1,452 matches
-
ei biruitor, privirile ei triste recuperând neștiute amintiri, totul fără să știe, fără să știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca lângă o statuie, mâncându-ți sufletul cu chinuitoarea și nesfârșit de calda ei prezență, zdruncinându-ți retina cu chipul ei sincer, candid, dar și cinic, un cinism necalculat, un fel de exercițiu de zburdălnicie școlărească. Toate astea te Împing departe În timp, În nopțile În care nevinovat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
retrăit, am mai trăit o dată la vârsta de treizeci, scriind romanul acela. Și continui s-o trăiesc trăind istoria actuală, cea în curs. În curs și în stingere. Mi-am visat apoi Dragoste și pedagogie - apărut în 1902 -, altă tragedie chinuitoare. Chinuitoare pentru mine, cel puțin. Scriindu-l, am crezut că mă pot elibera de chin, transmițându-i-l cititorului. În Ceața de față și-a făcut din nou apariția acel tragicomic și cețos rimanesc don Avito Carrascal care-i spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am mai trăit o dată la vârsta de treizeci, scriind romanul acela. Și continui s-o trăiesc trăind istoria actuală, cea în curs. În curs și în stingere. Mi-am visat apoi Dragoste și pedagogie - apărut în 1902 -, altă tragedie chinuitoare. Chinuitoare pentru mine, cel puțin. Scriindu-l, am crezut că mă pot elibera de chin, transmițându-i-l cititorului. În Ceața de față și-a făcut din nou apariția acel tragicomic și cețos rimanesc don Avito Carrascal care-i spunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
încolo ne întoarcem la formulă de două, doar tu și eu. Gata cu jocurile. Maria își dădu ochii peste cap. —Slavă Domnului! Mă îmbrățișă cu căldură. — Vorbim săptămâna viitoare, șopti ea, arătând spre Ed. Mulțumesc pentru o seară cu adevărat chinuitoare. De fapt a fost o seară minunată, Jenny, interveni Danny. De-abia aștept să se repete. Mă pupă pe obraz ținându-și buzele lipite de obrazul meu atât de mult timp că nu mi-a venit să cred că Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lovit atât de rău la falcă, la ochi și la tâmplă și-mi spuse că ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o făcu să suspine. - Zitta, urmai nemilos, după o lungă și chinuitoare pauză, cu ochii ațintiți în farfurie. Sunt ani de zile de când mă chinuiești. Zăbala dârlogului tău mă doare. Totuși dacă l-ai scăpa din mânușița ta o singură clipă, te-aș târî după mine, fără șovăire, în prăpastia morții. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să-l încerc cu un bobârnac, pentru ca să mă conving pe deplin de sonoritatea lui metalică. După mult chinuitoarea și tragica secundă a revederii, în care setea de omor alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-aș putea despărți și în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe pometul obrazului drept și stăruia acolo, în timp ce ochii ei cu retine sinilii, mă sfredeleau cu o expresie îndurerată. Buzele răsfrânte ușor înspre colțuri, schițau un plâns reținut cu greutate și o chinuitoare întrebare: „Ce ți-am făcut?” părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița ei albastră, cuvântul meu greu și usturător, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
George Du Maurier - vestea despre dramatizarea Americanului sau, după cum suna noul titlu, a Californianului. Lucrul mergea bine. În februarie trimise trupei prima variantă la actele unu și doi, apoi, În aprilie, actele trei și patru. Răspunsurile directorului fură Încurajatoare, chiar dacă chinuitor de scurte și de generale. Curios era (pentru Henry) faptul că, până acum, nu se văzuseră niciodată la față. Compton părea mereu să se afle În cine știe ce oraș de provincie, mutându-se În fiecare săptămână dintr-o localitate În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era greu să și-l Închipuie pe Du Maurier comportându-se eroic, la cât părea de fragil, cu bastonul și ochelarii Întunecați. — Trebuie să ai grijă să nu te suprasoliciți cu conferințele astea, Kiki, Îi zise. Programul pare teribil de chinuitor. — Emma merge cu mine peste tot și are grijă de mine, Îi răspunse Du Maurier. Se asigură că paturile din hoteluri sunt aerisite și Îmi Încălzește cămășile de noapte la foc, drăguța de ea. Oricum, am nevoie de