KorAP: Find »[drukola/base=chiabur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...48 >

1,185 matches

Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368

exploatatori Îngrădiți, neputincioși: «Pândesc turbați chiaburii după gard. Tânjesc să pună stăvili vieții noi. I-au Îngrădit și-acuma nu mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur ca fiind o treabă simplă. Dușmanul de clasă ce răspândește zvonuri de război fiind un naiv care aproape se autodemască. E greșit să vedem simplist dușmanii de clasă, să-i prezentăm mereu sub același aspect fizic. (Ă). În poezia noastră

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
ca fiind o treabă simplă. Dușmanul de clasă ce răspândește zvonuri de război fiind un naiv care aproape se autodemască. E greșit să vedem simplist dușmanii de clasă, să-i prezentăm mereu sub același aspect fizic. (Ă). În poezia noastră, chiaburul apare Încă de multe ori sub acest aspect naiv. Adesea, imaginea veridică a dușmanului de clasă este Înlocuită prin gratuite violențe de limbaj, prin epitete umflate și goale, ca „năpârcă”, „lepră”, „strigoi”, „chiaburoi”, „corb”, „lup” etc. În loc să le demaște acțiunile

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
ori sub acest aspect naiv. Adesea, imaginea veridică a dușmanului de clasă este Înlocuită prin gratuite violențe de limbaj, prin epitete umflate și goale, ca „năpârcă”, „lepră”, „strigoi”, „chiaburoi”, „corb”, „lup” etc. În loc să le demaște acțiunile mârșave, hidoșenia morală a chiaburilor, mulți poeți se opresc, pueril, la nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și smoală, cu fruntea turtită, mustața pe

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
corb”, „lup” etc. În loc să le demaște acțiunile mârșave, hidoșenia morală a chiaburilor, mulți poeți se opresc, pueril, la nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și smoală, cu fruntea turtită, mustața pe oală, și greu bârdâhanul de pântec răsfrânt pe brâu-i de piele cu ținte de-argintă». (Ă). După părerea noastră, schematismul și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
Ă). Calitățile lui sunt pe muchie de cuțit. Și nu Întotdeauna izbutește să evite alunecarea: de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism. (Ă). Ce valoare poate avea de pildă o imagine răsuflată ca aceea În care chiaburii sunt Înfățișați ca niște șerpi veninoși: «Șerpi cu-nveninate mușcături Stau În ascunzișuri și pândesc». sau aplicarea epitetului „negre” pentru a desemna planurile acelorași chiaburi? (Ă). Dar faptul cel mai grav, primejdia cea mai mare o constituie un alt clișeu repetat

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
și subiectivism. (Ă). Ce valoare poate avea de pildă o imagine răsuflată ca aceea În care chiaburii sunt Înfățișați ca niște șerpi veninoși: «Șerpi cu-nveninate mușcături Stau În ascunzișuri și pândesc». sau aplicarea epitetului „negre” pentru a desemna planurile acelorași chiaburi? (Ă). Dar faptul cel mai grav, primejdia cea mai mare o constituie un alt clișeu repetat la nesfârșit: prezența emfatică a poetului. Oricând și oriunde, poetul vorbește În primul rând și pe larg despre sine: „Eu”Ă „Eu”Ă „Eu

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
veridic lupta de clasă la țară și realizează câteva tipuri de eroi bine conturați. Lăsând la o parte pe instructorul județean, pe Irinuca și pe Ghiță Plămădeală care sunt tratați În general schematic, vom sublinia că cele două personaje centrale, chiaburul Mureșan și argatul său Nemeș Niculae, sunt (cu excepția câtorva pasaje), În general bine zugrăvite. (Ă). A. E. Baconsky, În general, n-a fructificat destul nici experiența Înaintașilor, nici frumusețile poeziei noastre populare și nici realizările literaturii sovietice. Atunci când tendința proletcultistă

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
literatura noastră nouă este În necontenit urcuș. Ea suie mereu, pentru că, pe drumul ei „dogorește aprins” lumina celui mai Înalt ideal de perfecționare a existenței umane - idealul comunismului. La flacăra acestui ideal, În noaptea marii răfuieli cu exploatatorii moșieri și chiaburi visează, mângâindu-și pruncul, Mitrea Cocor. Visează și vede clar În viitor ogoarele, fărâmițate de până atunci, unite - prin Înțelegerea țăranilor - În mari tarlale, Întocmai celor din colhozurile sovietice. Cu același ideal În fața, Lazăr de la Rusca strigă ucigașilor săi credința

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
este necesară pentru a pune În lumină marea forță care unește masele de oameni ai muncii. Bănică e un miner pasionat de munca sa. Despre Chirsan din Danilovca știm că e un bun zidar și că lovește cu Înverșunare În chiaburi când aceștia Încearcă să Împroaște cu minciuni regimul de democrație populară. Micluț, sluga chiaburului But, e sătul de viața de rob pe care a dus-o. Iată-i asemenea unor râuri vijelioase de munte, Îndreptându-se, mii și mii de

