10,040 matches
-
luptătorul nostru a Întors foaia și s-a consolidat În revent. Italia nu a Întârziat să țipe și să-și arate mușchii; de pe cealaltă coastă a Atlanticului, Sangiácomo a strigat prezent! și a navlosit un vapor cu revent pentru modernii chiriași ai tranșeelor. Nu l-au descurajat răzmerițele soldățimii ignare; Încărcăturile sale nutritive au umplut ochi danele și antrepozitele din mahalalele Genova, Salerno și Castellammare, alungând nu de puține ori dense populații. Această pletoră alimentară și-a primit răsplata; proaspătul milionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
La Început a plouat cu profeți care zicea că peizanu o să-și deie arama pă moacă pă loc, care nu iera dă nasu lui. Da visau imere. Uite, de vă cade la Îndemână, ziceți o plângere, numa una, făcută dă chiriașii dân cotezzo. Nu vă luați sama: unu n-a clevetit și n-a sărit cu gura așa, ca omu. În ardughie, nou-venitu iera salon. Își halea terciu la ore fixe, nu da păturile amanet, nu greșea patacele, nu umplea cotețu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici baremi o ghieruță meschină lu bucătaru, când Îi pune la respect pă zvăpăiați. Da, așa cum zice micu sfat contra tusei, pilda va să vie dă sus. Dacă harababurile pleacă dă la boși, ce ne mai rămâne nouă, tot norodu chiriașilor? Ce mai, am trecut pân clipe nașpa, am fost la dușamea, n-am avut nici un fir moral conductor. Dă măndel fiecine poa să zică ce-i flutură pân mansardă, da nu și că, la greu, aș fi fost defetist. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să intru În ea, și tata, care iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma la peizaju-noutate, spune-i Culmea Montevideo, dacă nu maidaneza cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru albumu care io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și chiar de exemplare adulte Îmbălsămate. Pregătirea unui Opus II, Prici, l-a condus la un experiment curios, nu lipsit de disconfort și riscuri: o lună și jumătate de rusticatio Într-o casă săracă din strada Gorriti, ai cărei numeroși chiriași, desigur, nu au ajuns niciodată să bănuiască adevărata identitate a poligrafului care, sub presupusul nume de Luc Durtain, le Împărtășea sărăcia și bucuriile. Prici, ilustrat de creionul lui Cao, a apărut În octombrie 1914; criticii, asurziți de bubuitul tunurilor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În pădure, În oală, pe autostradă făcuți afiș Însîngerat, așa că mă voi repeta. Dar baba tre’ să fie bunica lui Newman, deoarece, În casa iritant de mizeră a văduvei, să-i spunem casa unde se moare, după ce tot felul de chiriași Își dau duhul horcăind senin, apare și-o baborniță ce nu posedă nici o singură replică, În schimb are o proteză ce-o protejează probabil de restul lumii la care privește amețitor de tîmp, că n-are pensie, prin niște ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dna și Dl“, o femeie și un bărbat. Jack Își notă toate numele, apoi o porni pe Wilshire și găsi un telefon public. Sună la Cazier Judiciar și la Circulație. Se văzu nevoit să aștepte În ambele locuri. Nici unul dintre chiriași nu avea cazier penal. Unul dintre ei apăru În evidențe la Circulație: Christine Bergeron, „domnișoară“ după cele scrise pe cutia poștală, avea patru condamnări pentru neglijență la volan, dar fără să i se fi suspendat vreodată carnetul. Jack ceru informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
perverse: draga de Karen participînd la o orgie. Jack o sărută pe Karen pe gît, sperînd că o să se trezească și o să-i zîmbească. Nu avu noroc. *** Mai Întîi o cercetare amănunțită. Întrebări pe Charleville Drive. Nici un rezultat. Nici unul dintre chiriașii din clădirea În care locuise Christine Bergeron nu a auzit cînd s-au mutat mama și fiul. Nimeni nu știa nimic despre bărbații cu care avea relații femeia aceea. Casele de raport Învecinate, ca și cele de vizavi, idem. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
