2,486 matches
-
loc pentru mine acolo, la masă. Nici lângă tatăl ei, în ricșa. Nici lângă mama ei, în mașina de excursie, cu blănuri în jurul gâtului. Și apoi mă vexa și vânătoarea. Nu știam pe bune cum aveam să reacționez. Să împușc ciori, mă rog, nu era așa greu. Dar când mi-a cumpărat o mănușă ca să pot ține un vultur pe braț, și mi-am pus-o, m-a năpădit un sentiment straniu de parcă eram un jucător de câmp într-un meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a vrut să-l mănânce. A zgâlțâit șopârla cu mare furie și a zvârlit-o cât colo pe jos. Când i-am oferit-o a doua oară, o biată fărâmă de carne plină de praf, a făcut la fel. Oh, cioară nemernică! Să nu-l mai văd în ochi! Ei, Thea, nu te înfierbânta așa, i-am spus. N-a mai pățit așa ceva pâna acum. Să nu mă înfierbânt?! De câte ori trebuie să iasă din găoace? De câte ori? Ar trebui să aibă instincte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
urmărit-o pe pantă; a aterizat și a rămas acolo, bătând din aripi. Când n-a mai putut auzi foiala șopârlei, și le-a strâns pe lângă corp. Și n-a zburat către mine. Thea a urlat la el: „Laș împuțit! Cioară ce ești!“ A luat de pe jos o piatră și a aruncat-o spre el. N-a țintit foarte precis. Caligula n-a făcut decât să-și ridice capul când piatra a trecut pe deasupra lui. Potolește-te, Thea! Pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Trei preoți oficiau în fața băncilor goale. Dumnezeu să mă ierte că viața m-a îndemnat să cred numai în ce se întîmplă pe lumea aceasta. Când am pătruns în parcul Alameda, din apropierea catedralei, cerul devenise sumbru, iar prin arbori zburau ciori, dincolo de eternele amintiri "fotogenice" peste care acum plouă... Plouă și revăd autobuzul umblând bezmetic pe străzile în pantă. Cineva dintre gazde vroia să cumpere lichior de cafea, făcut după o rețetă locală, și iată-ne intrând în niște curți pline
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cinstesc originea?! Ce se alege din noi, dacă...? Și cum o fi ajuns Doamna Ana prostituată de lux? Oare nu m-a mințit ăla de dincolo de reflectorul de pe biroul lui de anchetă?, așa, să nu mai calc pe la Parcul cu Ciori... Ce Dracu'-o fi în clădirea aceea că-i mai păzită ca o unitate militară... În fond... Mi s-a acrit! Mai bine-mi iau concediu și mă duc acasă... În fiecare toamnă, ca acum, toamnă frumoasă zic, cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vânt ale vremurilor, în 3 volume: vol. 1 partea întâi: Drăcușorul cu ochi verzi; partea a doua: Pe unde trece un scriitor... vol. 2 partea a treia: Doamna în hermină albă; vol. 3 partea a patra: La Parcul cu Ciori; partea a cincea: Un senator, doi scriitori... Ediția I: Editura Junimea Iași 1982 Redactor de carte: Elena Chiriac Ediția a II-a: Editura Junimea Iași 2008 Redactor de carte: Simona Modreanu Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Hills. De jur-împrejurul nostru sunt oameni de la catering și florari. Masa e întinsă și plină vârf cu argintărie și cristaluri, seturi de ceai, samovare, sfeșnice, cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de flori ne înconjoară ca un vârtej, găleți de iriși și trandafiri și violete. Vila e dulce de parfumul florilor și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
făcu rău, ca și când cineva i-ar fi Înfipt un cui În gât. Intrară pe o stradă pustie, unde părea că nu locuiește nimeni. Pe placa albă a semnalizatorului stradal se putea citi: strada Mangili. Era o tăcere profundă, doar câteva ciori fățarnice se strigau de la o creangă la alta. Polenul plutea În norișori pufoși ca vata de zahăr. Parcă nici nu erai În Roma. De o parte și de alta a străzii, În spatele porților Închise, dincolo de cedrii misterioși, se zăreau vile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Râzi, tu, râzi, că mama a făcut găluște! spuse Axel. Oricum, ție nu-ți mai cresc. Dar ei nu-i pot face. Sfârcurile nu sunt Încă destul de mari. Valentina Își privi cu dispreț toracele scheletic. Era ca o sperietoare de ciori. Cred și eu că nimeni nu te observă. Nu-ți poți face... — Stai calmă, ți-l fac pe buric, o liniști Axel Rose. Și apoi, la anul, dacă Îți place, când vei purta măsura cinci, te Întorci, și ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