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
ai muncii. Bănică e un miner pasionat de munca sa. Despre Chirsan din Danilovca știm că e un bun zidar și că lovește cu Înverșunare În chiaburi când aceștia Încearcă să Împroaște cu minciuni regimul de democrație populară. Micluț, sluga chiaburului But, e sătul de viața de rob pe care a dus-o. Iată-i asemenea unor râuri vijelioase de munte, Îndreptându-se, mii și mii de oameni, spre șantierele canalului. Rândurile lor se Îngroașă mereu, Îi vedem inundând trenurile, amestecându

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
viață, cunoașterea oamenilor și a faptelor lor. În legătură cu problema materialului, a problemelor din viață abordate de literatură, se mai pot face și alte observații. Unele din operele literare care oglindesc construirea socialismului la sate, ajung la inevitabilul sfârșit al arestării chiaburului, fapt care devine argumentul suprem pentru șovăielnici. (Ă). Dacă autorii și-ar propune, de exemplu, să oglindească În mod convingător, alcătuirea unei gospodării agricole colective, fără ca la sfârșit chiaburul să fie arestat, e fără Îndoială că primul rezultat practic al

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
oglindesc construirea socialismului la sate, ajung la inevitabilul sfârșit al arestării chiaburului, fapt care devine argumentul suprem pentru șovăielnici. (Ă). Dacă autorii și-ar propune, de exemplu, să oglindească În mod convingător, alcătuirea unei gospodării agricole colective, fără ca la sfârșit chiaburul să fie arestat, e fără Îndoială că primul rezultat practic al acestei Întreprinderi va fi realizarea unui chip veridic al organizatorului de partid, de care literatura noastră duce Încă lipsă. (Ă). Problema cea mai importantă a literaturii e Înfățișarea omului

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
purta numele Ivonne. (Ă). Un mijloc de individualizare a personajelor este și numele pe care ele le poartă. (Ă). A folosi acest procedeu este fără Îndoială just, dar mergându-se prea departe, unii scriitori cad În greșeala „numelui predestinat”. Pe chiaburul din nuvela Candidatul de Ben Corlaciu Îl cheamă Ciomega, iar pe secretarul organizației de partid Neamsărman; țăranii săraci din Îndoiala de Șerban Nedelcu se numesc Rebegitu și Codiriște (coadă de bici slabă, subțire), etc. (Ă). Concluzia care se impune este

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
În poezia lui Mihu Dragomir, cu titlu Recolta, apărută În nr. 6 al revistei Viața românească. Cu multă forță de sugerare, poetul redă dezvoltarea bobului. (Ă). Poetul nu uită să demaște fața adevărată a dușmanului de clasă, resentimentele cu care chiaburul Își varsă cota, ura lui neputincioasă, paralizată de vigilența mereu crescândă a țărănimii muncitoare (Ă)». Despre partea mai puțin realizabilă a baladei Lazăr de la Rusca (aceea În care poporul muncitor cere pedepsirea ucigașilor lui Lazăr Cernescu), Dumitru Micu scria În

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
izbucnit din toate părțile mânia celor ce muncesc. Din toate colțurile țării se Înalță glasuri ca de tunete, care cer „plată dreaptă” pentru ucigași; iar țăranii muncitori de prin părțile locului pornesc ca un singur om În căutarea bandei de chiaburi care rătăcește prin codri, urmărită de chipul și cuvintele neînvinsului activist». E ușor de văzut cum toată risipa de adjective și toată Încercarea de exprimare lirică ascunde neputința de a dovedi În termeni clari afirmația că indignarea poporului e redată

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
alte orientări poetice, hotărâte să recupereze modernitatea, să readucă opera În sfera esteticului. În primul interval - 1949-1951de pildă, universul poetic se configura din repere ca: personalitate comunistă, eveniment comunist, plan economic, miner, ilegalitate, pace, armată, ostaș sovietic, imperialism, țăran sărac, chiabur, activist de partid. Poeții reprezentativi: Dan Deșliu, A. Toma, Mihai Beniuc, D.Corbea, Victor Tulbure, Mihnea Gheorghiu, Vlaicu Bârna, Eugen Jebeleanu, A.E.Baconsky, Eugen Frunză, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Nina Cassian ș.a. În 1953-1955, discursul liric se bazează pe

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
Dan Deșliu, A. Toma, Mihai Beniuc, D.Corbea, Victor Tulbure, Mihnea Gheorghiu, Vlaicu Bârna, Eugen Jebeleanu, A.E.Baconsky, Eugen Frunză, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Nina Cassian ș.a. În 1953-1955, discursul liric se bazează pe motive ca: partidul, ilegalistul, colectiva, chiaburul, cartierul, minerii, sabotorii, grănicerii, zidarii, sondorii, marinarii, moții, alegeri, festival al tineretului, congres, peisaj sovietic etc. Scrieri reprezentative: numeroasele volume publicate În acest răstimp de poeții pomeniți mai sus și altele semnate de: M.R.Paraschivescu, Cicerone Theodorescu, Marcel Breslașu, Aurel

