KorAP: Find »[drukola/base=chef & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...289 >

7,208 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

bine stomacului dumneavoastră sensibil? Un păduche În sos de cucută? Poate un pui de vulpe În sos tomat? O pulpă la tavă de câine lihnit, cu sos de coacăze? Organe de privighetoare cu semințe de mac? Sau astăzi aveți poate chef să mănâncați la micul dejun, creier virgin de cloșard, În sos remulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga? Kawabata nu răspunde, nu are astăzi nici un chef să râdă. În ochii lui asiatici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
de mac? Sau astăzi aveți poate chef să mănâncați la micul dejun, creier virgin de cloșard, În sos remulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga? Kawabata nu răspunde, nu are astăzi nici un chef să râdă. În ochii lui asiatici se citește tristețea. Își fac amândoi ,,toaleta,, de dimineață, adică netezesc grăbit, cu mâinile țepene de frig, hainele strălucind de murdărie, În care au dormit. Par două personaje din ,,Azilul de noapte,, al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu una cu două! Să știi dom-le: eu sunt un vagabond care a citit vreo două mii de cărți din scoarță În scoarță...și cerșesc pentru că așa am eu chef. Dumneata Îmi spui că noi vom dispărea? Veți dispărea voi, pensionarii. O să munciți până la optzeci de ani, și-o să primiți pensii de mizerie. Ha! Ha! Ce să mai faci după optzeci de ani? Singura meserie la vârsta aia, e moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
avioane cu destinația Paradis și nici nu Îți va spăla hainele dacă tu ții morțiș ca ele să miroasă a transpirație râncedă. Uniunea Europeană e sfioasă cu călugării gunoaielor ca tine și Îi lasă să privească luna și stelele cât au chef, cu mațele ghiorăindu-le de foame. În schimb mie Îmi va da totul: Îmi va da principii și norme, strigăte de bucurie, va schimba cloaca În care mă aflu În lapte și miere, mă va preschimba din sclavul mizeriei În prințul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
te simțeai ca Iona În burta balenei. Bătrâna doamnă, presupusa ta rudă se cocoțase pe nervii tăi și cerșea și ea ceva: conversație. Jucați amândoi pentru a nu știu câta oară un joc de societate. Dar astăzi, tu nu aveai chef, erai Într-o stare psihică jalnică. Vocea bătrânei doamne, se auzea monoton, și de oboseală nu-ți dădeai seama din ce parte a camerei: Islanda e un ghețar alb, plutitor, Parisul e un clinchet de pahare În care s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
chinuitoare lucruri. Îi trezea din somn În toiul nopții. Îi comanda mamei spre exemplu o plăcintă cu mere, pe care aceasta o făcea fără nici un fel de obiecție. Îl trezea pe tată și-i spunea să se Îmbrace, pentru că are chef să privească de pe peronul gării, cum vin și pleacă trenurile. Îi trezea din somn obligându-i să-i asculte ultima lucrare de literatură notată cu maximum. Aceste accese de ,,personalitate,, , cum le numeau părinții, nu făceau decât să atragă atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
cu intensitate lumea pânzelor lui. ,,Mânuțele durdulii ale Madonei lui Carpaccio Îmi fac rău. Sunt prea albe. Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica lăutărească are un fel de tânguire care mă Îndurerează. Închid fereastra. M-am prăbușit pe dușumeaua rece, ca un alergător la capătul unei curse și, minute În șir nu am fost capabilă de nici un gest. Privesc bărzăunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