obicei? (În anul bisect) Când în buzunarul gol se întâmplă totuși să fie ceva? ( Când buzunarul e rupt, are o gaură). Cu ce se aseamănă cel mai mult o jumătate de portocală? ( Cu cealaltă jumătate) Pe care copac se așază cioara când plouă?(Pe cel ud) Ce fel de pietre nu poți găsi în mare? ( pietre uscate)
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Craiu Gabriel () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107383]
-
milițieni, sau ingineri, mulți prieteni, dar și mulți clienți ocazionali... Toți treceau să vadă ce-a mai lucrat maestrul, iar tu te Învîrteai transpirat printre ei, căutînd pompa pentru bicicletă sau mingea, racheta sau fileul de tenis ori praștia pentru ciori. De multe ori rămîneai pe-acolo, căscînd ciocul la discuții, mai ales cînd apăreau figuri exotice. Era acest tip, Mugurescu, un om masiv, cu trăsături fizice puternice (avea În loc de nas un fel de ardei gras și o pereche de urechi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vorbă cu el, pentru un băiat de pe la Circulație, că poate o omenește pe maică-sa... Bun, duminica era ca-n tîrg... plin de lume... Dar În restul zilelor? În restul zilelor era liniște, pe aleile parcului te Întîlneai doar cu ciori și veverițe și cîteva bunice care-și plimbau nepoții. Iar din casa cu ateliere ieșeau sunete pașnice, aproape mute (cam ce fel de de sunete poate să scoată o pensulă Întinzînd culoare pe o pînză?), și eventual un pic de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țopăi pe băncile de lemn putred sau produci ecou pe scena părăsită, plină de rahați mumificați, fie Începi să bați o minge de unul din pereții casei (pe care e desenat cu cretă un fileu), fie pur și simplu sperii ciorile care ciugulesc din alee, zbierînd la ele. Și apoi vă duceți la teatru, pentru că are o piesă În lucru și trebuie să-și facă treaba de scenograf. Ileana (sau Tamara, sau Natașa), care tocmai vine la repetiție, Îl prinde În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lume. Un cadru militar ne indică cu niște fanioane un drum lateral care iese din peisaj spre o destinație invizibilă, departe, spre sud. CÎnd coloana de 200 de soldați Începe să Înainteze șerpuit, picioarele sincronizîndu-se cu greu sau aproape deloc, ciorile din plopii de pe margine se ridică pe cerul din ce În ce mai galben, croncănind speriate - un pumn de litere deșirînd pentru o clipă enunțuri aleatoare, Înainte ca hîrtia de aer să le absoarbă. Ce scrie acolo? mă aud Întrebînd. — Scrie: Taci din gură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa... ceva... Nu... Nu Neacșu, nu el, o fi o greșeală... Stătea În gazdă, Într-o casă nu departe de liceu, sîmbătă seara, proprietarul a făcut focul pentru prima dată În toamna aia, fără să curețe coșurile de cuiburile de ciori și mizeriile adunate peste vară, au murit asfixiați. A apărut diriginta, se tot căznea să vă spună cîteva lucruri cu sens, dar fără succes... A Început să plîngă, au plîns și cîteva fete. În afară de Răzvan, toată lumea era În șoc. Diriginta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu povestea cu mierea sînt semne că o poți scoate la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai un an și o lună, dar să lăsăm asta. Te Întreb... totuși... de ce? De ce? Pentru că e frig și umed, o climă ca În purgatoriu; pentru că la ora 4 fără un sfert după- amiaza, pe cerul jos, un stol de ciori caligrafiază cu litere mărunte același mesaj năucitor: iubite prinț, ai căcat-o - și nici nu vor scrie vreodată altceva; pentru că Ceaușescu e viu și veșnic, iar mie mi-e foame și magazinul alimentar din pustiu e Închis - măcar jumătatea aia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ți iei imediat niște picioare În cur, striga la micuț caporalul Porcescu, dezvelindu-și dinții Într-un rînjet inegal, de