2,171 matches
-
Krakauer, Soare Z. Soare, M. Dattelkremer, Ionel Țăranu. Sufletul inițiativei a fost însă actorul și regizorul Armand Pascal, elev al lui Jacques Copeau; emigrat la Paris, a murit prematur de ftizie, în 1929, după o scurtă, dar intensă, activitate de cineast. Mica istorie a „Insulei” a fost relatată pe larg de Sașa Pană în volumul său memorialistic (op. cit., pp. 145-153). Numele a fost, se pare, sugerat de revista minulesciană din 1912; nimic surprinzător, dacă ne gîndim la amiciția dintre Fundoianu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Anton Giulio Bragaglia de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vitalității artelor „comice”, a carnavalului popular, și cu considerații bizare de genul: „Proletariatul a susținut entuziast cinematograful” (corespunzînd ideii din manifestul revistei: „Proletarii creează forme noui”). Nota bene, Ion Călugăru va publica, în 1933, prima monografie românească despre Charlie Chaplin, cineastul asupra căruia Mihail Sebastian conferențiase deja într-o întîlnire „cu cîntec” a grupării Criterion. Cu privire la atracția „magică” a pantomimei asupra poeților avangardiști va scrie, mai tîrziu, pagini cald-comprehensive un bun cunoscător al domeniului, Iordan Chimet: „Sentimentul de încredere oferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom Mix, de pildă, e călărețul - peisajul străbate ecranul animat cît e nevoie de dînsul”. În Chaplin, reputatul cineast britanic este așezat de către B. Florian într-o descendență filozofică pe cît de prestigioasă, pe atît de eclectică (Bergson, Pascal, William James și Freud), sub semnul „fanteziei creatoare a artistului ce vînează surpriza”. Reapare analogia cinematograf-poem: „O viață de cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceea ce mai târziu avea să se numească „gașca lui Sagan”. Această lume, care-i rămânea interzisă În ciuda banilor ei, o fascina pe Janine; În plus, se pare că se Îndrăgostise sincer de Marc. Era convinsă că are stofă de mare cineast, ceea ce, de altfel, era probabil adevărat. Lucrând În condițiile reportajului, cu un material de ecleraj ușor, deplasând câteva obiecte, el crea scene tulburătoare, În același timp realiste, calme și profund disperate, ce aminteau de stilul lui Edward Hopper. Marc plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
parte din primele patru volume le avea deja scrise în momentul în care primise comanda de la Goncea. Începuse, pe la sfârșitul anilor ’70 o epopee națională în proză. Dăduse Ceaușescu tema epopeii naționale și se avântaseră creatorii, care mai de care, cineaștii mai ales, să o realizeze. Scria și el la epopee, dar fusese avertizat de la Uniune că nu putea fi înscris în planul general de materializare a epopeii naționale în proză, deoarece intraseră în competiție marii autori, care aveau fiecare aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
DARUL IUBIRII ȘI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR Ca entitate numerică, cifra o mie este la îndemâna creatorilor, fiind o cifră rotundă și încununarea unui drum care duce la desăvârșire. Scriitori, poeți, cineaști au fost atrași de cifra o mie, de-a lungul timpurilor: “Ana celor o mie de zile” - un film istoric remarcabil, ca să nu mai vorbim despre poveștile celor “O mie și una de nopți”. Scriitorul de față apelează și el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tiin(elor sociale. Cinematograful și televiziunea ofer( deopotriv( exemple de documentare sau reportaje (nregistrînd func(ionarea obi(nuit( a institu(iilor sau a grupurilor sociale. Semnal(m dou( exemple care corespund cîtorva criterii mai sus evocate. Frederick Wiseman, profesor (i cineast american, a realizat o serie de filme documentare, printre care The Store [1983], consacrat muncii (ntr-un mare magazin american. Fotograful francez Raymond Depardon a filmat situa(îi de extrem( tensiune din spitale, Urgences [1987], sau (n cadrul poli(iei judiciare
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
1989, dar toți șuvoind spre afirmare după Revoluție. E dificil.... Ne trebuie un capitol special pentru cei din diaspora românească, printre care Constantin Clisu, Sergius Lucian Marin, Bizi Cristi Busuioc ș.a. stabiliți în Canada, câteva zeci în Germania, Gh. Pârâu (cineast, prof. univ.), Augustina Vișan Arnold (medic, poet), Franța, Maria Cozma, Gh. Balmuș (medic, cercetător), Cicerone Poghirc (filolog, istoric, prof. univ. etc), Israel (mulți), Alex Ciurea (Suedia), Ion Butnaru (SUA), Marian Holercă (SUA), Silvia Adamek (Belgia), Maria Magdalena Năstase Peltola (Finlanda