știa cine sunase. Da, o să-l sune pe sergentul Vincennes dacă fata o să apară. Nu, Chris nu fraterniza neprincipial cu clienții și nici nu primea vizitatori În timp ce servea clienții. Înapoi În West Hollywood. Casa lui Bobby Inge. Discuții cu ceilalți chiriași și cu vecinii. Bobby Își plătea chiria la timp, era un om la locul lui și nimeni nu văzuse cînd se mutase de acolo. Poponarul din apartamnetul vecin a spus că „dădea cu dînsa În populație“, adică nu se Întîlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
avea telefon. Proprietarul clădirii nu a putut fi găsit. Administratorul a spus că e plătit prin poștă, cu cecuri la purtător. Avea casa asigurată și o sută de parai pe lună, așa că era mulțumit și nu punea Întrebări - nici măcar numele chiriașului nu-l știa. Starea În care se afla apartamentul indica o „curățenie“ făcută În mare grabă - dar nimeni nu văzuse nimic. Patru ore de scris la raport, adică patru ore pierdute pentru cazul Nite Owl. Expoziția era plicticoasă - un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
consemnare. Ceva „insinuos“ despre tema Max Peltz și prostituția adolescentină, dar nimic fulminant. Verifică raportul despre schimbul de focuri de la Fleur-de-Lis. Băiatul-minune Ed Exley recepționase apelul telefonic. Exley nu s-a ales cu nimic: nu reușise să-i identifice pe chiriașii apartamentului, rafturile fuseseră curățate și rămăseseră doar niște reviste de sado-maso, restul murdăriilor dispărînd fără urmă În ascunzătoare. Să i-l ofere gratis pe Lamar Hinton ca vinovat pentru schimbul de focuri, după care Marele V părăsea cazul. Marele V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Materiale sado-maso Într-un apartament ciuruit de gloanțe de la parter. Administratorul susținuse că nu-l cunoștea pe proprietarul clădirii - era plătit prin poștă și Ed bănuia că cecul lui lunar venea de la o firmă fantomă. Știa numele de botez al chiriașului apartamentului - „Lamar“, un „tip solid, blond“. Administratorul a dat vina pe Lamar pentru schimbul de focuri. Un raport ulterior al Diviziei Hollywood afirma că Lamar nu a mai fost văzut după incident. Caz Închis. Tomberon Întîrzia. Trecu la Însemnările despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a hotărât cu greu să-și ia un subchiriaș, în cămăruța de lângă bucătărie, cu intrare din vestibul. Norocul ei că mai avea un closet de serviciu, așa încât, oricine ar fi fost chiriașul, puteau sta izolați unul de celălalt, să nu se vadă, dacă n-ar fi dorit-o. Într-o zi a venit Andrei Vlădescu. I-a spus cine este, ce vrea, a răspuns tuturor întrebările ei, s-a uitat la cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
duci după ea? O să trebuiască să aveți grijă de Cecilia, poate o luați la voi câteva zile, e firavă, sensibilă, suferă mult. Nu vrea? Poate că-i mai bine, știe ea ce face. Cum să-și lase casa singură, cu chiriașii ăia care nu sunt în stare nici să plătească singuri lumina? Cum de unde știu? Ea mi-a spus! Ați adus toate lucrurile de la spital? Eu nu mai stau mult, se întunecă și, până ajung la mine acasă, mai fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcut să regresez timp de douăzeci de ani. Douăzeci de ani irosiți. Nimic nu mi-ar face mai mare plăcere decât să-l văd dizolvându-se sub ochii mei. Alegerea conducerii a fost o farsă și acum avem un nou chiriaș la Numărul Zece, care nu e decât un pitic politic, care habar n-are să guverneze și nici nu e mandatat de popor. Fiecare vot necesită o bătălie pe viață și pe moarte și va trebui să-și petreacă cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
parter, iar mie mi-a cedat dormitorul ei. Bineînțeles că nu puteam accepta, așa că m-am pomenit în fața perspectivei de a petrece cinci nopți pe o canapea în living, de a fi trezit brutal în fiecare dimineață când Joan și chiriașii ei treceau prin cameră spre bucătărie ca să ia micul dejun. Ambii chiriași erau de fapt de la politehnică, nu de la universitate. Unul era Graham, care urma un curs de regie de film, și o studentă de la arte foarte timidă și necomunicativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
