6,424 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > SE SCRIE MULT ÎN ROMÂNIA Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului se scrie mult în România, dar, din păcate, tot mai prost; stricăm cerneala și hârtia pe-o scriitură fără rost. cuvinte fără nicio noimă tot înșirăm pe verticală și, cercetând într-o podoimă, nu vom găsi mare... scofală. ne bate vântul prin gramatici și lacrimile umplu arca; pe un ocean, triști și apatici
SE SCRIE MULT ÎN ROMÂNIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357353_a_358682]
-
mai vorbind de viitor. Mă gândesc câte păduri s-au tăiat pentru a se fabrica hârtia pe care să se tipărească aberațiile acestor scârța-scârța... N. Manolescu și Alex Ștefănescu în loc să cuprindă în „Istoriile” lor acești mastodonți cu picioare vopsite cu cerneală roșie, mai bine cuprindeau scriitorii din diaspora românească ce au scris în spirit democratic fără constrângerea ideologică a comuniștilor, cum ar fi: Vintilă Horia, Paul Goma, Dumitru Radu Popa, Herta Muler, Andrei Codrescu, Geoge Astaloș, Virgil Duda, Ioan Ioanid, Oana
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
de Biserica Greco-Catolică din Oradea, sunt în măsură de a exemplifica o regăsire afectivă după un lung șir de ani. Incomparabila cântăreață lirică mondială, Virginia Zeani e un spirit și un glas brodate din rădăcinile adâncilor haruri care au stors cerneala din călimări, criticilor dintotdeauna. Era o ascunsă mustrare a timpului, pentru că începusem a ne îndepărta de maestră și a ne uita valorile. Niciodată, însă, nerecunoștința nu se poate ghemui definitiv într-un popor, ci izbucnește, mai curând sau mai târziu
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]
-
vină... Eu sunt bătrân de-acuma, veți fi și voi odată și-o să gustați durerea de mamă și de tată. V-am fost întotdeauna și la nevoie, scut, îmi tremură și mâna, cea care v-a crescut, iar tocul cu cerneală abia de-l mai apuc, n-am Internet, degeaba și nici nu vreau Feizbuc! V-am învățat să scrieți citeț și cu răbdare, azi nepăsarea voastră de-a nu răspunde, doare! Dar mă întreb ca omul cu mintea grea de
SCRISOAREA UNUI PĂRINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357460_a_358789]
-
năruie și nimeni nu mai scrie romantic. A fost o vreme în care spuneam că nu cred în destinul literar al celor ce debutează la maturitatea biologică, că nu cred literar în cei care scriu doar duminica după amiază, cu cerneală violetă în caiet dictando.Dar, ultimele cărți citite de mine, și care sunt semnate de câteva dintre doamnele condeiului, scriitoare ce au amânat din diferite motive aproape o viață să publice, mă determină să-mi schimb în parte părerea. Eugenia
„BLESTEMUL CASEI” – O CARTE-TEST LA O PĂRTICICĂ DIN NEMURIRE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357502_a_358831]
-
călugărului cărturar, așezământul Bistrița Olteană a reactivat prestigiul cultural al vechii ctitorii a Craioveștilor, transformându-l într-un veritabil Athos românesc. Prin urmare, pentru toate acestea și multe altele, i-am închinat Părintelui Arhimandrit Veniamin Micle acest medalion, scris cu cerneala inimii din partea unui admirator. L-am găsit acolo, la Mânăstirea Bistrița, în mai multe rânduri, binecuvântate prilejuri și fericite ocazii, între cărți, manuscrise și tipărituri, departe de zgomotul lumii, departe de orgolii și patimă, iar vorbele calde ale Părintelui te
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
cu armură de catifea neagră, sculptată în biblioteci de gânduri. Credința lor era jocul ielelor pe o tablă de șah. Vrăjitorul de plumb deschisese magazin de antichități. Între vechituri de smarald, trei îngeri înfloreau în orhidee și pace, ca o cerneală incoloră pe jurnalul altei vieți. Un albastru neprețuit se înfășura în liane. “Plângi acum!” am strigat biruinței, dar nu m-a auzit, avea ecou de fier ruginit. Două rădăcini s-au îmbrățișat într-o consoană și o vocală în care
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
lichenii zidului, brume și mucegaiuri, iar noi, vom atinge frunțile albite de ghiocei, (chiar dacă sunt amenințate de căderi) cu frunțile cele mai roșii ale merelor... Cântecul nepământean, mi s-a lipit de trup... Vreau și eu cântecul aripilor! Când adun cerneala din coaja merelor, știu, că sunt vie!... 04.03.2012 Referință Bibliografică: Să vii în liniștea nopții! / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean
SĂ VII ÎN LINIŞTEA NOPŢII! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357926_a_359255]
-