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu atâta febrilitate s-ar putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
au plecat pentru prima dată împreună în America. Primea pe mulții lor oaspeți francezi cu tact și chiar se gândea că ar putea trăi îndeajuns ca să traducă primul volum al noii trilogii a lui Marguerite, Labirintul lumii. Când au sosit cineaștii pe insulă căutând s-o convingă pe "Madame" să-și dea acceptul pentru adaptări cinematografice, tot Grace a fost cea care i-a îndrumat. În 1977 tot Grace a fost cea care a anunțat-o pe Marguerite după ce a deschis
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ultimă instanță, "create" și enunțate de personalități marcante sau de instituții istorice. Putem să le numim producătoare de valori sau producătoare de sens. Cine sunt ele? Se regăsesc printre marile figuri morale, profeți, filosofi, ideologi, intelectuali, oameni de știință, scriitori, cineaști... și instituții ca Biserica, cercurile de gândire, societățile savante, centrele de cercetare sau universitățile. Sarcina lor constă în a răspunde ideilor esențiale pe care și le pune societatea, dând o semnificație evenimentelor, pro-punând ieșirea dintr-o criză oarecare, elaborând sisteme
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să fie argumentată, dezvoltată rezonabil, deschisă verificărilor, rezistentă la critică, să nu prezinte contradicții cu faptele, cu experiența sau natura. Căci, citind comentariile laudative, percutante ale unei opere filozofice, ale unei piese de teatru, ale unui documentar zeflemitor al unui cineast sau ale cărții unui sociolog, calitățile care li se atribuie nu sunt cele pe care tocmai le-am enumerat, ci cele care sunt la modă. Regăsim termeni elogioși, ca "tulburător", "radical", "surprinzător", "subversiv", "profetic", "vizionar", "impresionant"... Aceste aprecieri pot fi
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
materia, de a pătrunde cu privirea dincolo de piatra funerară și de tăcerea ei mormântală, pe puterea de a regăsi în această piatră umbra în memoria căreia a fost înălțată. Există și în zilele noastre „povești de iarnă” precum cea a cineastului Rohmer, care ne îndeamnă să credem că statuile pot prinde viață. Oare ce altceva ne spune ea, o Poveste de iarnă contemporană, decât că trecutul pasiunii pierdute poate reînvia, că forța imaginației și a visului, asociată cu fidelitatea față de o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
scris de regizor) și Ana (2014, tot pe un scenariu propriu). Primele filme ale lui Alexa Visarion erau "teatrale" în sensul bun al cuvîntului, caracteristice pentru un regizor venit spre marele ecran dinspre scîndura scenei (sensul rău fiindu-le rezervat cineaștilor furnizori de scene nefirești, cu personaje nefirești și replici nefirești, despre care obișnuim să spunem că sînt vai! prea "teatrale"...): Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii și Năpasta nu urmăresc reconstituiri strictamente realiste de epoci, accentul fiind pus dimpotrivă pe nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timp, pe al cărui teritoriu tematic și tipologic intra cu doze mari de subtilitate. Greu de acceptat și de reacționat, drept care Luna..., cu contemporaneismul său afișat și cu suprinzătoarele-i sugestii vag-aburos-ireale, aproape fantastice, a și fost aproape ignorată de colegii cineaști mai tineri, în prim-planul actualității rămînînd alte și alte ipostaze ale formulei acelora, considerabil mai simplă și mai puțin interesată de profunzimi, de motivațiile obscure ale identităților confuze 1... Luna verde o explorare a lumii postmoderne care se va
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de densitatea substanței dramatice a nuvelei În vreme de război, de practic nelimitata deschidere spre zonele atît de atrăgătoare ale subconștientului, de permanenta alternare a planurilor real-ireal, de sondarea unor psihologii alunecoase ce îi ofereau șansa unor analize insolite. Dar cineastul nu a făcut o simplă ecranizare a nuvelei, ci a folosit sugestiile ei principale, pe care, preluîndu-le, le-a amplificat, îngăduindu-și să adauge personaje, situații, relații și stări care îmbogățesc filmul și dau o mai largă deschidere atît asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
