1,541 matches
-
redactat contractul ăsta... un avocat ? Nu-mi pot imagina nici un avocat dintre cei pe care îi cunosc redactând un contract cu litere medievale stil Disney. Ca să nu mai zic de faza cu papirusul. — N-am avut nevoie de avocat. Eddie chicotește atotștiutor. Nu cad eu în plasa asta. Îți iau cât nu face, crede-mă, doar fiindcă știu puțină latină. Ascultă-mă pe mine, Samantha, chestiile astea sunt supersimplu de redactat, nu-i nevoie să fii un geniu pentru asta. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă-l în sosiera asta drăguță încălzită... strecoară bucățelele rămase... vezi ce ușor a fost ? — E o vrăjitorie, spun bulversată. De-asta te ascultă toate în bucătăria asta. Ești o bucătăreasă vrăjitoare. — O bucătăreasă vrăjitoare ! Chicotește. Îmi place. Acum gata. Dă-ți jos șorțul. E timpul să savurăm ce-am pregătit. Își scoate șorțul și întinde mâna după șorțul meu. Nathaniel, ai terminat cu masa ? Nathaniel a intrat și a ieșit din bucătărie tot weekendul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luat-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și nu chicotesc când o aud pe o fată care-și repetă discursul de dat papucii unui tip pe nume Mike. Sunt cele mai lungi cincisprezece minute din viața mea. În cele din urmă, deschid cu grijă ușa, ies și mă uit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
admițând că și-a făcut liposucție. — Poftim ? spun, doar așa, ca să-l fac să o mai spună o dată. — Ai fost nedreptățită. Ketterman se încruntă. E limpede că partea asta de conversație nu îi place deloc. Aproape că-mi vine să chicotesc. Am fost... îndreptățită ? mă hazardez, jucând nedumerirea. — Nedreptățită ! strigă el. Nedreptățită ! — A, nedreptățită ! A, vă mulțumesc. Zâmbesc politicoasă. Apreciez foarte mult că spuneți asta. Probabil că o să-mi ofere cine știe ce bonus, îmi trece prin cap. Un coș cu articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cuvânt... — Ești te rog amabilă să-mi iei asta ? Îi întind tava din mână, cu un zâmbet dulce. Și am o cămașă de călcat. Doar să ai grijă cu gulerul, da ? Grimasa ei e de milioane. Încercând să nu chicotesc, cobor la parter și intru în bucătărie. Eddie e așezat la masa acoperită de ziare și ridică privirea în clipa în care intru. — Ești în absolut toate ziarele, mă informează. Uite. Îmi arată o pagină interioară dublă din Sun. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să asculți cîteva ponturi folositoare În afaceri de la Kerry, Emma, spune tata aspru. Poate că, dacă ai fii un pic mai atentă la ea, te-ai descurca mai bine În viață. — E doar un stil de mers ! se bagă Nev chicotind. Nu e o rețetă miraculoasă ! — Nev ! spune mama, ușor dezaprobatoare. — Emma știe că glumesc, nu-i așa, Emma ? spune Nev relaxat și Își mai pune niște vin În pahar. Sigur că da ! spun, sforțîndu-mă să zîmbesc larg. Stai numai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
s-au ridicat din senin și au Început să cînte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprîncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stînjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de cînd lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
formă ușor neregulată. N-am nici cea mai mică idee ce ar trebui să reprezinte. Absolut nici una. Arată ca... parcă arată ca... Și, deodată, Îmi dau seama. Nuci ! Două nuci ! Jack izbucnește Într-un rîs nebun, și alte cîteva persoane chicotesc Înfundat, lucru pe care Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decît să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sînt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