mare clasă. Apoi toată unitatea a fost aliniată În marginea trenului, pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată ține un instructaj scurt. Trecem prin zone civile, ar trebui să ne purtăm ca niște ostași, să nu zbierăm măscări pe geam, să nu cîntăm cîntece deocheate, să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rulaj șarje de Înjurături, vocile noastre absorbindu-se În șesul beto nat, ca Într-un burete sonor - zero ecou, chestie care ne-a Îndîrjit. Băi băiatule, nu se poate, ne- au făcut nenorociții ăștia ca pe gușteri. Un pîlc de ciori care ciocăneau În cimentul pistei au aflat cu ocazia asta că Iliescu, pentru noi, este Ceaușescu II. Un pîlc de ciori și un grup de mecanici maiștri militari care au scos capetele din motoarele avioanelor și ne-au aruncat niște
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne-a Îndîrjit. Băi băiatule, nu se poate, ne- au făcut nenorociții ăștia ca pe gușteri. Un pîlc de ciori care ciocăneau În cimentul pistei au aflat cu ocazia asta că Iliescu, pentru noi, este Ceaușescu II. Un pîlc de ciori și un grup de mecanici maiștri militari care au scos capetele din motoarele avioanelor și ne-au aruncat niște priviri. În baterie? Dormitorul nostru a fost transformat În cazinou. CÎteva săptămîni ne-am tocat soldele la zaruri și la poker
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmbătrânit În rele și incapabil de a face lucruri bune) - arbitrul, deci, acest ticălos pe care pământul Încă Îl rabdă, În loc să se crape și să-l Înghită, a dictat patru lovituri de pedeapsă Împotriva alor noștri. Cum se găinăța o cioară sau o vrabie În capul vreunui jucător din acel nenorocit de sat, cum arbitrul acorda penalti de parcă jucătorii noștri se făceau vinovați de micțiunile Înaripatelor. Ținem să-l Încredințăm pe acel limbric corupt că, atunci când ne vom deșerta noi mațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țintă după cum Îi poruncea, ascuns după vreun pom, vărul său cel scund. Lui Ectoraș Îi trebuise destulă vreme să priceapă că pornirile sale temerare erau luate În râs de către celălalt, care, după ce că-l făcea să arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
diminuată în urmă expansiunii activităților umane. Mai reprezentative sunt rozătoarele(cârtita, popândăul, șoarecele de câmp, hârciogul, iepurele, ariciul, dihorul). Se întâlnesc și specii caracteristice pădurii: vulpea, căprioara, mistrețul. Păsările sunt reprezentate de: sticlete, graur, ciocârlie, porumbel, turturica, guguștiuc, pupăza, vrabie, cioară, rândunica, prepelița, mărăcinar, lăstun, ș.a. Dintre reptile, întâlnim șarpele de casă și șopârla de câmp, iar, dintre amfibieni, broaștele. Diversitatea faunistica asigura o plăcuță deconectare prin practicarea vânătoarei și a pescuitului. REPERE ÎN SPAȚIU ȘI TIMP Satul Scobinți este așezat
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
anchetă, editorial, însemnare sau feature. Când și cum operăm trecerea de la discursul direct la cel indirect? Hotărâtoare sunt calitatea și lungimea citatului: să nu fie lung și să ilustreze particularități de limbă intraductibile în stilul indirect (de exemplu „Ce, bă, cioară, sunt cârpa voastră?”). În orice caz, nu trebuie să uităm un lucru elementar: prin trecerea de la stilul direct la cel indirect, scopul nostru este să obținem o echivalență semantică a două texte, fără a elimina (atenua) efectele emoționale sau stilistice
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a prezentat la Poliție să reclame furtul propriei mașini. Faptul divers implică o surpriză și acest lucru implică existența raporturilor: a) cauze mici/efecte mari (un accident aviatic devine fapt divers dacă el a fost provocat de impactul cu o cioară). b) cauzalitate provocată/cauzalitate așteptată (un copil care dispare cu bona sa te duce cu gândul la o crimă sau la o răpire). Logica faptului divers intervine atunci când aflăm că este vorba de o înscenare, de o răfuială între soți
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]