13,837 matches
-
ai tu? MINISTRUL: Sssttt. Secrete politice. Inefabile. PATROANA: Alea sînt găinării, nu secrete. Rahat de rață. C-ai furat o vilă, c-ai băgat paișpe mașini fără vamă... Astea sînt niște căcăreze. JENI (intră): Domnule ministru, trebuie să plecați la cimitir. Doamnă, vă rog să-1 lăsați pe domnul ministru să-și exercite funcția. PATROANA: Nu-și exercită nimic pînă nu-și retrage porcăriile pe care le face. MlNISTRUL: Jeni, dragă, mai lasă-mă un minut cu scorpia asta. PATROANA: Scorpie? JENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nerv. (Jeni iese) PATROANA: Poftim! Uite cu ce-mi pierd eu ziua. Ziua Europei. MINISTRUL: Ce? Te-am rugat eu să vii? Poate crezi că aveam nevoie de prezența ta într-un asemenea moment. Cînd trebuie să mă duc la cimitir. Să car coroane de plumb. Să fiu vînat de fotografi. Să stau în fum de lumînări proaste, pentru că nu sînt bani pentru lumînări bune. Să ascult preoți cu voci proaste, pentru că bugetul nu-și poate permite unii cu voci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pace. M-a stresat destul cu vulgaritatea ei. Probabil că și moartea asta aparentă e dinadins. MINISTRUL: Nu cred că e o moarte aparentă. Are chestia aia latinească. JENI: La ce vă referiți? MINISTRUL: De multe ori, cînd mergeam pe la cimitir cu coroanele, am auzit o expresie latinească. Un fel de boală pe care o fac morții. JENI: Vai, domnule ministru! Dar morții nu mai fac boli. Sînt complet imuni. MINISTRUL: Așa este. Totuși au ei o chestie cînd înțepenesc. JENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aceea nici n-o știai. Cînd o să capete o denumire definitivă, or să ne-o comunice. Ha-ha-ha. Nu-i așa că te-ai mai destins? Că ai uitat de această tartoră înțepenită? Ei, hai să ne grăbim. Trebuie să ajung la cimitir. JENI: N-ați putea s-o luați și pe ea? MINISTRUL: Unde? JENI: La cimitir cu dumneavoastră. Cred că e locul cel mai potrivit pentru o persoană în starea ei. MINISTRUL: E o idee. Dar n-aș vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
comunice. Ha-ha-ha. Nu-i așa că te-ai mai destins? Că ai uitat de această tartoră înțepenită? Ei, hai să ne grăbim. Trebuie să ajung la cimitir. JENI: N-ați putea s-o luați și pe ea? MINISTRUL: Unde? JENI: La cimitir cu dumneavoastră. Cred că e locul cel mai potrivit pentru o persoană în starea ei. MINISTRUL: E o idee. Dar n-aș vrea să mă vadă ziariștii ieșind cu ea. M-ar fotografia imediat, purcelușii. Iar mîine aș fi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și-au golit paharele și au ieșit unul câte unul afară, unde un camion hodorogit Îl aștepta doar pe Matei. Țiganii au Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la Întâmplare, În care zăceau disprețuiți oamenii și fantomele lor. Undeva Într-o parte relicva unui avion cu aripi duble, din Primul Război Mondial. Ruginit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la Întâmplare, În care zăceau disprețuiți oamenii și fantomele lor. Undeva Într-o parte relicva unui avion cu aripi duble, din Primul Război Mondial. Ruginit, lipsit de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
camere, că nu pot dormi simultan în mai mult de un pat, singur și dacă mănânc două fripturi mă îmbolnăvesc sau mă îngraș. Știi doar vorba „De ce, Doamne, tot ce îmi place, mă îngrașă, mă bagă la pârnaie sau la cimitir, ba mă mai face și de râs”. Mă vezi pe mine cu o tinerica, că sunt nebun, ăsta vrea banii mei și mă trimite la azil. Și la ce îmi trebuie vila, 2 camere e de ajuns și ce ii
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de asociație numai necazuri și ești singur în lupta cu ei, cu, cum spune Băselu cu „Sistemul ticăloșit”. EL: Pentru că sunt conservator, „schimbarea domniilor, bucuria nebunilor”, sunt în bloc de peste 30 de ani, e prima mea casă, a mea (ultima cimitirul), eu am ales blocul, etajul, zona nu , mă simt bine printre oameni, paradoxal, sunt un om sociabil, dar nu îmi plac bețivii, hoții și curvele. Când eram tineri, prin 78 (atunci s-a dat blocul în folosință) nu erau atâția
