2,402 matches
-
să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să-și bată joc de noi și de credința noastră. Când te băga la carceră vreo trei zile pentru că ai cântat vreo colindă, te simțeai fericit. Momentele acestea frumoase noi nu le-am mai avut în libertate. Desigur că
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]
-
os, învolburează climatul, creează dezordine și taie în carne vie, distrugând reputația oamenilor acuzați de procuror - care este avocatul Statului -, fără a fi condamnați de judecător - care desăvârșește actul juridic; oamenii presei, unii dintre ei sar cu întreaga lor forță cinică, și dublă răutate, în comparație cu fiara, la oamenii de valoare, atacându-le imaginea, prestigiul, onoarea... S-a perfecționat abilitatea, chibzuința de a face praf un om de valoare, discreditându-l, îngreunându-i starea spirituală, inducându-i nervi, dezolare, descumpănire. Curată nebunie
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
spațiul imens al edificiului. Am ridicat privirile să aflu izvorul liniștii profunde ce mă cuprinsese și al luminii nefirești în care mi se părea că sufletul îmi plutește. Am descoperit vitraliile de la ferestrele prezbiteriului, despre care aflasem că reprezintă cele cinici mistere ale rozariului și, mai apoi, două ferestre uriașe laterale din navele transversale, din sticlă colorată din care se pare că se nășteau acele nuanțe ale luminii interioare. În același timp, am înțeles că toată liniștea lăuntrică ce mă trimitea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
întregească tabloul minunat al familiei Mareș, căzuse fulgerată de o pneumonie necruțătoare iar speranțele de supraviețuire fuseseră spulberate de medicii, care făcuseră imposibilul pentru a o salva. După o săptămână de terapie intensivă spitalul renunțase la lupta pentru viață, pronunțând cinic sentința definitivă: - Ne pare nespus de rău, dar nu mai e nimic de făcut pentru fetița dumneavoastră! A intrat în comă iar plămânii ei sunt de acum, inutili! Dacă respiră încă, e datorită aparatelor la care a fost conectată! Paula
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
de-a lungul vieții mele. Încă sunt destui vii, dar numărul morților crește înspăimântător. Parcă se trage în mine din toate părțile cu vești rele. Vara devine un fel de ospiciu al calendarului. Iarna, la rândul ei, devine un lagăr cinic al gerului. Nu mai seamănă noaptea și ziua între ele. Poate singura trăsătură de unire a lor rămâne frecvența morților. Și ritualul înmormântării, pe care încă de tânăr îl contestam, se transformă într-un exercițiu de lepădare, de uitare și
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
trecere pe poetul stradal Avi Schein vânzându-și broșuri home made, lângă Muzeul de ArtăTel Aviv. Am schimbat câteva vorbe fugare și am cumpărat broșură de poeme care poartă numărul 30. Pe o hârtie verde, optimistă, Avi tipărește poeziii grave, cinice, filosofice ,ilustrate cu desene însoțite de adnotații și semnăturile sale, alese din diverse perioade. Regretatul pictor Moshe Kadishman (1932-2015) îi dedică un desen, semnat nu mult înainte de decesul sau. Copilul Copilul nostru nu va merge la grădiniță sau la scoala
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
trecere pe poetul stradal Avi Schein vânzându-și broșuri home made, lângă Muzeul de ArtăTel Aviv.Am schimbat câteva vorbe fugare și am cumpărat broșură de poeme care poartă numărul 30. Pe o hârtie verde, optimistă, Avi tipărește poeziii grave, cinice, filosofice ,ilustrate cu desene însoțite de adnotații și semnăturile sale, alese din diverse perioade. Regretatul pictor Moshe Kadishman (1932-2015) îi dedică un desen, semnat nu mult înainte de decesul sau.**CopilulCopilul nostru nu va mergela grădiniță sau la școalănu se va
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
îndrăznit să-și bage mâinile în buzunarul statului, al celor săraci. Ei bine, zilele acestea au avut loc câteva evenimente majore: alegerile locale generale și căderea guvernului. Să analizăm unele impresii pre și postelectorale. A fost o campanie electorală murdară, cinică. Favorita ringului Zinaida Greceanîi nu a fost observată niciodată în dezbateri electorale. Se teme de luptă corp la corp. La confruntarea cu rivalul său principal Dorin Chirtoacă l-a trimis pe unul din valeții săi, Ion Ceban, un tip needucat
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > R E G R E T U L Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului (Adevărat, nu doar filozofie!) Dacă REGRETUL apare, cinic, PREA TÂRZIU, (Altfel, cu siguranță, el n-ar mai fi... regret!) Înseamnă că eu sunt, chiar, ce n-aș fi vrut să fiu: Un om cu-adânci regrete și nici măcar... poet! Regret, de pildă, că Timpul trece nemilos Și nu