bani. Vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un mesaj de la dna Domville (nu mama lui Guy, care era moartă, ci o văduvă mai vârstnică din familie și amanta lui Devenish) cum că lui Guy Îi revenea datoria de a se Însura și a asigura descendența. După dezbateri chinuitoare, dna Peverel, care vedea deschizându-se o portiță pentru ea Însăși, Îl convingea pe Guy că această obligație avea Întâietate asupra vocației religioase, iar el se pregătea să plece imediat Împreună cu Devenish pentru a intra În posesia moștenirii. Când Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nerăbdător În culisele Teatrului St James „să iasă“, pe când Doamna Tanqueray Își Încheia lungul șir de reprezentații, numai pentru a fi urmată de un șir aproape la fel de lung cu Impostorii lui Jones. Succesul acesteia de pe urmă fusese cu atât mai chinuitor cu cât fusese neprevăzut - deși acum Îl bănuia pe Alexander că Îl indusese În eroare cu privire la perspectivele ei pentru a-și asigura opțiunea asupra lui Guy Domville. Oamenii de teatru și, În orice caz, directorii erau niște mincinoși fermecători, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
produci o piesă și vei afla, mai bine decât ți-aș putea-o spune eu, cum o astfel de tortură - În esență odioasă! - devine tolerabilă numai prin prisma unui mare succes și, prin comparație, În câte feluri poate fi insuccesul chinuitor și tragic, amărându-ți fiecare ceas și ramificându-se În fiecare pulsație a conștiinței.“ Și nu era de părere că Își exagerează durerea. Hotărâse să asiste la ultimul spectacol din seara aceea, pentru a-și lua adio de la actori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu schițele arhitectonice. Nici măcar cu sexul. Ești panicat pentru că numai Beth a rămas lângă tine și Beth nu se comportă normal“. În colțul ecranului video văzu micul cronometru care continua să numere, cifrele de la secunde schimbându-se cu o Încetineală chinuitoare. „Încă douăsprezece ore, Își zise. Trebuie să mai rezist douăsprezece ore și totul va fi În ordine“. Îi era foame, dar știa că nu mai era nimic de mâncare. Era obosit, dar nu avea unde să doarmă. Atât Cilindrul E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cred că nu mi-a spus nimeni, a continuat ea nesigură. N-am mai fost pe-acasă de vreo săptămână. —Ei, Anna, a fost o decizie luată rapid, i-am spus eu oftând, pregătindu-mă pentru o explicație lungă și chinuitoare a circumstanțelor tragice. Dar înainte să apuc să încep să povestesc, Anna m-a întrerupt din senin. —Vai, Doamne! a țipat ea din senin ducându-și mâna la gură. — Ce-i? am întrebat eu alarmată. Începuse oare să plutească tirbușonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu se poate, deoarece-s În versuri. În Expres, din nou despre zburdălniciile domnului Iliescu, din timpurile cînd era un superb adolescent ministru al tineretului. Citește opozant. Se amintește că „În 1969 dînsul a blamat manifestările de Crăciun”. Peste două chinuitoare decenii, tot dînsul le va felicita, va Înghiți de zor colivă, scuipînd bomboana, În varii ocazii, pe pantalonii primului-ministru. Le va felicita fiindcă Moș Crăciun Îi va tot aduce-n dar bățul de președinte. Postul de radio Uni Fan anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi șterse spinarea. Se lungi la podea. Proiectilele continuau să vină, doborînd ușa, și el se pomeni exact În bătaia gloanțelor. Împușcăturile Încetară. Meeks Își piti pistoalele sub piept și se Întinse la podea, făcînd pe mortul. Clipele se scurgeau chinuitor de Încet. Intrară patru bărbați cu puștile În mînă. Șoapte. „E mort de-a binelea.“ „Să fim foaaaarte atenți.“ „Țărănoi nenorocit!“ O privire rapidă prin cadrul ușii - Mal Lunceford nu se număra printre ei -, apoi pași. Șuturi În coaste, gîfÎieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-l În față. Se pomeni cu mîinile legate și ușurat de conținutul buzunarelor. Iar băieților de la secție nici nu le trecuea prin cap că i-ar putea da În gît. Se Întrebă ce-ar fi făcut tatăl lui. Timpul trecea chinuitor de Încet. Hărmălaia din arest Încetă, se Înteți, se opri și iar porni. Ed bubui din nou În ușă, dar tot fără succes. Încăperea deveni insuportabil de caldă. Aerul era Îmbibat de putoarea băuturilor. Ed se simți ca la Guadalcanal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