știu că vor avea grijă să ne facă să ne simțim minunat. — El e Jack, spun, zîmbind cu gura pînă la urechi. — Jack ! Îmi pare bine să te cunosc ! Antonio Îl sărută și pe Jack pe ambii obraji, iar eu chicotesc. — Ai o masă și pentru noi ? — A... Face o față lungă. Scumpa mea, azi avem Închis ! — Poftim ? Mă uit la el nedumerită. Dar... nu e Închis. E plin de oameni ! Mă uit la chipurile voioase din jurul meu. — E o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă mutați Împreună, spune Kerry, luînd o gură de șampanie. Ce s-a Întîmplat ? — I-a pregătit micul dejun, se bagă ca musca Nev, iar Kerry chicotește. Încerc să zîmbesc, dar chipul nu vrea deloc să mă asculte. E unu și zece. Mă așteaptă Jack. Ce să fac ? Tata Îmi Întinde o farfurie și Sven trece pe lîngă noi. — Sven, zic iute. Îhm, domul Harper a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Emma ! spune brusc Connor, rîzÎnd. Stă În picioare În partea opusă a camerei, rezemat de perete. Terminați cu prostiile ! În primul rînd, Emma poartă numărul patruzeci. Nu patruzeci și patru ! — Patruzeci ? spune Artemis pufnind În rîs. — Auzi, patruzeci ! spune Caroline chicotind. Hai, că asta-i bună de tot ! — Nu porți patruzeci ? Connor mă privește siderat. Dar mi-ai zis... — Știu... ce ți-am zis. Înghit În sec, și Îmi arde fața ca un furnal. Dar am... am... — E adevărat că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu noi. Ați văzut ce ploaie rece? - se zgribuli el, iar toți ai lui se zgribuliră și ei, pe dată. Apoi izbucniră În râs și câțiva se apropiară de noi. Ne atinseră, ne mirosiră, traseră de blănurile noastre, iar femeile chicotiră cu mâna la gură când trecură prin fața noastră, a oamenilor. Când dădură cu ochii de Unu, se repeziră care mai de care să-l legene și să-l strângă În brațe. Unu se revoltă și-și dădu drumul pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de la femeie. El a căscat ochii și a râs. Dar a zis: - Dă legământul ăsta tuturor, măi Krog, că și mie Îmi convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul ridicat de ai noștri. Alesesem un loc de popas frumos-frumos: cât vedeai cu ochii, câmpiile se Întindeau de jur-Împrejurul satului, al lacului și al crângului. Satele celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi iasă și de data asta... ARTUR: Asta voiai? (Către GARDIAN.) Asta voia. CĂLĂUL: Sunt un mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos și o lichea. Pot să ies? GARDIANUL: Ieși. CĂLĂUL (Iese și dă cu ochii de ARTUR care răsfoiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca dumneata, nu-i așa, cu posibilitățile... BRUNO: Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur că da! Să vină! VIZITATORUL (Fals.): Sa vină și să lămurim... (Către FETIȘCANA.) Eu, când eram singur... Restul șoptit la urechea fetei, care chicotește.) MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom’le! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Scoate capul din culise.): Cu tomberonul? BRUNO (Către MAJORDOM.): Cu tomberonul? MAJORDOMUL: Cu! BRUNO (Către culise.): Cu! GRUBI (Nemulțumit.): Nu e bine! Nu e bine! Am sărit peste atâtea... MAJORDOMUL: Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jocul BĂRBATULUI CU TOMBERONUL.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Mai întâi am venit, așa ca și cum... (Îl pufnește râsul.) hi-hi... le-am zis... (Nu se poate stăpâni și iar râde.) „ha-ha! stați aici și mâncați. Nu vă pasă de nimic”, iar ei... (Râde, chicotește, ceilalți sunt contaminați și ei.) mi-au zis... hi-hi... BRUNO: Chiar așa a fost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da, hi-hi... hi-hi... ei mi-au zis... Mi-au zis, da, hi-hi... „ia te uită”! (Râs general, atenția FETIȘCANEI începe să fie atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui PARASCHIV prin încăpere, șovăială, spaimă; PARASCHIV, tremurând, începe