folosit sugestiile ei principale, pe care, preluîndu-le, le-a amplificat, îngăduindu-și să adauge personaje, situații, relații și stări care îmbogățesc filmul și dau o mai largă deschidere atît asupra epocii, cît și asupra interiorității personajelor și a destinelor lor. Cineastul a lărgit unghiul din care privește lumea satului de la sfîrșitul veacului trecut, deși este evident că nu a avut nici o clipă intenția de a rămîne la ideea creării unui tablou al acestei lumi. [...] adăugînd și ecourile războiului, prin acel excelent
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Năpasta, rămînînd, de data aceasta, în limitele controversatei drame, fără a mai recurge la împrumuturi și ecouri din alte lucrări, ci propunîndu-și o investigație pe verticală, sondînd în adîncimile abisale ale celebrelor personaje caragia lene. După propria-i mărturisire, pe cineast l-au interesat mai puțin contextele sociale în care se desfășoară drama, concentrîndu-și întreaga atenție asupra datelor general umane pe care i le furnizau personajele, asupra complexităților psihologice ale acestora, încercînd astfel un dialog al filmului cu literatura universală de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
valoros are, dincolo de vorbe, vocile lui interioare ascunse, o viață, și regizorul pe acestea trebuie să le audă și pe această viață trebuie s-o descopere. Este ceea ce regizorul de film Alexa Visarion a reușit să facă în filmele sale. [...] cineastul a adus acel gînd creator; [...] acest gînd l-a ajutat să pună în imagine într-un chip original, [...] îmbogățindu-i sensurile, prelungindu-i și amplificîndu-i sugestiile, descoperind idei încă nedescoperite și făcînd opera inițială să vibreze într-un chip nou
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ale marelui regizor italian, tot așa decelăm în Ana nodurile întregii rețele pe care opera lui Alexa Visarion o constituie. Ca și o replică obsesivă, ce coboară din Înghițitorul de săbii: "Dumnezeule, câtă amintire..." Simțim dealungul unei cariere efortul unui cineast care nu a realizat filme, ci a edificat o operă. O operă parcimonios dezvoltată dacă avem în vedere numărul relativ mic de filme șapte în care identificăm nu doar teme recurente, elemente de morfologie și de sintaxă cinematografică, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
uimitoare montări din marele repertoriu universal și românesc -pentru mine, din acel lung șir, de neuitat rămâne Woyzeck pasul spre film al lui Alexa Visarion a revelat o reală vocație cinematică. Dacă mi s-ar cere să-l definesc pe cineastul Alexa Visarion ași spune că este intelectualul generației sale. Și totuși rafinata lui creație filmică s-a impus nu prin livresc ci prin forța imaginilor. Format în universul scenic, și-a dorit să spulbere prejudecata "teatralismului" stilistic al regizorilor importați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de credință. Un film poliedric, de o frumusețe vrăjită, cu imagini care îți taie respirația, cu sensuri ascunse străfulgerând între replici aparent banale, cu personaje simbol și jalnice fantoșe. Mai cinematografic ca niciodată, mai profund și mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu despre viață și moarte, despre iubire carnală și iubirea absolută care transgresează frontierele făpturii, despre ideal și ratare, despre drama istorică a unui neam condamnat să suporte nesfîrșitul lanț al puterii abuzive
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
astfel de pecete identitară duală. Tototdată, este ceea ce îl menține undeva, parcă, între și printre generații. Generații de artiști, căci niciodată, cu nici un chip, Alexa Visarion nu ar părăsi partea de noblețe a lumii numită artă. Ca om de teatru, cineast și profesor, el a rămas și rămâne fidel unei credințe nobile, încăpățânate în valorile spiritului. Nici un dialog cu el nu e amenințat de mondenitate. Nici un răspuns nu glisează spre cotidian. Totul e legat de regie, de scenografie, de piese, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oară față în față într-un film cei doi mari actori! -, și ei creează o secvență cu totul și cu totul memorabilă. La "balul ofițerilor", acolo, printre scamatorii, șampanii, scaune și invalizi, "puterea" și "arta", față în față... (Călin Căliman) Cineaștii compun, bucuros, filme care să dea spectatorului impresia de coșmar. Pentru asta, au grijă să atribuie personajelor sentimente insolite, sau măcar de o intensitate excesivă. Ei bine, filmul românesc Înghițitorul de săbii (de Alexa Visarion), în care caracterul de coșmar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]