1,350 matches
-
-mi imediat după ce amicul îngălat m-a servit cu prima țigară chiștoc, asta cam la patru, cinci ore de la primele vorbe schimbate. Cam atunci am abandonat și speranța părăsirii locului înainte de sosirea dimineții. Și ușor, ușor, am început să-l chestionez, mai mult de plictiseală. El mi-a răspuns ce a vrut el, sau în cel mai rău caz ce aș fi vrut eu să aud. Era, oricum, un om plin de nefericire, pe care și-o arăta cu sau fără
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aristoteliană, dar, preocupat fiind nici nu băgă de seamă. Casa doctorului Kair și persoana însăși a doctorului Kair constituiau una și aceeași problemă. Peste câteva minute, dacă totul decurgea normal, unul dintre marii semantiști, specialist al creierului omenesc, îl va chestiona, îl va examina, și se va pronunța în privința propriului său creier. A creierului său, a cărui existență i-a târât pe Hardie și pe într-o vâltoare de evenimente încheiate cu moartea lor. Nimic nu era mai important decât dezvăluirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici nu știa ce-i putuse ea spune lui Thorson. Nu slujea la nimic să discute despre lucrurile de care Thorson habar n-avea. Așa că Gosseyn zise prudent: ― Cred că, în mare, cunosc situația destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
enervata. Bănuiesc că mai întâi o să ascultați toată casetă, insistă Adrian. — Mi se pregătește transcrierea ei. — Și pe urmă faceți un decupaj pe calculator? Sau mai întâi vă faceți o ciorna scrisă de mână? — Va radeți de mine, nu? îl chestiona ea. Nu! Deloc! se împotrivi Adrian. Întrebarea aia era din manualul pentru gazetarii handicapați mintal, se stropși Fanny. Din O sută de intrebari plictisitoare pentru un autor. „Scrieți ceva în fiecare zi? Scrieți cu stiloul sau la calculator? Vă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
privirile ațintite profund și sigur În ideile sale, și cu pașii măsurând, parcă, timpul, Într-un ritm numai de el știut și apreciat la adevărata sa valoare. Tot așa, conchise, În cele din urmă, când ajunse În dreptul portiței. Ea Îl chestionă, prelungindu-și, parcă, vorbele, Într-un chip incantabil: chiar, grăbit-grăbit? Văzând că nu-i a scăpare, formulă un răspuns, Într-un fel, evaziv: de fapt “aproape”... așa și-așa... Înseamnă, că, de un scurticel popas, tot putem beneficia. Tot, rosti
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cât ai de gând să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda cochetăriei pe care o afișa, Bertha devenise extrem de zgârcită și nu suports să stea cineva pe cheltuiala ei. „Și cine te plătește?“, o chestiona. „Firma Golden“, răspundea Mașa. „Cred că nu ai pretenție să-ți dau un ban În plus?“ „Sunt mulțumită cu cât câștig“, zicea Mașa. „Te cred și eu, replica bătrâna. Unde mai găsești o astfel de pleașcă, să stai degeaba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
eu, replica bătrâna. Unde mai găsești o astfel de pleașcă, să stai degeaba și să câștigi și bani...“ Bătrâna nu se lăsa Însă convinsă cu una, cu două: „Sigur stai pe barba firmei, nu cumva mă duci cu zăhărelul?“, o chestiona. Mașa răspundea: „Doar știți că mă plătește domnul Rubel...“. „Domnul Rubel e și el o bucățică bună, caută să-și vâre nasul peste tot“, replica pensionara, după careadăuga: „Dragă Petea, să știi că trântorii nu-mi plac. Trebuie să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
județ, nu mai știu exact de unde, o comisie de cercetare a stării copiilor înfiați. În Bichigi foarte multe familii, fie ele de români , de sași sau de șfabi luaseră copii și se purtau cu aceștia normal, adică părintește. M-au chestionat acolo, la primărie, despre toate acestea. Le-am spus adevărul. Un adevăr care mi-a adus un puhoi de mulțumiri pentru multe, foarte multe săptămâni. Eram de-a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fi mult mai sigur dacă băiatul ar fi' încă în viață. Așa că urmă o regulă simplă: predecesorii săi Gosseyn observaseră că atunci când se ivea o criză, armata prelua controlul. Așa că, nimic mai simplu, își concentră atenția asupra ofițerului care-l chestionase: Draydart Duart, al cărui grad era cu siguranță un fel de Comandant General. După cum anticipase, Draydart își reveni repede din șocul inițial. După care se răsuci brusc și se-ndreptă spre o porțiune de perete de lângă tronul imperial. Ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei. „Da, ce caut eu aici, În această cloacă”, Își spuse el, Îndepărtându-se cu pași alunecoși spre masă. Brusc, o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți din când În când la Purcica sau să procurați nămol de-acolo...” „Da, din când În când mă Încearcă un junghi la rotula dreaptă...” „Unele au darul de-a prevesti evenimente importante...” „Ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și cu busole, gata să dezvelim tainele acelei catacombe bibliografice. Apoi, amintindu-mi de promisiunea făcută, am hotărît că Împrejurările recomandau ceea ce În romanele polițiste se numea un alt modus operandi. La prînz, l-am abordat pe tata ca să-l chestionez În privința acelui volum și a lui Julián Carax, despre care, În entuziasmul meu, Îmi Închipuisem că se bucurau de celebritate În lumea Întreagă. Planul meu era să pun mîna pe toate operele lui și să le citesc de la cap la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă duc nicăieri. Să nu stați mult, că am și eu răspundere! face într-un târziu cerberul. În holul de la parter, e o mulțime de lume, care vine și pleacă, îmbrâncindu-se la lift. Terapia intensivă, la ce etaj? o chestionez pe liftiera cu gușa revărsată. La trei, zice ea. N-aveți nevoie de lift, urcați pe scări! zice grăsuna. Mă împinge cu o mișcare executată decis, ca să-mi poată închide ușa liftului în nas. La Șef secție terapie, în cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o gură la fel, pe care și-o retrăgea și apoi și-o umezea cu limba, după ce reușea să-și recupereze falca. O adevărată Babița-Pelicanul! îi ajustă, fără să vrea, Mircea, un nume exotic, racolat din Zoologie, și imediat se chestionă dacă nu cumva chiar așa îl și porecleau la școala aceea de reeducare. Pe Mircea îl izbi, însă și mai tare, culoarea galbenă, ca pucioasa, livrată odinioară de vechea drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era altceva decât un fundoshi japonez, adică o bucată de pânză care se leagă în jurul șalelor și pe care unii bărbați o mai poartă și în zilele noastre în loc de chiloți. În tren, în drum spre Shibuya, Takamori, puțin enervat, îl chestionă pe Gaston în legătură cu fundoshi. Cu două zile înainte de a se îmbarca pe Vietnam, Gaston a aflat că exista în port un vapor care arbora steagul japonez. I s-a spus că e cargobotul japonez Akashiromaru. S-a emoționat tot numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
LSD, ecstasy, heroină, cocaină sau marijuana, corpul resimțea o nevoie acută de a-și satisface excitația. Dacă nu conștientizezi acest lucru, e posibil să cazi pradă delirului cauzat de acea nevoie de autosatisfacere. — Spuneți, domnișoară Noriko, Înțelegeți? Keiko Kataoka o chestiona dinadins cu o voce blândă, deși era evident că Noriko nu avea cum să priceapă despre ce vorbea. Încerca să o facă să cadă În capcană. Noriko căuta cu disperare un punct de sprijin, cu ochii pierduți În spațiu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu avea nici cea mai mică idee unde ar fi putut pleca, iar camioneta pe care și-o cumpărase după plecarea noastră era încă în șopron. Nu aveau nici un indiciu despre ce s-ar fi putut întâmpla. Poliția i-a chestionat pe toți cei de la fermă, dar n-a reușit să obțină alte informații. Nu-l văzuse nimeni și nimeni nu avea nici cea mai vagă idee despre soarta lui. Părea că fusese înghițit de noapte. M-am dus acolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