detectivilor, nu tu“. Scuzele pentru că pleacă durară o veșnicie. Ajunse la casa ei pe cînd amețeala se risipea dureros. Ora 6.00 - Inez ajungea acasă În jur de 7.00. Ed intră și așteptă, cu luminile stinse. Timpul se scurgea chinuitor. Ed urmărea mișcarea limbilor ceasului. 6.50 - o cheie În broască. — Exley, ce faci? Stai la pîndă? Ți-am văzut mașina afară. — Nu aprinde lumina. Nu vreau să-ți văd fața. Zgomote, chei zornăind, o poșetă lăsată să cadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din el suna a roman, unele părți sunau a istorie, iar ultimele pagini căpătau un ton ostil față de familie care era de-a dreptul enervant. Și mai grav era că nu avea un sfârșit propriu-zis; se termina cu o bruschețe chinuitoare. Când m-am ridicat în cele din urmă de la birou, la sfârșitul acelei după-amiezi de sâmbătă a unei veri fierbinți și înăbușitoare, obstacolele care stăteau între mine și încheierea cărții căpătaseră cel puțin contur și o oarece claritate. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Winshaw. Veniți cu lucrările în birou, ca să le văd ca lumea. Se întoarse spre recepționistă. Poți să te duci la masă, Lucy. În birou, se uită și mai repede peste diapozitivele ei. Hotărâse deja ce dorea din această nouă ofertă chinuitoare. — Harry mi-a vorbit de lucrările dumneavoastră, minți el, după ce făcu un mic efort de a-și aminti prenumele unei vechi cunoștințe pe care făcuse tot posibilul s-o evite în ultimii douăzeci de ani. Dar mă bucur că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
diversele lor hoteluri din Paris Îmi râseseră În nas și Închiseseră telefonulă. Țârrr. „Cumpără‑mi imediat un sandvici simplu cu carne de curcan - m‑am săturat de toate șuncile astea“ (am umblat mai bine de trei kilometri cu cizmele acelea chinuitoare și cu stomacul făcut praf, dar n‑am găsit curcan pe nicăieri. Sunt convinsă că ea știa asta, pentru că nu‑mi ceruse niciodată un sandvici cu carne de curcan În America - deși acolo le găsești, evident, la orice colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Lilliput și strînse fierbătorul, cele trebuitoare ceaiului și ibricul. Se uită prin agenda de pe biroul lui Viv, Întorcînd paginile, citind numele. Domnul Symes, domnul Blake, domnișoara Taylor, domnișoara Heap... Știa deja ce dezamăgiri Îi Îndemnaseră să sune: iubite necredincioase, suspiciuni chinuitoare, indiferență afectivă. GÎndul acesta o neliniști. CÎt de groaznică era munca asta! Chiar și cu Viv alături, care-o făcea suportabilă, ce oribil era să fii aici, În timp ce tot ce conta pentru tine, tot ce era real, cu sens, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
al naibii de curioasă. Credea că mă uit prin gaura cheii. O luă În brațe și o sărută. Dumnezeule! Ce nemaipomenită ești! Era atît de minunat să se afle În brațele lui, că i se goli mintea pe dată. Pentru o clipă chinuitoare, chiar crezu c-o să plîngă. Își ținu obrazul vîrÎt În gulerul lui, ca să nu-i vadă fața. Iar cînd Își reveni și putu să vorbească, Îi spuse: — Ar trebui să te bărbierești. Știu, răspunse el, frecîndu-și bărbia de fruntea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai contează ce ți-am spus? Pentru mine, nu. Dar dacă vrei să terminăm toată chestia... — Nu, zise Helen. Nu dorea asta. Și era speriată că Julia pusese problema despărțirii lor cu atîta nepăsare. Timp de o clipă, nesfîrșită și chinuitoare, se simți total singură - abandonată atît de Julia, cît și de Kay. Continuă să se Îmbrace fără să scoată o vorbă. Julia stătea În aceeași poziție lîngă șemineu. CÎnd, În cele din urmă, Helen se duse și o luă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seara tainică. Are aproape 60 de ani. Cum mai trece timpul. Adoarme tot mai des pe bucățica de preș, din fata ușii. Aici simte răcoarea și foșnetul frunzelor îi țin companie până târziu și așa mai uită de singurătate. Gândurile, uneori chinuitoare, o țin trează până aproape de inima nopții și dialogul pare s-o epuizeze într-un sfârșit, când se răzvrătesc în inima-i mii de sentimente. Întrebări și iar întrebări care nu-și găsesc răspunsurile, dansează pe firul gândurilor intr-o
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]