să pipăie obiectele și să caute lumâinarea.) De ce taci? (Caută printre lucruri.) De ce taci, mă? (Chicotește; încearcă să iasă dintr-o eventuală farsă.) Știu eu că taci... (Găsește ce-i trebuie; aprinde câteva bețe de chibrit până să reușească să mențină flacăra lumânării.) Maco... (Pauză; lumină ușoară; PARASCHIV aplecat peste MACABEUS; îl trage ușor de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tâmpițel. MACABEUS (Așezându-se, în spatele lui PARASCHIV.): Eu am obosit. PARASCHIV (Speriat.): Nu te așeza! MACABEUS (Speriat la rândul lui.): Ce? Se repede? PARASCHIV: Nu... Adică... nu știu... MACABEUS: Întreabă-l ce vrea... PARASCHIV (Către INAMIC.): Ce vrei? INAMICUL (Rânjește, chicotește și-i întinde lui PARASCHIV varza.) MACABEUS (Nerăbdător, trăgându-l de mânecă pe PARASCHIV, din spate.): Ce face, ce zice? Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să ne dea varza. MACABEUS: Cum?! PARASCHIV: Ne-a întins varza. Vrea să ne-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Bagaje? CASIERUL: Da, bagaje. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-s alea bagaje? De ce să am bagaje? CASIERUL (Uluit la rândul său.): Cum, ce-s alea bagaje?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aspru.): Nu, nu port bagaje! (HAMALUL, din colțul său, se amuză grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în contradicție vădită cu frica sa în fața celor doi funcționari ai gării; pe de altă parte, aceștia par destul de speriați de prezența șefului, dar nu-și pot refuza ultimele lor persuasiuni asupra CĂLĂTORULUI.): Bestiilor! Mai lăsați-l în pace! HAMALUL (Chicotind.): Hi-hi! (Confesiv, către CĂLĂTOR.) Șeful nostru are un fel de slăbiciune pentru călătorii prin ploaie... CASIERUL: Să nu vă lăsați înșelat. ȘEFUL GĂRII: Scârbe! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe CĂLĂTOR.): Vrea să rămână singur cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre colțul clădirii; înainte de a ieși din scenă însă, HAMALUL mai trage de câteva ori de funia clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare a scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colț al băncii, cu o privire fericită și naivă, mestecând firul de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acest spectacol? l-am întrebat eu. — Firește..., a răspuns el, mii de evrei. — Îmi permiteți să vă întreb, am spus eu, unde vă așteptați să mai găsiți vreun evreu după război? A sesizat umorul spuselor mele. — Foarte bună întrebarea, a chicotit el satisfăcut. Va trebui să-i punem problema asta lui Hoess. — Cui? am întrebat eu. Nu mai fusesem până atunci la Varșovia și nu-l întâlnisem pe fratele Hoess. — Conduce în Polonia o mică stațiune climaterică de odihnă pentru evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dacă era să o luăm legal și motanmo, respectiv cum ar fi adică în spiritul indicațiilor de la partid, adică cu ăsta-i ordinul, executarea, asta scrie la document asta facem, fără discuții și analize psihice, crezi că te mai chemam? Chicoti încântat de gând. Îi făcu semn dojenitor părintelui Macovei. - Nu-l aduceam pe conu Tilică? Moș Afinoghiu Băcănel-Obănceanu, care într-un fel era șeful lui Nisip, ăla de-i în săculeț?! Numai să fi zis conu Tilică ceva, și crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-astea?! Știi cum e ascultat cuvântul lui? Că și el a fost martir, cum spun ei. Doar că e un martir care a rămas în viață. Ce-a făcut, ce-a dres, da’ uite că a fentat săculețul. Goncea chicoti, nedumerit, ca și cum chiar vedea ceva înăuntrul lui. - Conu Tilică s-a orientat de pe-atunci. Asta-i sigur! A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să treacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]