capăt în afacerea asta. Se uită la Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici? De ce? - Mă gândeam că doreați să-i chestionați, zise Gosseyn. Enro, din nou, păru zăpăcit. - Nu văd cum ai putea să folosești ceva împotriva mea, aici. sub puterea mea. Se adresă mașinii. - Ei, detectorule, a spus adevărat? - Vreți să spuneți, dacă dorește să fie aduși? - Da. - El dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la ordin, de obicei pentru a lucra așa că nu crede că sunt prea necăjiți. Gosseyn nu făcu nici o observație. După el, cineva a urcat fără ordin și a lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn luă dosarul lui Ashargin. Mai lung. Pe pri-mele pagini, naratorul examina în special viața lui Ashargin din momentul în care a ajuns la Templul Zeului Adormit. Abia pe ultima pagină găsi o referire la dosarul lui Gosseyn. Comentariu scurt: "Chestionat la detectorul de minciuni de Enro, Ashargin a făcut mai multe aluzii la Gilbert Gosseyn." Alături se găsea o notă manuscrisă: "De examinat." Paragraful final, privitor la Ashargin era următorul "Căsătoria forțată a prințului și a prințesei Ashargin părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tabără și desenele animate de sâmbătă dimineața. Oh, și neapărat trebuie să doarmă nouă ore pe noapte, altfel e foarte, foarte irascibilă. Și altceva? întrebă Leigh, deși bănuia răspunsul. — Și ce altceva mai vrei să știi? Adriana începu să o chestioneze cu tot felul de întrebări. — Numele? — Brianna Sheldon. — Colegiul? — SMU, Comm major, Kappa Kappa Gamma. Emmy pronunță ultimele trei cuvinte cu un accent perfect de localnică din Valley. — Orașul natal? — Născută în Richmond, crescută într-o suburbie a Charlestonului. — Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că arăta bine și să-i ureze distracție plăcută. Adriana ieși din apartament fără alte întrebări, ținându-și respirația în timp ce aștepta liftul. Deja era mult prea mult. Era o femeie matură și tot trebuia să suporte ca părinții s-o chestioneze și să se bage în treburile ei de parcă era o adolescentă. Păși în holul elegant din marmură, atât de copleșită de furie încât la început nu observă pe nimeni acolo. — Adi, aici, se auzi cineva strigând. Adriana se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
semăna izbitor cu o piticanie. Adrianei îi veni în minte o imagine penibilă: fotografii cu Toby și Dean, unul lângă altul, la rubrica “ Cine se îmbracă mai bine” din US Weekleys, cu un procent de sută la sută din cei chestionați la Rockfeller Center votând în favoarea lui Dean. Nu mai văzuse un vot unanim până aici — nici măcar când i-au adus alături pe Rosie O’Donnell și Petra Nemcova — dar în situația imaginată de ea, rezultatele erau clare ca bună-ziua. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
muți la el? — Părinții tăi știu? E definitivă treaba? — Vă căsătoriți? Era absolut delicios, mai mult chiar decât sperase ea. Oftă demonstrativ. — Bine, bine, vă povestesc tot. Dar calmați-vă. Cu asta vroia de fapt să spună Continuați să mă chestionați, îmi place la nebunie! Din fericire, prietenele i-au făcut pe plac și Adriana era încântată de curiozitatea lor până când a ajuns să rostească acele cuvinte pe care nu crezuse că le va rosti vreodată, cuvinte care o făceau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trucul cu statistica s-ar fi putut să nu mai aibă efect, olandezele luaseră de bună povestea, aici era o altă lume. Poate știa vreunul dintre membrii familiei puțină engleză, dar asta complica și mai mult situația, ar fi fost chestionat, suspectat, se simțea ridicol, inoportun, pierdut Într-un oraș străin. În timp ce se afla În taxiul care Îl ducea spre noul hotel, i-a venit să renunțe și să se Întoarcă la Copenhaga. Ajuns la NH Breton, și-a zis că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și mai bine seama cum se petrec lucrurile atunci cînd, gripat fiind, cu febră mare, moleșit, Înfășurat În pături, rămăsese singur. Prietenii Învîrteau pipițe, fetele nu-l vizitau pentru că puteau să ia și ele ciuma, doctorul mai mult l-a chestionat decît consultat, plecînd repede. Bunica Îl săruta, Îmbărbătîndu-l, luînd ceva din fierbințeală, din virușii care ar fi putut să Îl omoare, să o omoare, din sufletul celui ce, brusc, și-a dat iarăși seama că, din toate părțile, este jefuit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]