R E G R E T U L de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369257_a_370586]
-
județe. În realitate daca am prezis succes în alegeri pentru guvern am făcut-o știind cum ele se operează în colegiul III și în minciuna subprefectorială a colegiului IV, nu însă pentru colegiul I, care, cu toate monstruozitățile atotputerniciei guvernului cinic al Mihăleștilor de toate categoriile, reprezentat, ca-n Râmnicul Vîlcei, prin adevărați bandiți, tot și-a exprimat neîncrederea în guvern pre cât a putut: pe alocurea pe deplin, în cele mai multe județe cel puțin în parte. "Romînul" uită se vede că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
s-ar preface într-un general exercițiu de sinucidere. Dar mai iată o acuzare a "Romînului". Când în ajunul rezbelului se simți trebuința de-a apela la acea putere armată se constată că-i lipseau de toate. La această acuzare cinică răspundem cu acel referat al d-lui Slăniceanu asupra situațiunii îmbrăcăminții și echipamentului, scris la 1 iunie 1876 și purtând no. 4 440. Care-i acuzarea ce-o aduce aci d. Slăniceanu guvernului conservator și generalului Florescu îndeosebi? Iat-o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
multă vreme de-acum încolo, cu soiul de profitabil melanj: ignoranță, obediență, lehamite, șiretenie, atît de operativ în durată pentru individul de-aici, de la răscrucea imperiilor. De care însă nici o forță politică tradițională românească nu s-a servit cu atîta cinică îndemînare. Dar... să vedem, diseară, ce ne mai arată bățul pă post. Dacă nu sucombăm, pîn-atunci, de nerăbdare. Ați văzut, cred, cum arată stadionul din Ghencea cînd Steaua joacă un meci mare. Cum a fost, să zicem, cel cu Glasgow
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-și pierde din farmecul care a pasionat cîteva generații de spectatori. O Traviată în iarnă. Oricît de ingenioasă ar fi speculația lui Ted Anton recentul exeget al lui Ioan Petru Culianu -, "decizia" lui are, mai degrabă, aerul unei stilistici aproape cinice: Cercetînd toată viața sa practicile magice, el a depășit hotarul care desparte jocul de realitate. El s-a jucat, dar ucigașii săi nu. Moartea lui Culianu a fost ultimul joc al minții, în care chiar și asasinii se pare că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pierdut dacă ar pune în discuție granițele moștenite după cel de-al doilea război mondial". Dacă n-am ști ce efecte vitale are aderarea noastră la structurile euroatlantice, aceste constrîngeri cu lungă bătaie istorică ne-ar apărea drept șantaje cinice. De altfel, în forul nostru interior, atît de bîntuit de vitregii, chiar așa ne și apar. Dar... Cu ce asiatică nonșalanță răspunde Rusia cererii legitime a Germaniei de a i se înapoia marile capodopere șparlite de glorioasa Armată Roșie în timpul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la televiziune, teatru, spectacole, acces, prin limba maternă, la justiție și administrație, la inscripții bilingve, dezvoltarea de proiecte economice comune, revitalizarea unui Cernăuți, vechi centru iradiant de cultură românească etc. etc. Argumente copleșitoare, cu adevărat, dar gîndul că, presați aproape cinic de un Vest care vrea cu orice preț liniște aici, ne lasă gust amar. Nu și descurajare. Cu puțin înaintea obștescului său sfîrșit, întrebat de reporter cum se simte spiritual, Șerban Cioculescu a răspuns că, spiritual, se simte excelent, atîta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
academiei antebelice. O certitudine: pictura noastră, constant, pe mîini bune. Au dispărut cîrdurile nesfîrșite de oameni ai muncii, veniți, după '90, la regalul Peleș, să vadă unde-au locuit... Ceaușeștii. I-au uitat proletarii pe Pingelică și pe Samantha. Istoria cinică. Acum, castelu-i iar liniștit și reintegrat suveran în istoria lui autentică. Sub privirea nobil-autoritară a întemeietorului rege Carol (statuia lui Oscar Han). Sub cea a blîndei regine Elisabeta (statuia lui Oscar Späthe). Schițez un arțar sterp. Dar monumental. Cutremur! Întîi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmă, se află, în prezent, sub semnul primitivismului și al agresivității. Sărbătorile de iarnă n-au fost decît unul din prilejurile de manifestare. Învierea va fi, și ea, alt prilej. - adolescenți, dar și copii, cu apucături de japițe decerebrate și cinice bîntuie de cîteva săptămîni trotuarele și cu poftă împrumutată probabil și de la sîngeroșii killeri t.v., dar mai ales din propriul instinct primar, detonează pe furiș cel mai adesea în preajma vîrstnicilor cu vădita intenție de a traumatiza - te uiți la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai de calitate în cazul de față, cu cît știm că NATO a luat naștere tocmai datorită existenței Rusiei totalitare. Acu fie vorba între noi umoriștii: fețele unor Brejnev, Hrușciov și chiar Elțîn nu se pretau mai defel la exerciții cinice, erau fețele unor celoveci dintr-o bucată, fără subțirimi de-astea mic-burgheze; pe cînd fața lui Putin, centură neagră la karate, oho, ce pregătită-i pentru noua etapă a diplomației moskovite! Că doar omul n-a fost, colea, băiat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
