, vreodată, le-oi cerne pe pămậnt -privesc cu luare-aminte alesu-ți trup și vădcum<< viul lampadar >> coboară din icoana,cum razele-i albastre se scurg pe mine ploaie,cum vindeca păcatul și cea din urmă rană -nu știu să-ți spun altfel decật clarvăzătorulori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
CURGERII, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011. ELOGIU CURGERII ...am mai spus, poate, cậndva, ca toti faraonii au vrut să ascundă și timpul, si sufletele, sub pietre - iar grecii în trupurile căilor... mai bine cerneau tote deserturile, ori topeau toate stậncile, ori se cununau cu sirenele - așteptậnd botezul înainte-mergătorului... și, de la toți zeii lor, citire n-ar mai fi curs nici o lacrima în altare și cimitire - nici o ruga, ori blestem, dinspre oracole. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
lacrima în altare și cimitire - nici o ruga, ori blestem, dinspre oracole. Citește mai mult ELOGIU CURGERII...am mai spus, poate, cậndva,ca toți faraonii au vrut să ascundăși timpul, si sufletele, sub pietre -iar grecii în trupurile căilor...mai bine cerneau tote deserturile,ori topeau toate stậncile,ori se cununau cu sirenele -așteptậnd botezul înainte-mergătorului...și, de la toți zeii lor, citiren-ar mai fi curs nici o lacrimăîn altare și cimitire -nici o ruga, ori blestem, dinspre oracole.... XXV. ELOGIU CONCRETULUI, de Ion
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Acasă > Versuri > Farmec > HOMO HOMINI LUPUS Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Se cern peste frunze razele de soare albastră e marea, tacerea-i de sare, și clopotele bat lugubru-a sfârșit mai moare o stâncă și ploua cu vid. Pământul e palid, se scutura-n sila și apele țipă se sparg fără milă
HOMO HOMINI LUPUS de PETRU JIPA în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356676_a_358005]
-
în glastră, s-a ofilit uitâd chiar și de noi . Ai să tresari la fiecare șoaptă, a vântului nebun printre copaci, și te vei frământa noapte de noapte, ai fi putut vorbi, dar ai ales să taci. Și toamna-și cerne mai departe, stropi grei de ploaie peste noi, o veșnică tăcere ne desparte, și ne-adâncim în noapte, fără zori. Flora-2009 Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
Zăpada se cernea bogat în acel decembrie friguros. Olga își pregătea îngândurată bagajul pentru cele patru zile în care, chipurile, trebuie să plece într-o delegație la București. Dansul zglobiu al fulgilor de nea o ispiti așa că, lăsă pentru o clipa mica trusă
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
și numit director al Teatrului Na-țional din Cernăuți în anul 1927. Plin de energie, pasionat de teatru, strânge în jurul său un colectiv tânăr și talentat din toate generațiile, în frunte cu Ovid Brădescu, Silvia Fulda, Jules Cazaban, Tudor Călin, Ilie Cernea, Getta Kern-bach și Grigore Vasiliu, cel care va deveni extraordinarul Birlic. Alcătuiește un repertoriu valoros din piesele Pygmalion, Unchiul Vania, O noapte furtunoasă, Apus de soare, Azilul de noapte și multe altele. Înființează, pe lângă teatrul cel mare, un teatru pentru
NOMEN ARTIS- DINCOLO DE TACERE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356754_a_358083]
-
n-avem ce paște cu ochi bulbucați de nesomn se sperie singură buha cu glas de copii se-alungă pe-acoperiș pisicile-n rut soarele cu dinți doar întors de la dentist- e tot un zâmbet din pleoape de plumb își cerne iar tristețea bătrânul Caelum mireasma bălții migrând spre nicăieri vântul prin sălcii trasul sforilor- pentru mulți dintre noi ca mersul pe sfoară trasul sforilor cei mai mulți dintre noi trași pe sfoară trasul sforilor în vogă-nu departe trasul pe roată printre țepi
CORINA ION de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355170_a_356499]
-
viața Vag incremenita-n ritmul Prăbușit și el în ceață Și ce ruguri ard în zare Cu sclipiri de dimineață Semn că viața este, încă, Răstignita fiind în viață Și, cuprinsă în ea însăși Viața e o sărbătoare - Floarea-si cerne în petale Setea ei de-a fi doar floare INCERTITUDINE Mă simt cîteodată sfîșiat De-o incertitudine atît de amar Că mă întreb cum de n-oi fi murit Strivit și amăgit a cîtă oară Mă simțeam cîteodată atît de