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
prin săbii, Crâșmarii care toarnă apă-n vin !”... Luna se ivi dintr-un nor și atunci dl.Voiosu realiză situația.Se găsea în fața unui bust de lângă un monument funerar.Privi în jur și constată că de fapt se află în cimitir.” In definitiv și morții mai votează !”,comentă pentru sine dl.Voiosu.Atunci simți o atingere ușoară pe umăr. Se întoarse.In fața sa se găsea un bărbat între alte două vârste.Semăna cu el.Părea un bețiv trezit din somn
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
melodia “Eu beu,puțin câte puțin”... “Deci ajung primar !” cugetă plin de emoție. Celălalt domn Voiosu nu comentă. ”E bine să-ți schimbi mașina !”,îl sfătui cu afabilitate. ”Mâine să vii cu un camion modern și să strângi gunoiul din jurul cimitirului. Să astupi gropile,să plombezi strada.Să repari căminile de vizită,canalizarea și alimentarea cu apă. Să montezi becuri noi.Să vopsești gardurile și bordurile.Să repari pompele de apă... Și să promiți alegătorilor că așa vei face în tot
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
scrutin și mai multe “rânduri” din partea casei,dl.Voiosu fu ales primar. La bodegă soției povesti fanilor și alegătorilor prezenți despre întâlnirea cu un alter-ego. Adversarii săi politici ascultau nedumeriți istoria și comentau invidioși: Și când te gândești că în cimitir,în noaptea aceea,studenții de la teatru i-au jucat o farsă ! Ce baftă,dom’le !”... „E mălăiață dintr-un pom Ce cade-n gura unui prost. O prinzi la timp,te face «om» Iar dacă nu,rămâi...ce-ai fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
loc sunt concentrate într-o mână straină.Mâna destinului! Porniră spre ieșire. Pe frontispiciul ușii era încrustat: „Cei care mă vizitează îmi fac cinste,iar cei care nu mă vizitează îmi fac plăcere” (Jean Norin). Drumul șerpuia printr-un vechi cimitir. -Raphael, să găsim un monument fără nume. -De ce? -E mormântul proprietarului acestei cetăți. Nimeni nu l-a vizitat.A fost un solitar. -Ramona,tu ai al șaselea simț?! Vrei să-mi pui sentimentele la încercare? -Nu,dar nu trebuie
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu câteva luni a venit la ei nora lor. Se stabilise în București.Le-a dat o veste tristă.Soțul ei murise într-un accident la locul de munca,strivit de un bloc de beton.L-a îngropat într-un cimitir din București.Le-a arătat și certificatul de deces.Intre timp își găsise un soț nou,originar din Galați.Bătrânii au început să facă pomenile creștinești pentru sufletul fiului mort.Atunci,bărbatul înțelese de ce se sufoca tot timpul.Merse la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
neștiind ce să mai zică. — Al tău e ăsta? — Al meu. — Câți ai? — Doi. — N-ai și doi morți? sări Neguța din cealaltă curte, unde înroșea ouă, bucuroasă că poate intra în vorbă. Am și doi morți, întări Nae. De la cimitir viu. — Bine, mă, făcu părintele. Nae salută din cap și se depărtă, trăgându-și copilul, care privea înapoi, prin noroiul uliței. „Ce ciudat e, își zise Celebi, când încerci să înțelegi ce înseamnă experiența morții pentru oamenii de rând. De
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
decât pasiune morbidă, două cuvinte de care ar fi râs până și strigoii. Le folosise deja într-un articol despre presa străină și groapa comună de la Timișoara. Așa că se hotărî pentru atracție particulară. — Ori care manifestă o atracție particulară pentru cimitire? Popa îl privi cu respect. — Adică cum? Adică ființe de-astea care ies noaptea, cum sunt strigoii, femeia-câine, copilul jupuit, ielele sau femeia care mănâncă morți. „Că doar n-am să-l întreb de dinții lui Cadm“, se răsti la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