să crești. Lucrul ăsta trebuie recunoscut mai curând sau mai târziu. Sorbi din pahar. Nu mai arăta atât de înspăimântată. — Scutește-mă de aiurelile astea medicale, pentru numele lui Dumnezeu, am spus, mi se face silă. Părăsește-mă pentru că ai chef de alt bărbat, hai să spunem lucrurilor pe nume, să nu ne-ncurcăm cu explicații pseudoștiințifice. Dar de plecat n-ai să pleci. La vârsta ta nu faci asemenea schimbări. Ești soția mea și te iubesc și vreau să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
imaginam această fericire, undeva departe de nefericirea, de nedumerirea mea actuală și totuși legată oarecum de mine și nu imposibil de atins. Rosemary urma să mă aștepte la Oxford și să mă ducă la Rembers cu mașina. N-aveam nici un chef să dau ochii cu Rosemary. Niciodată nu se înțelesese prea bine cu Antonia așa că avea să fie încântată de ceea ce s-a întâmplat, pe de-o parte, iar pe de alta avea să afișeze un aer de tristețe convențională: acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Georgie acasă cu mașina. N-am vorbit, eram epuizați. Când am intrat în apartament m-a întrebat dacă nu vreau să mănânc și am mâncat amândoi pâine cu brânză. Georgie nu se pricepea la gătit, iar eu n-aveam nici un chef să pregătesc ceva. Am mâncat pâinea și brânza cu lăcomie, amândoi cu un aer sumbru, și am băut whisky și apă. Simțeam că n-aș putea suporta o dezlănțuire sentimentală din partea lui Georgie; îmi doream să plec. Pe când ne terminam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
N-a fost rău deloc, am răspuns. Iar asta numai datorită ție. Oricum, planșele de Audubon nu vor mai fi o problemă. — Iubitule! Își lipi fața de genunchii mei, plângând și râzând. Se auzi din nou soneria. N-aveam nici un chef să mai primesc oaspeți, dar m-am dus totuși să deschid. Mi-a trecut prin minte gândul nebunesc că s-ar putea să fie Honor. Era Rosemary. — Dragă Martin, rosti Rosemary în stilul ei precis și concret în clipa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

ton posibil. Chiar dacă ofițerul de poliție care a răspuns nu m-ar fi luat În serios, trebuia să urmeze procedurile standard. Presupun că și-a trimis câțiva colegi care probabil au părăsit sediul din piața cea mare fără prea mult chef. Peste aproximativ o oră au chemat Întăriri: orașul se confrunta cu un cadavru nou. Apoi probabil cadavrul a fost dus jos, pus În ambulanță și transportat la morgă. Presupun că inspectorul care se ocupa de caz i-a interogat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
miros specific, de Anton la care, pe termen lung, nu rezista nimeni. Chiar și colericul nostru profesor de atletică și desen, domnul Maier (frunte tot timpul transpirată, mâini agitate), Îl lăsa să vină și să plece de la ore când avea chef. Prietenul meu primea cele mai bune note, ceea ce Îi permitea să Îndulcească pastila amară, pe care i-o servea tatălui său când trebuia să-i explice de ce nu vrea să avanseze În anul următor. În timpul primilor ani școlari ne Întâlneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu? Ridicarea testiculelor Înseamnă stârnirea conștiinței de sine a bărbatului. Karp băgă de seamă consternarea noastră. — Se susține că importanța bărbatului a fost diminuată odată cu trimiterea primei femei pe pământ de către Zeus. Astăzi oricine se poate Îmbrăca În orice are chef. De aceea, puterea integrală posedată de bărbat Înainte de acoperirea sexului trebuie recâștigată, ca el să poată redeveni titan. Karp se opri, apoi adăugă: În culturile primitive, testiculele sunt considerate originea tuturor lucrurilor. Sperma e un mesaj divin, o misiune albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
peste umeri. Într-un buzunar vârâsem niște bani din cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mulți bani În portofel decât mă așteptam, mult mai mulți, și am presupus că nu-l va deranja să Împartă din fondurile sale Într-o manieră frățească. Acum nu mi-au mai rămas decât trei luni de achitat. Cam fără chef, am aruncat plicul În cutia poștală am Împins ușa În lături - și am intrat fix Într-un zid. Părea imposibil, dar căldura se accentuase. Era mai răcoare afară, decât Înăuntru. M-am dat la o parte din calea unei femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
adăugat, aveam de gând să mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă din urechi. Apoi pescui un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să luați ce v-am dat, dar să și ascundeți ceva, poate chiar În spatele acestei doamne În roșu, și dădu din cap Înspre reproducție, asta mi-e de-ajuns. Nu mai avea nici un rost. Momentul adevărului sosise. Am Întins fără chef portțigaretul Dorei. — Mulțumesc, dar... Manetti cercetă obiectul. Ah, Înțeleg. O cutie a Pandorei. Ce adecvat. Să vedem ce nenorociri conține. Încercă să desfacă cele două jumătăți de capace. — Aveți nevoie de o cheie, am informat-o. Din păcate, eu n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