accepta, așa că m-am pomenit în fața perspectivei de a petrece cinci nopți pe o canapea în living, de a fi trezit brutal în fiecare dimineață când Joan și chiriașii ei treceau prin cameră spre bucătărie ca să ia micul dejun. Ambii chiriași erau de fapt de la politehnică, nu de la universitate. Unul era Graham, care urma un curs de regie de film, și o studentă de la arte foarte timidă și necomunicativă, pe nume Phoebe. A devenit curând clar că nu erau ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din întâmplare: De fapt, tocmai am terminat cronica la ultimul lui roman. M-am întors spre Joan. Telefonul ăla pe care a trebuit să-l dau înainte de cină. I-am dictat-o unui redactor. Joan roși mândră și le spuse chiriașilor ei: — Imaginați-vă... cineva dă un telefon din micul meu salon, cuvintele ajung prin fire până la Londra și peste câteva zile apar în toate ziarele. — Miracolele științei moderne, spuse Graham și începu să strângă farfuriile. A doua zi, o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bizar, semăna leit cu John Galliano - iar toate cutiile mele erau puse claie peste grămadă lângă peretele din hol. — Andy, mă bucur că ai ajuns. Domnul Fisher, aici de față, nu vrea să deschidă apartamentul decât În prezența unuia dintre chiriași, a zis tata cu un zâmbet uriaș pe față. Ceea ce e un lucru foarte deștept, a adăugat el și i-a făcut portarului cu ochiul. — O, Lily n-a venit Încă? A zis că vine pe la zece - zece și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
grijă ca unui copil. în același timp, nu avea nici o pretenție de la el, decât să nu se deranjeze reciproc. Părea a fi o afacere bună conviețuirea cu mama lui într-o casă mică, bătrânească, nu departe de mare. Ideea cu chiriașii de vară nu era nici ea deranjantă, pentru că, la urma urmelor, aveau o intrare separată și acces doar la bucătăria de vară și la mica toaletă de serviciu. Nu avea de gând să plece din pricina asta de la mare, tocmai când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
suntem Înlănțuiți de această planetă; din nebunia de a pretinde că viața noastră aici este un inconvenient temporar, o viață ce se desfășoară Într-un loc devenit neîncăpător, Într-o pensiune din care vom pleca În curând, pentru ai cărei chiriași și al cărei conținut nu trebuie să avem nici respect, nici preocupare. Savanții vorbesc despre procesele biologice recreate În laborator ca fiind făcute in vitro; Îndărătul geamului, nu În natură. Evoluția mentalității umane ne-a pus acum pe toți in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Învățămîntul”. - Nu știu, dar mă duc să văd. - Nu-i nevoie, tanti! Doamna Pavel făcu un semn cu mîna, adică „Nu-i nimica!” și ieși În curte să Încerce la ușa de intrare din față, ce dădea În antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită Înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimica!” și ieși În curte să Încerce la ușa de intrare din față, ce dădea În antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită Înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvînd, gîndi el, cît mai politicos suavul impact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vedea chipul, de a mă uita În ochii ei, - ea de-a-mi afla identitatea -, Însă nici unul cu presimțirea a ceea ce avea să urmeze, că ne vom cunoaște mai tîrziu, ciudate Întîmplări ale vieții, În chiar casa mătușii ei, al cărei chiriaș aveam să fiu. Dar acestea-s căile sorții, Întotdeauna necunoscute. Trufia În care se Învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de Înfrîngere sau victorie, ce părea În același timp dominație protectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Se auzi trecerea timpului și În amurgul altei zile, atunci, altădată, cînd deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii Împletind, bombănind; cînd ridică ochii spre mine privirea Îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - CÎți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De cînd? Întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am Îmbătrînit prea mult, se vede... Îmi vorbi apoi despre ale vieții cîte erau, despre scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]