putrezit, care se-apucă să umble e însăși teroarea.“ — Și ce fac ei? întrebă el. Ce fac teroriștii ăștia? adău gă, în speranța vagă că-i va smulge preotului un zâmbet. — Apoi nu se prea știe. Umblă de colo-colo prin cimitir. Deci nu i-a văzut nimeni? — Cum de nu. Multă lume. Celebi surâse sceptic, amuzat și mulțumit. „Cred că n-are rost să-i spun că în noaptea asta merg în cimitir“, grăi el către sine. Celebi cunoștea cauza acestor
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu se prea știe. Umblă de colo-colo prin cimitir. Deci nu i-a văzut nimeni? — Cum de nu. Multă lume. Celebi surâse sceptic, amuzat și mulțumit. „Cred că n-are rost să-i spun că în noaptea asta merg în cimitir“, grăi el către sine. Celebi cunoștea cauza acestor fenomene. Mormin tele emit, poate din cauza hidrogenului eliberat, poate din alte pricini, o licărire albăstruie, vizibilă noaptea. Asta o știa din lecturi, încă din facultate. Dar Celebi voia să vadă cu ochii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vizibilă noaptea. Asta o știa din lecturi, încă din facultate. Dar Celebi voia să vadă cu ochii lui dacă licăreala aceea are într-adevăr forma trupului îngropat acolo sau e doar un halo slab, produs de pământul excesiv de fertil al cimitirelor. Știind că va auzi inevitabil de Ucigă-l Toaca, mai puse o întrebare așa, de formă: — Oare de ce ies ei, părinte? — Nu știu, taică. Le-o fi urât. — N-o fi coada Necuratului? insistă Celebi, furios pe un popă atât
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
părinte? — Nu știu, taică. Le-o fi urât. — N-o fi coada Necuratului? insistă Celebi, furios pe un popă atât de puțin ortodox. — Necuratul nu adastă niciodată pe lângă sfânta cruce, îl informă dogmatic și sentențios preotul. Satana nu umblă prin cimitire. Tânărul culegător de folclor stătu o clipă pe gânduri. Oare se mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi găsit acum decât în cimitire. Unul, neîmpărțitul, zace
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu umblă prin cimitire. Tânărul culegător de folclor stătu o clipă pe gânduri. Oare se mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi găsit acum decât în cimitire. Unul, neîmpărțitul, zace acolo egal cu sine, dospindu-se melancolic, și iese noaptea din clisă, luând mii de forme, chiar ca dinții lui Cadm. Mda. Asta-i. Limba ne e îngropată. Nu mai știm vorbi.“ — Ba se mănâncă și între
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tot sufletul să ajungă cât mai repede sub plapumă. în acea seară însă, spaimele lui de copil nu răzbiră prin euforia produsă de țuica fiartă și de bucuria că în curând avea, poate, să rezolve enigma aparițiilor sepulcrale. Ajunse în cimitir după ce străbătu, căzând de nenumărate ori, potecile cele mai mocirloase pe care îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă. Umbra se întinsese pe burtă și Celebi auzi, printre bătăile încălecate ale inimii sale, pocnetul cuielor și scârțâitul capacului de lemn al sicriului. Clefăiturile ce răsunară după aceea în liniștea cimitirului făcură ca ghemul mațelor lui Celebi să se desfacă cu un zvâcnet. Simțind că e gata să se slobo zească în pantaloni, bâțâindu-se, aprinse lanterna. O scăpă în aceeași secundă când, în lumina tremurătoare, văzu arătarea pe care o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind în întuneric două forme vag omenești ce veneau spre el cu mâinile întinse. Alergă aproape în genunchi prin noroiul din ce în ce mai gros, căutând portița cimitirului; se opri și fugi spre dreapta; iar se opri și iar alergă; apoi obosi, aprinse lumânarea și merse încet, alunecând pe morminte. în cepu să rostească repede: „Doamne Isuse Cristoase, ce să fie ăștia? Doamne Isuse Cristoase, ce-s cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]