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
Unu... trei... cinci... N-ai sărit și pe aici Sări, ai grijă, lupta Imaginea e perfida și crudă În coliziunea dintre ieri și azi E păcat să mai cazi Sări, hai, într-un dincolo etern Cît timp zilele-ti se cern ! CÎȚI ANI AVEAM ÎN VARA ? Cîți ani mai aveam în vara ? Dar, înfrunzind mai înspre seară, Tăcerea care ma omoară E de dincolo de nori Dar mai aveam o jumate De umbre negre-mpamintate Și Pe sub fustele tale mătăsoase Cîte imperii se
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
este peste suflet și pe-alei! Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate, Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate! Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Frunză ruginie Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe, Înțelege de ce pleci
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
Mai sună clopoțeii, dragi amintiri ce dor, Iubiri demult uitate ce seamană și-azi dor. Cu chipuri grațioase , femei desăvârșite, Ce viața le-a menit de tine-a fi iubite. Preastrălucite stele și parfumate flori Se pierd în iarna vieții cernute de ninsori. În lumea cea pe ducă tu singur și uitat Ești numai umbra celui dealtădat.. Pădure azi uscată.Ești cuibul părăsit, În suflet numai flori, la chip îmbătrânit Muncești o viață ca s-aduni comori Și când le ai
BĂTRÂNEŢEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355619_a_356948]
-
azi trece septembre Împroșcând peste verde arama, Unui soare timid îi face dojana De frigul ce-l simte-n vertebre. Un bucium sună-n noapte târziu, Pe ceruri trec vrăbii în zbor cenușiu, Văraticii nori de-acum plumburii Brumele-și cern peste morți, peste vii. Trec zilele ca un zbor de hulub, Picuri de ploaie, de-amor văduviți Cad de-acum peste tot, rătăciți, Triști amorezi cu aripi de plumb. Referință Bibliografică: Septembre / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SEPTEMBRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355676_a_357005]
-
stăpânirea neamului Glogoveanu până la Nicolae Glogoveanu (din generația trecută - sfârșitul sec.XIX) tatăl lui Ion Glogoveanu(C.V.O. p. 156). Al treilea document este un hrisov din 13 februarie 1621 prin care se întărește jupânesei Marica, a stolnicului Sârbu din Cerneți (tot boier mehedințean ce și-a vărsat sîngele în luptele lui Mihai Viteazul) dania făcută mănăstirii Tismana (veche necropolă de care se leagă familia Glogoveanu prin importante și permanente danii), anume 1/4 din moșia Erghevița, document în care Marica
DR. MITE MĂNEANU, MARELE PAHARNICLUPU MEHEDINŢEANU – UN CONDOTIER ROMÂN LA ORIZONTUL ANILOR 1600 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346092_a_347421]
-
lumineze calea și iubirea. În lutul iubirilor stelare Și-au așezat fluturii izvorul, Prin clipe nesupuse de visare Frământă rătăcirea și zborul, . Roiesc în sensuri nesfârșite, Spre clipe efemere sau eterne, Prin stele prea devreme răsărite, Clepsidra cu fluturi se cerne. Pe aripi sinilii din praf de cer Coboară roua iubirilor noastre, Căci fluturii niciodată nu pier Ci se prefac în picături albastre. Referință Bibliografică: Fluturi albaștri / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2331, Anul VII, 19 mai 2017
FLUTURI ALBAȘTRI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/356105_a_357434]
-
tăi spre mine știu doar calea. Spre-un loc ce-a fost numai al tău, odată, Și unde focul dragostei te-a toropit Și-apoi spre alte locuri ai fugit Sperând ca focu-n suflet să se-ntoarcă. Dar anii zboară cernând și bun si rău ȘI căutand aiurea pierduși ce-a fost al tău. Referință Bibliografică: A câta oară la mine te întorci / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor
A CÂTA OARĂ LA MINE TE ÎNTORCI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356155_a_357484]
-
