2,711 matches
-
Am semnat actele și apoi, din pură curiozitate, am coborît În garajul de la subsol. Jaguarul lui Frank era acolo, În lumina firavă, sub un așternut de praf și Înconjurat de benzile de excludere ale poliției. Portarul avea un set de chei de rezervă, dar gîndul de-a sta la volanul acela mă cam neliniștea. Am urcat cu liftul de serviciu pînă În hol, bucuros să las mașina În lumea ei din penumbra subterană. Zgomotul mașinii de tenis Începu să răsune peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de cărbune erau două monede de argint, probabil modul șoferului de a-și exprima disprețul la adresa familiei celui care Îi măcelărise angajatorii. Am Îngenuncheat și am Împins monedele cu stiloul, apoi mi-am dat seama că erau o pereche de chei de mașină prinse laolaltă cu o mică za de metal și parțial Îngropate În țărînă. Fără să stau pe gînduri, am fost convins că că erau cheile Bentley-ului, pe care mi le lăsase șoferul În timp ce aștepta să mă apropii. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
blîndețe, domnule Prentice. Am aranjat să ne vedem În parcarea de la Închisoare rezervată vizitatorilor. L-am condus pe Danvila la mașină și, În vreme ce el Își aranja servietele pe scaunul de alături, am scos din buzunarul halatului meu flaușat setul de chei pe care Îl găsisem În livada de lămîi. Le-am testat În Încuietoarea portierei lui și, după cum bănuisem, nu se potriveau. Însă Danvila Îmi remarcă schimbarea din privire. Domnule Prentice, vă bucurați de șederea În Estrella de Mar? — Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la un semnal, o mașină a poliției spaniole dădu ocol pieței centrale. Se opri În dreptul portului, iar unul dintre polițiștii În uniformă strigă spre atelierul În care lucra Andersson În fiecare dimineață la șalupele lui Crawford. Coboram adesea pînă la chei, dar suedezul morocănos, care Încă-și nutrea În tăcere amintirile despre Bibi Jansen, mă tot evita, nedorind să discute despre incendiul de la casa Hollinger. În perioadele de odihnă se retrăgea pe Halcyon, care era ancorat lîngă atelier, și stătea Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o aducă aici ca să-i semnalizeze sosirea dinaintea celor pe care-i păstorea. În dimineața următoare, trecînd cu mașina pe lîngă port În drum spre clubul sportiv, am văzut o ambarcațiune a poliției dînd roată resturilor Împrăștiate pe apă. Pe chei se adunase ceva lume să se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și din spate ai teatrului. Un grup de fiice debordînd de energie descărca un teanc de scaune de metal pliante dintr-o camionetă parcată lîngă chei, plasîndu-le În continuarea șirurilor de locuri aranjate cu fața la scenă. Societatea Marina Players era pe cale să monteze prima sa producție, The Importance of Being Earnest, ce urma să fie prezentată alternativ cu Who’s Afraid of Virginia Woolf?(##notă - „Ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apucă indicatorul imobiliar și trase de țăruș Înainte și Înapoi. Îl smuci din pămîntul uscat și Îl azvîrli cît colo. Apoi urcă treptele Îmbrăcate În dale de piatră care duceau la ușa principală și scoase din buzunar o legătură de chei. — O să te bucure să afli că nu intrăm prin efracție... Îmi pare ciudat să intru pe ușa din față, aproape ilegal. Vreau să experimentezi Residencia Costasol la prima mînă. Mistere de viață și de moarte plutesc peste vile ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cheile care mă așteptau În livadă. Nu mai zic că puteam foarte bine să nu le văd. Sau de-asta a apărut planorul? — Eu conduceam planorul, spuse Andersson, ridicînd brațele și mimînd apucarea barei de control. Te-am ghidat către chei, pe urmă te-am hăituit ca s-o iei În jos spre cimitir. Paula aștepta pe Kawasaki. — Paula? Tu erai În costum de piele, cu aerul ăla amenințător? — Am vrut să te speriem, să te facem să pricepi că Estrella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