viitor care începe astăzi!" Gheorghe A. Stroia -FOCȘANI 2012,MANIFESTARE CULTURALĂ REUȘITĂ ,ORGANIZATĂ DE POETUL IONEL MARIN, CITIȚI AICI :http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Concursul national de creatie literar mihai marin 1339933605.html : ... **** DESPRE LAUREAȚII CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ SORINA -CRISTIANA GHEORGHIU- DIN RAIUL MEU... Îmi tremura cerneală în penița refuzând să scrie ceea ce mâna mea încearcă din răsputeri a contura ... Hârtia e în tranșă, privește năucita și încă albă ... Nu- mi dau seama, cineva se alinta sau ... Sau poate e teamă subita ce ucide vitejia unui gând
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
de teatru (Titircă sotirescu et copa.) dorința aceasta îl stîpânea atât de tiranic, încâi le spunea unor confrați că piesa e gata. Aici era liniște, putea să se concentreze. N-apucă însă să scrie decât un rând și călimara cu cerneală se răsturnă, pătând mândrețea de scândură netedă și albă. Atunci maestrul se sculă repede și supărat, n-a mai scris nimic. I-a fugit toată inspirația. I s-a părut că e un semn rău. Ca să se răzbune, luă tocul
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
o schiță. Șt. O. Iosif a scris: „O pată nu-i un lucru tocmai mare Când te numești maestrul Caragiale; Și soarele le are pe-ale sale, Dar pentru-aceea tot rămâne soare.” Octavian Goga a lăsat o reflecție: „Picăturile de cerneală pe masa unui scriitor sunt ca picăturile de sânge pe câmpul unei lupte.”(din memorie) „Petele de cerneală pe masa unui scriitor sunt picăturile de sânge pe arena unei lupte” Jean Bart a exclamat în versuri: O pată! S-a
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
maestrul Caragiale; Și soarele le are pe-ale sale, Dar pentru-aceea tot rămâne soare.” Octavian Goga a lăsat o reflecție: „Picăturile de cerneală pe masa unui scriitor sunt ca picăturile de sânge pe câmpul unei lupte.”(din memorie) „Petele de cerneală pe masa unui scriitor sunt picăturile de sânge pe arena unei lupte” Jean Bart a exclamat în versuri: O pată! S-a găsit o pată Unui maestru nepătat, „O pată!”-strigă răutatea Și toți s-o vad-au alergat; Domol
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
Bart a exclamat în versuri: O pată! S-a găsit o pată Unui maestru nepătat, „O pată!”-strigă răutatea Și toți s-o vad-au alergat; Domol, domol, iubiții mei, Nu vă grăbiți la răfuială. Căci e...o pată de cerneală Pe masa lui de tei.” Sunt o mulțime de însemnări pe masa aceasta. Bunul prieten al lui Caragiale, Alexandru Vlahuță, a păstrat-o cu sfințemie. Ea a rămas ca o amintire scumpă marelui dispărut. De atunci, această masă tronează la
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
cuvântului cuvântul a înălțat spiritul în transcedentul universal fluidul creativ s-a scurs picătură cu picătură din cupa nevăzuta a mesagerului regret că nu te-am cunoscut dar, îți simt mângâierea șoaptei în alunecarea peniței pe albul imaculat al hârtiei cerneala lasă în urmă, amalgam de litere și cuvinte ce se rearanjează singure, dând viață moștenirii unor lumi fantastice povești nespuse, reinventate în afara timpului, în colbul așezat pe filele îngălbenite născute din ținuturi neumblate ale inimii eu, un discipol al imaginației
MENTOR AL IMAGINAŢIEI.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358190_a_359519]
-
teatru” cum ar spune Ion Cocora. Privesc, admiră, se învârtesc și se sucesc și se limitează la atât.La celelalte ediții, puneau și mâna. Adică luau câte o carte și o întorceau pe toate părțile, o miroseau să simtă parfumul cernelii, o mângâiau și uneori, o cumpărau. Sau dacă nu se hotărau să o cumpere, măcar știau că există. După ce ai luat în mână o carte și ai prețăluit-o, nu mai ești același om. Cartea te vitaminizează, te îmbunătățește. Și
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
poeta Georgeta Minodora Resteman: „Virgil Stan, alias Gelu Pescaru, un scriitor tare drag mie pe care l-am cunoscut grație scrierilor lui cu vreo doi ani în urmă, m-a uimit întotdeauna cu ceea ce a așternut în rânduri scrise cu cerneală din aceea specială, numită cerneala sufletului. Citisem diverse nuvele, frânturi de viață, îndeosebi din viața de la malul mării, pentru că acolo viețuiește “Gelu Pescaru”! Și nu degeaba și-a luat acest pseudonim, pentru că de când îl știu, e nedespărțit de mare, de
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Stan, alias Gelu Pescaru, un scriitor tare drag mie pe care l-am cunoscut grație scrierilor lui cu vreo doi ani în urmă, m-a uimit întotdeauna cu ceea ce a așternut în rânduri scrise cu cerneală din aceea specială, numită cerneala sufletului. Citisem diverse nuvele, frânturi de viață, îndeosebi din viața de la malul mării, pentru că acolo viețuiește “Gelu Pescaru”! Și nu degeaba și-a luat acest pseudonim, pentru că de când îl știu, e nedespărțit de mare, de undiță sau de mai știu