-ți unsa cu mir de taină sfậntă, de-ntậiul dintre zei - lumină din lumina mă-nvăluie, din zori, pe rug și simt cum ma străbate fiorul din cuvậnt, cum liniștea mă soarbe, cum freamătă iubirea, si, de-oi muri, vreodată, le-oi cerne pe pămậnt - privesc cu luare-aminte alesu-ți trup și văd cum<< viul lampadar >> coboară din icoana, cum razele-i albastre se scurg pe mine ploaie, cum vindeca păcatul și cea din urmă rană - nu știu să-ți spun altfel decật
ELOGIU SFÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356255_a_357584]
-
ipotecă - dar gậndu-mi urca, ori poate coboară,-n buestru, spre iarnă, și parcă mă duce spre culoarea bogată din tricolor, la noaptea cậnd dragă Antares va va spune ultimu-mi dor, la clepsidra în care nisipu’ a uitat, etern, să se cearnă. Referință Bibliografica: ELOGIU CLEPSIDREI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul I, 28 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ELOGIU CLEPSIDREI de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356258_a_357587]
-
se dezleagă la mâncare, pește, pentru poftă mare. Iar omul care postește și sărbătorile ține, mâncând pește-n Blagovește, tot anu-i va merge bine. Cei ce spun că nu au vreme de reculegere sfântă, nu simt viața cum se cerne către lume nevăzută. Nu citesc Sfânta Scriptură să afle ce-i pocăința și nu știu învățătură, ce-n suflet poartă credința. Eu, ca pelerin prin viață, scriu tradiții moștenite și în suflet port speranță, la praznic de-a fi citite
SĂBĂTOAREA BUCURIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368786_a_370115]
-
câteva suflete evadate din grotescul cotidian, plătind tribut în stihuri sublime ce cântă povestea trasă la indigo a unui popor înrobit. Atât de aproape de cer, lira durerii străbate galaxii și trezește Zeul adormit al Muntelui Sacru, peste care Timpul a cernut cenușa uitării și a zidit rușinea trădărilor. Magia naturii renăscute într-o altă primăvară, țese pe pânza sufletelor creștine credința aproape stinsă a unui neam ciopârțit și dezbinat, pictându-i legendele în culori vii, înălțând către imensul albastru mândria colbuită
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
acadele. Ne-ngheață iarna orgoliile de oameni mari, Și ne transformă în veseli oameni de zăpadă, Iar râsul copiilor pe dealuri fugari, Ne cheamă la joacă cu bulgări în stradă. Ne ninge pe tâmple cu flori mici de gheață, Ne cerne zăpada în fiece an, Doar sufletul cântă, spre ceruri se-nalță, Ce-i trist și absurd se face troian. 6 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: IARNĂ ÎN NOI / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie
IARNĂ ÎN NOI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368837_a_370166]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mai lasă-mă să ning în tine Cu fulgul primului sărut Flutur pe mierea de albine Primit, gonit și iarăși vrut. Mai lasă-mă să mușc din tine Precum lași razele de soare Să-ți cearnă formele caline Și-n neadâncuri să pogoare. Mă lasă să mă rog în tine Când raze blânde nasc contur Halucinatele retine Nu trup, ci suflet voi să-ți fur. *** Referință Bibliografică: Mai lasă-mă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
MAI LASĂ-MĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368856_a_370185]
-
princiar, perfecțiunea ce suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele. Fecioara țese în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în răsărit de primăveri, cetulburăfarmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le. În sufletul Fecioarei sălășluiește întotdeauna lumina Icoanei purității Cerului frumos. În inima Femeii prisosește permanent nemărginirea
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > NU-I DELOC UȘOR Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Față de etern timpul meu unìc pe care-l tot cern este un nimic. Clipele ce pier în timp ce le-nfrunt cu-al meu efemer de fapt nici nu sunt. Și oricât mă zbat să fiu și să par, sunt neîncetat o părere doar. Dar în timp ce-alerg prin destin, mai
NU-I DELOC UŞOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369060_a_370389]