portul Brăilei, un om blând și muncitor, cu frica lui Dumnezeu, se prăpădise câțiva ani mai târziu în timp ce descărca saci cu zahăr. O pasarelă prost montată cedase, iar el s-a prăbușit în apă unde a fost strivit între peretele cheiului și chila vasului. Dărnicia financiară a importatorului a făcut ca ancheta autorităților să concluzioneze simplu că accidentul s-a datorat exclusiv neatenției mortului, prin urmare nu exista temeiul unei compensații financiare familiei. Rămas pe drumuri și orfan de ambii părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Simona Vasilache Cel puțin două tradiții (afară de parler comme l'eau, al coanei Chirița) leagă nemurirea limbii de întinderea apei: vaporul-bibliotecă și cheiurile cu cărți. Dacă primul pare o făcătură, îmblînzind destinul, pe care nimeni nu-l poate prevedea, al răvașului trimis într-o sticlă, celelalte sînt o întîlnire naturală, cultura coborîtă la țărm. Consacrate de malurile Senei, le-am reîntîlnit pe Rin
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
pictura. O practicase odinioară, când maestrul penelului, Constantin Piliuță, îl inițiase în tainele machiajului. Omul - Herlea mai avea o calitate rară la interpreții lirici: iubea nespus de mult colegii de breaslă. A fost odată ca niciodată, un teatru liric pe cheiul Dâmboviței când Bucureștiul deținea primatul baritonilor de pe glob. Dar dintre toți acești faimoși “munți” semeți ai planetei, Everestul s-a numit Nicolae Herlea! Să-i mulțumim că ne-a dăruit din harul său atâtea clipe fericite pe acest pământ românesc
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
Constanța. Gara maritimă cuprinde o clădire modernă, cu trei corpuri, dotate cu benzi pentru bagaje, sisteme de securitate, rampe pentru persoanele cu dizabilități, stații pentru un free-shop, două baruri și o parcare pentru câteva zeci de autoturisme și autocare. La cheiul său vor putea acosta toate tipurile de nave de pasageri. Valoarea investiției se ridică la peste 2,5 milioane euro. Terminalul de pasageri din portul Constanța este cel mai mare și mai modern obiectiv de acest gen de la Marea Neagră. ( C. V
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
Intrai în curte și sunai. Nu știu de ce repetai această glumă a noastră, să coboare ea totuși, îmi spusei, să-mi iasă în întîmpinare și să refacem clipele minunate ale primelor noastre întîlniri... Era ca și când ași fi uitat că am chei și "să n-o fac să coboare de pomană". Îți arăt eu ție pomană! N-ai s-o poți duce! Încearcă să nu deschizi! N-o sfătuiam în gând pe Matilda să nu deschidă. Sânt momente când apare în noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rezervă, luai cheile din sertarul noptierei și i le adusei. Le vîrî în poșetă, dar nu plecă, așa cum mă așteptam. Atunci îi spusei: "De ce îmi iei tu cheile?" Tresări parcă uluită: "De ce?! zise. Tu n-o să mai ai nevoie de chei pe acest pămînt!" Și ochii i se albiră ca odinioară și încrucișîndu-se ca un fulger cu ai mei nu mai știui dacă ură sau iubire țâșnea din privirea ei parcă sălbăticită. Se ridică și ieși fără să se uite înapoi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lungul culoar cu o mică speranță că s-ar putea opri și să aflu... Apoi rămăsei în urmă. Ce mai puteam afla?! Dădui din umeri: vrusese să mă lovească, dar mă simțeam liniștit... Bine, n-o să mai am nevoie de chei pe acest pămînt! Ei și? Chiar te bucuri atât de tare? întrebai umbra, fantoma a ceea ce fusese odată Matilda. Bucură-te, dacă alte bucurii nu ți-au mai rămas!..." Și în timp ce eram încă în spital și fără glas, Matilda divorța
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care tocmai îl văzusem, semn că discuția pe astfel de teme o interesa. Dar nu mă întrebă. Se opri la poarta unui bloc mic, de două etaje (poarta era alături și dincolo de ea o închipuire de curte). Scoase niște chei și, fără să se întoarcă, mă invită să intru, să bem un ceai. "Nu deranjez pe nimeni?" zisei. Nu, dimpotrivă, părinții mei se culcă târziu, o să le facă plăcere să te cunoască." Din curte urcarăm niște scări de ciment negru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceară cheile, ca și când ași fi fost un om despre care știi că n-o să iasă din spital decât cu picioarele înainte, și nu mai are nevoie de ele. Chiar așa mi-a și spus: "tu nu mai ai nevoie de chei pe acest pămînt". Știa că nu-i nimic grav, protestă Tasia ridicând ca și mine vocea, a vrut și ea să se răzbune pe tine pentru că n-ai iubit-o și ai silit-o să se despartă." "Vezi, coborâi eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cercetate anumite caracteristici ale stimulilor (incongruitatea, complexitatea, ambiguitatea, eterogenitatea, noutatea), înregistrându-se durata și direcția fixării privirii sau reacția de alegere a unuia din doi stimuli prezentați simultan. Subiectul stă într-o cameră întunecoasă și are posibilitatea prin apăsarea unei chei, de a-și prezenta la tahistoscop imagini a căror durată de expunere este de 0,14 secunde la fiecare apăsare de cheie (această prezentare a stimulilor se poate realiza și cu ajutorul unui aparat computerizat). Subiectul poate repeta expunerea de câte ori vrea