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
în tulpini împăturind în frunze arămii grăunții negrii ai pământului cărui altar se închină când în haine albe e înveștmântat ? o să apari din alt anotimp al căutării noastre când răsar ghiocei? încă îți mai scriu cu pană de sentiment și cerneală de suflet un alt rând din fire de nisip din clepsidra vieții ce se scutură ca atunci de perseide într-o lună prea încălzită rostogolită într-un cerc Referință Bibliografică: ruguri cucuteni / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGURI CUCUTENI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350734_a_352063]
-
câte suflete au căzut în patima acestuia . Totodată coala de hârtie este pentru artist prieten, confident și ideal, idealul fiecărui gând, fiecărui simțământ, fiecărei trăiri . Aceasta devine bariera de trecere din lumea noastră către sufletul lui . Personaje și peisaje din cerneală iau ființă pe scena foii și se înlănțuiesc într-o înșiruire de idei ce descriu viziunea autorului despre lume . Prin fiecare cuvânt, cititorul gustă nemurirea sufletului scriitorului și îi simte inima bătând într-un ritm tainic . Aceasta este binecuvântarea și
POVARA SCRIITORULUI... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350751_a_352080]
-
de câte și mai câte, toate, pe cap de locuitor. Am fost și eu, ca și dumneavoastră, un cap de locuitor rezistent. Acum 19 ani eram buimăcită de câte aveam pe cap! Acum, de câte am în cap. Ecrane de cerneală și o junglă de celuloid stau adunate pe creștet triumfători! Am trecut peste cutremur, de seară până dimineața. Minunile nu mai țin trei zile. Luxul contraatacă. Bogații își cheltuie banii în locuri cât mai publice ca sa îi distreze pe săraci
LUMEA ÎN CARE TRĂIESC de DONA TUDOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358781_a_360110]
-
moi un anotimp Și ning în șoaptă printre scântei de ape Copaci de plumb, cu rădăcini înfipte-n timp, Când se-apleacă stele ca să se adape. Așteaptă soarta mea stearpă și vicleană, Am iarna-n piept, ninge-n noaptea de cerneală... Se-mpart cadouri, la fiece persoană, M-așteaptă-n poarta mea saci cu amăgeală. Eu sunt uitatul de dincolo de ape, Dincolo de nori, de soare și de stânci, Umbra mea firavă nicăieri nu-ncape Aici, unde-mi făcu vicleana soartă brânci. 19-12-11 Dau
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
dorește a se găsi leac: „am căutat un cuvant/ să definesc iubirea:/ tu.// am căutat două cuvinte să explic/ un poem simplu:/ noi doi.” (poem simplu). Cele mai multe dintre poemele cărții sunt versuri de dragoste, un palimpsest liric scris cu invizibilă cerneală a gândurilor. Iubitul, fără un nume explicit, are trăsături mitice, capabile să stârnească dorințe, să incite, dar să și „ningă” în ploi binecuvântate, bucurie, extaz, speranța, mângâiere: „mai ningea cu petale roz genele tale/ clipind spre eternitate” (vals cu îngerii
BLUE IN VITRO (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358865_a_360194]
-
soția și cei doi fii, și, culmea!, se manifestă ca atare, fie între coperți de carte, fie pe ecran, și nu de colo... Cum vă simțiți sub presiunea permanentă a meseriei? Uneori e greu să nu te poți dezlipi de cerneala tipografică nici măcar la desert... -Îmi aduc aminte că prima tipografie pe care am vizitato a fost cea din cartierul Găvana din Pitești, pe la vârsta de 16 ani.Atunci am descoperit mirosul de cerneală tipografică, care mi-a plăcut.A fost
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
greu să nu te poți dezlipi de cerneala tipografică nici măcar la desert... -Îmi aduc aminte că prima tipografie pe care am vizitato a fost cea din cartierul Găvana din Pitești, pe la vârsta de 16 ani.Atunci am descoperit mirosul de cerneală tipografică, care mi-a plăcut.A fost ca un vaccin ce m-a făcu dependent de acest iz aducător de lumină. Lumina tiparului. De atunci am început să scriu la ziarul regional „ Secera și Ciocanul“.Iar când am înființat cenaclul
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
spun astfel.Abia după 1966 am reușit să-l denumesc cu numele autorului ”Rusoaicei “.Mai târziu, la Baia Mare, pe când eram student am înființat cu regretatul poet Vasile Ghenceanu și cu pictorul Mihai Oros, cenaclul ”Nord”. Din perioada aceea mirosul de cerneală tipografică m-a urmărit.În acest context am încercat să fiu obiectiv cu realitățile vremurilor și datorită acestui fapt am avut și de suferit.Dacă ar exista numai ziariști și obiective individuale, ziaristica n-ar mai exista ca disciplină aparte
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]