credibilitatea prin elucidarea unui moment istoric tenebros dar și crucial, precum cel din decembrie '89, atunci cine s-o facă? Actualul (fost) regim, care, prin definiție (bolșevică), este unul al măsluirilor? Cel puțin, garantul acestuia, reîntorsul la Cotroceni, ține una (cinică) și bună: nu se va ști niciodată cine au fost teroriștii. Scurt. Consolarea noastră, a multora din acestă țară debusolată, rămîne, pe moment, una minimă (dar rămîne): știm cine nu au fost teroriști! Imaginați-vă cam cum se uită actuala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru a nu fi ajuns și călcat în picioare, sau poate suportă loviturile ca să-i dovedească decoltatei virilitatea. Ceea ce mă oripilează nu e prelungirea acestui pugilat unidirecțional, nici iminența spargerii parbrizului, cît "echidistanța" damei, rolul ei de arbitru mut și cinic. Primo tempo. Secondo tempo. Mai știm noi un pîlc ce și-a jucat la fel de decoltat echidistanța după Revoluție. Nesinchisindu-se de croșeurile de dreapta și intrînd echipă în Academie. Îmi este relatat episodul final al unui pugilat (plastic). O face
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce vrea să afle gazda t.v. (din ce ne-ar interesa și pe noi) nu transpare de sub rictusul românului de lume (occidentală) aflat în situația de a ne trata pe toți drept simpatici naivi. Uimitorul spectacol atinge și cotă cinică atunci cînd, pus de gazdă în fața pactului pe care emigratul magnat l-a semnat luciferic cu dictatorul criminal de la București, cu malefica lui consoartă, ei, bine, pentru domnia sa aceștia erau: domnul Ceaușescu, doamna Ceaușescu. (În timp ce congeneri de-ai săi muriseră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi, aici, numărul adiacent al televiziunii aservite. E surprinsă anterior, în toată nefotogenia ei, mîna de foarte vîrstnici simpatizanți ai Regelui (ca și cum aceștia ar fi singurii din țară) veniți, de ce nu, cu dragoste, să-l felicite. Țuțerul t.v. rămîne, cinic, cu aparatul pe o babetă lacrimogen-decerebrată, care-i tot îndrugă inepția cum că... da, da, aici, la Foișor, s-a născut Majestatea Sa. Țară tristă, plină de umor, nu? 16 decembrie Ce ar mai fi fost de spus despre divinul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Pablito tînjeam." " Ar fi fost suficient ca Picasso să coboare cîteva minute din Olimpul său și să devină, atît cît durează o mîngîiere, un bunic ca toți ceilalți." Da, dar n-ar mai fi fost Picasso, zicem noi în cinică notă picassiană. Și numai Picasso ar fi putut emite atare perlă genuină: "La opt ani, eram Rafael. Mi-a trebuit o viață întreagă ca să ajung să pictez ca un copil". Și tot numai el, diavolul absolutului plastic, jucîndu-se demiurgic: Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dubioasa justiție, de fapt, bifînd, bifînd doar. După care, liniștea se așterne grea de escamotări și de uitare. Comemorarea e asezonată cu ceva citații ce se doresc spectaculoase, în care un Iliescu, oricum înghesuit (pînă și de ciraci) își înlocuiește cinicul zîmbet cu un no comment de vedetă dezabuzată. (Celorlalți comilitoni întru crimă pomenindu-li-se, în surdină, numele.) Și capac... festiv monstruosul Cozma e scos de la răcoare în chiar data comemorării. Producîndu-ne nu numai nouă, opiniei publice, consternare, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perioade, rezervîndu-și doar aplauzele finale; Pleșu, debutînd cu ceremonialul imensei batiste albe, antisudorifice, declanșează, la tot cîteva minute, ropotele sălii. Rîsul lumii. De curînd, invitați fiind de unu' care-și zice, de ce?, Nașul, joacă aceeași scenetă în dublă mască, lăsîndu-l cinic pe moderator să-și facă, și el, numărul de comic permanent involuntar, ei doi pigmentînd ora cu perle pescuite în acceptat grotescul spectacol al lumii. Și mai are Nașul o fixă: să afle de la Pleșu de ce rîde Băsescu; la care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]