[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463

1953), Floarea vieții (1954), devenit, în variantă revizuită, Destin (1960) -, sunt concepute în limitele stricte ale șabloanelor ideologice, aplicate conștiincios, în detrimentul oricărei posibilități de manifestare a originalității: săteni eliberați de „exploatatori” își găsesc pământurile inundate și recoltele distruse de foștii „chiaburi”, care sparg un dig de apărare (Vin apele) ș.a.m.d. Pe de altă parte, deținător al experienței frontului și având acces la informații puțin cunoscute, scriitorul deplasează permanent centrul de interes documentar al cărților consacrate acestei arii tematice, respectând

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453

îi fusese încredințat rolul de a îl "demasca" și responsabiliza cu orice preț. "Noi n-am făcut o devalorizare, ci ridicarea conținutului de aur. Numai țările capitaliste devalorizează moneda. Noi am sterilizat sumele care se găseau la speculanți și la chiaburi", contracara Constantinescu. "Cetățenii însă au pierdut", replica impenitent Luca, "pentru dacă ar fi cheltuit banii și nu i-ar fi ținut la C.E.C. avea (sic!) mai multe mărfuri. Deci pentru ei înseamnă devalorizarea banilor lor. Au primit înapoi o valoare

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
ponderii decizionale a instituțiilor locale. Aparatul de partid era însă nesatisfăcut de noua orientare economică. Fostul prim- ministru, după o aprobare formală a principiilor noului curs și a conducerii colective, începuse să emită critici voalate în legătură cu majorarea numărului și activităților "chiaburilor" (țăranilor înstăriți sau foarte întăriți, responsabili în optica marxist-leninistă de promovarea capitalismului la sate); o altă critică viza reducerea "vigilenței revoluționare" în rândul proletariatului (Brzezinski: 1971, 215-216). Nagy era însă determinat să ducă la bun sfârșit reformele economice și sociale

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
îngrijorătoare erau reprezentate de zvonurile reinstaurării pluralismului politic sau a unui posibil atac sovietic asupra României, ""datorită atitudinii din ultimul timp"". Un caz mai grav, și tragicomic în același timp, este acela al lui Lăbășan Petru, "element înrăit, fiu de chiabur", care, "aflat în stare de ebrietate", "a mers în bufetul cooperativei din comuna Dorgoș satul Ususău unde a afirmat față de mai mulți cetățeni că la radio s-a comunicat, că începând cu 15 mai 1964, România a devenit o țară

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253

a partidului la nivelul întregii țări ocupa un loc prioritar în planurile de muncă ale Securității. Astfel, într-o adresă a Direcției Securității Capitalei din 22 aprilie 1949 către Biroul de Securitate Brănești se sublinia pericolul pe care îl reprezintă chiaburii pentru „realizarea și dezvoltarea sectorului socialist la sate”, iar, în încheiere, se inserau câteva recomandări pentru lucrătorii de securitate: „Organele birourilor de securitate să fie pătrunse de ura dreaptă față de dușmanii clasei muncitoare și, ca atare, să treacă la identificarea

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
în care documentele de partid constituiau adevărate „îndreptare” pentru ofițerii de securitate, considerăm interesante precizările pe care Teohari Georgescu le făcea în 28 februarie 1952 într-o conferință cu comandanții regionali și județeni de Securitate și Miliție: „Ia-l pe chiabur nu pentru că este chiabur, dar pentru că duce activitate dușmănoasă împotriva regimului. Noi de multe ori facem așa: luăm pe chiabur pentru că este chiabur, suntem împinși la stângism, pornim la desființarea lor, călcăm linia Partidului și ne scapă elementele dușmănoase chiaburești

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
partid constituiau adevărate „îndreptare” pentru ofițerii de securitate, considerăm interesante precizările pe care Teohari Georgescu le făcea în 28 februarie 1952 într-o conferință cu comandanții regionali și județeni de Securitate și Miliție: „Ia-l pe chiabur nu pentru că este chiabur, dar pentru că duce activitate dușmănoasă împotriva regimului. Noi de multe ori facem așa: luăm pe chiabur pentru că este chiabur, suntem împinși la stângism, pornim la desființarea lor, călcăm linia Partidului și ne scapă elementele dușmănoase chiaburești. Or, acest lucru nu

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
făcea în 28 februarie 1952 într-o conferință cu comandanții regionali și județeni de Securitate și Miliție: „Ia-l pe chiabur nu pentru că este chiabur, dar pentru că duce activitate dușmănoasă împotriva regimului. Noi de multe ori facem așa: luăm pe chiabur pentru că este chiabur, suntem împinși la stângism, pornim la desființarea lor, călcăm linia Partidului și ne scapă elementele dușmănoase chiaburești. Or, acest lucru nu trebuie să-l facem (subl. ns.). Dacă un chiabur - și sunt din aceștia, pentru că altfel ne-

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]