și faptul că tânjește așa de mult după afecțiunea și supunerea mea. Totuși, în acest moment din istoria familiei noastre, puteți paria cu banii jos că de la mine n-o să vadă nici afecțiune, nici supunere. Fiindcă eu, unul, n-am chef să i le dau! Ei, da, o să răsturnăm situația, păi, nu, măi, Alex, măi puțulică! Da, Alex puță-mică consideră că vulnerabilitatea de fiecare zi a lui taică-său e întrucâtva sporită de faptul că soția bărbatului (din câte zic ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sete, iar maică-mea, care-mi citește gândurile, îmi spune să-i dau drumu’ și să beau ce-a mai rămas în pahar, mai mare nevoie am eu decât ea. Dar chiar așa, cu gura uscată, și tot n-am chef să beau din nici un pahar pe care și-a pus ea buzele - pentru prima oară în viață, ideea de a bea după ea mă umple de repulsie. — Hai! Nu mi-e sete. — Uite cum ai transpirat! — Nu mi-e sete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să țină discursuri strălucite despre viață (silabă cu silabă) unor oameni care fac pe ei în pijama la gândul morții, după cum meseria tatii e să vândă asigurări pe viață! Asta face fiecare ca să-și câștige traiul și, dacă chiar aveți chef să-l priviți pe careva cu pioșenie, apăi, tata să fie acela, fir-ar să fie, și închinați-vă în fața lui așa cum vă închinați în fața nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu dezinfectant dintre vestiar și piscină și c-a ieșit din el fără unghiile de la picioare. Și totuși, ăsta-i locul unde poți pescui pipițe futăcioase. Nu știai? Ăsta-i locul unde colcăie șiksele Dispuse Să Facă Orice! Dacă ai chef să riști o poliomielită luată din bazin, o gangrenă din șanțul cu dezinfectant, o ptomaină din hot dogs sau o elefantiază din săpun și prosoape, ai toate șansele să i-o pui unei puicuțe. Suntem în bucătărie, unde, în momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
până n-a trecut măcar o jumătate de oră, bine? O dată cu aceste cuvinte, dinspre șofer vine un șuierat ca de frâne - iar Maimuța se repede furioasă la portiera din spate. — O să zic, o să fac și-o să port ce-am eu chef! Trăim într-o țară liberă, ’re-ai a’ dracu’ de sulă scorțoasă jidănească! Să fi văzut ce mutră a făcut la coborârea noastră din mașină domnul Manny Shapiro, șoferul. — Scârnăvii îmbuibate ce sunteți - urlă el. Târfă nazistă! După care demarează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-i scris în chinezește. Să sperăm. Am fugit! Am luat-o la sănătoasa, să scap din nou - dar de ce? De încă una care vrea să facă din mine un sfânt! Or eu nu-s un sfânt! Și n-am nici un chef și nici o intenție să fiu! Nu, ideea c-aș fi vinovat de ceva e de-a dreptul comică! Nici nu vreau s-aud de-așa ceva. Nu, perspectivele sunt și mai sumbre: o să-l sune de primar! Tocmai de-aia fug

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

și se căi c-o invitase pe Janet Pardoe să vină la el după cină ca să stea de vorbă. Simțea nevoia să lucreze. Voia ca timp de o oră sau două să fie liber de orice intruziune feminină. N-am chef de ea, se gândi scriitorul, dar când trase storul la loc, simți iarăși imboldul dorinței. Era bine Îmbrăcată, vorbea „ca o doamnă“ și-i citise cărțile cu admirație. Aceste trei elemente Îl cuceriseră. Tot mai era conștient de locul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]