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
parcă asistai la geneza poporului român. Am mai băut o cafea slabă și diluată, cum se făcea pe vremuri, și-am cerut nota. Apoi am plecat la Cotroceni. Mi-au trebuit vreo douăzeci de minute să ajung de la Ateneu pe cheiul Dâmboviței. Se circula infect, bară la bară, italienește; o secundă dacă rămâneai pe loc, îți tăia cineva fața. Dâmbovița mirosea a nămol și frunze sleite; o simțeai chiar și prin geamurile închise. Mi-o imaginasem odată traversată de șlepuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toți pantofii capul după tine. Brățările și lanțurile de aur atârnau oriunde se elibera un loc: pe mâini, la gât, în jurul ceasului, lângă manșetă. Burta ieșea din pantalon, omenește, în semn de recunoaștere și prosperitate, ca portofelul și snopul de chei de pe masă. Stăteau crăcănați și se uitau după femei. Nevestele lor apăreau din câte-un magazin, târând după ele niște copii care l-ar fi înnebunit pe Caragiale. Le identificai după pantofii scumpi, cu toc înalt; când ridicau piciorul, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucrau la fiolă, după unu noaptea; se retrăgeau Porsche-urile și BMW-urile cu puștani dinspre Herăstrău și Dorobanți. În Mall, când ieșeai de la film, se uitau la taloane, să-ți vadă ITP-ul și-asigurarea. La Unirii, te urmăreau pe chei, la prioritate. Unde întorceai capul, găseai câte unul. Nu mai mergea să zici c-ai greșit, că n-ai greșit, nici n-apucai să te dai jos din mașină, că deja scria procesul verbal. La sfârșit, îți tăia o chitanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un laptop afară, cu tot cu cabluri. Chiar că era cutia cu minuni. Mi-am adus și eu aminte de laptopul nostru, îl lăsasem în portbagaj. L-am anunțat imediat pe Mihnea. „Dă-mi cheile, mă duc eu.“ A întins mâna după chei. Nu prea îmi convenea, dar l-am ascultat. Ce putea să facă, să fugă cu mașina pe câmp? N-am protestat. Imediat cum a plecat din cameră, tânărul Lupu a lăsat sacoșa pe jos. „Dom’ profesor, deplasarea asta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o agitație frenetică, hărțile se-amestecau cu strigările înfierbântate, numele de cartiere cu prețurile sau calupurile de informație oferite la schimb. Doar Bucureștiul lipsea. Nimănui nu i-ar fi dat prin cap să liciteze garajele Securității de pe strada Paris sau cheiul Dâmboviței pe care apa murdară plutea ca o esofagită de reflux. Puținele piese care ar fi putut interesa fuseseră fie distruse, fie depreciate: Sfânta Vineri căzuse (se-ajunsese la o înțelegere cu Ceaușescu, dar într-o zi trecuse pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spanioli sau italieni. Câțiva colegi mai povesteau că fochiștii țineau dubluri de la toate cheile și descuiau catedrele seara, să dea telefoane la rude în provincie. M-am întors spre ușă, pipăindu-mi buzunarele. Mobilele erau la locul lor, setul de chei la fel, lanterna nu aștepta decât un lucru: să ieșim odată de-aici. Nu-mi mai rămăsese timp să cercetez restul dosarelor. Fochiștii se puteau oricând întoarce, iar mecanicii abia își începeau rondul de noapte. Cât despre portar, cine știe cât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mâinile de perete. Știam trucul, peretele de lemn fusese ridicat doar de ochii lumii, dacă zgrepțănai colțul din dreapta, dădeai de-o ușă laterală și-o încuietoare sub așchii. L-am pus pe Mihnea să-mi lumineze și, cu legătura de chei, am smuls o bucățică de stinghie. „Vandalism. Pătrundere prin efracție.“, mi-a șoptit Mihnea, duios. „Și te mai plângi de frații «Brothers»...“ L-am ignorat. Încuietoarea părea șubredă, n-avea nici yală, nici mecanism de blocare. Doar un zăvor, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]