2,405 matches
-
expediez la zece dintre cei mai influenți redactori din oraș. Va trebui să vin cu o altă idee genială. Însă nu eram atât de dezamăgită pe cât ar fi trebuit să fiu, pentru că mă tot gândeam la tipul de care mă ciocnisem. Simțisem ceva. Și nu era vorba doar de simetria cicatricelor noastre, a lui și a mea. Dar, când voi ieși din clădire, probabil că n-aveam să-l mai revăd nicicând. Decât dacă făceam ceva în privința asta. Dacă nu ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gând să fiu sinceră și deschisă și m-am hotărât să recurg la ajutorul domnului Coaster. Da, o atitudine neprofesionistă. Da, nepotrivită. Dar ce-aveam de pierdut? — Domnule Coaster, l-am întrerupt politicos. În drum spre biroul dumneavoastră, m-am ciocnit de un domn și l-am făcut să-și verse cafeaua. Aș dori să apuc să îmi cer scuze înainte de a pleca. Nu i-am aflat numele, dar vi-l pot descrie. (Am continuat rapid.) E înalt, cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în schimb, părea perfect în largul lui, tot întrebând despre slujba mea, spunându-mi totul despre a lui. Apoi a scos un mixer de cocteiluri și două pahare, mi-a turnat ceva de băut și a ridicat paharul pentru a ciocni. Doamne, un toast! — Pentru victoria celor de la Mets, am spus repede. Pentru suptul degetelor de la picior, a spus. O, nu. O, Doamne, nu. Deci avea o obsesie legată de picioare. Nu c-ar fi fost ceva rău în asta. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și iar am revenit la starea mea. Avusesem o săptămână nasoală la serviciu. Fusesem extrem de irascibilă și, deși genunchiul meu dislocat era oficial în convalescență, devenisem foarte neîndemânatică, ca și cum o jumătate a corpului era mai grea decât cealaltă. Mă tot ciocneam de diverse lucruri; răsturnasem o ceașcă de cafea în sertarul de la biroul lui Lauryn și dărâmasem un whiteboard la o ședință de informare, care îl pocnise pe Franklin drept în boașe. Doar i le julisem puțin, dar tot a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toată lumea.) Totuși, când am ajuns la apartament, am găsit acolo alte nouă cupluri care veniseră să-l vadă. Apartamentul era așa de mic încât de-abia încăpeam cu toții, și tipul de la agenție ne privea amuzat în timp ce noi, douăzeci cu toții, ne ciocneam și ne înghionteam cu ciudă, stând la coadă ca să studiem dulapurile și să examinăm dușurile. În cele din urmă, a bătut din palme și a strigat ca să se facă auzit: — Ați apucat să vă uitați cu toții? Un cor de răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Detta: La naiba! A tras în mine și a ratat cam cu o milă. Tessie: Potolește-te, Detta. Apoi Tessie a tras în ea. Profitând de confuzie, am fugit spre scări, am parcurs în goană un etaj și m-am ciocnit de o persoană care venea din direcția opusă. Colin. —Vino, a zis, foarte agitat. Repede. Fugi! A început să mă împingă în față pe scări în timp ce sus s-au mai auzit cel puțin două împușcături. Eu (gonind pe scări): Detta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
își amintea cu emoție de anii petrecuți la Roma și condamna prădarea orașului. Vorbea la început în cuvinte acoperite, dar, în a treia zi, pe când ne apropiam de Neapole, veni să călărească alături de mine, atât de aproape că ni se ciocneau picioarele. Pentru a doua oară, noi am descătușat niște forțe pe care nu le-am mai putut controla. Mai întâi, răzmerița țăranilor din Saxonia, născută din învățămintele lui Luther și pe care am fost nevoiți s-o condamnăm și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
timid celor din jurul mesei, iar Irina se relaxă vizibil. — Un toast, anunță contele. Un toast pentru această seară și pentru prietenia noastră, pe care nici toate valurile istoriei nu pot s-o distrugă. Toți cinci se ridicară în picioare și ciocniră. Vultur-în-Zbor se așeză iară și își aminti descrierea orașului K făcută de Virgil Jones: Valhalla. Simți o apăsare pe coapsă. Uitându-se în jos, văzu o bucățică de hârtie. Fără s-o ridice la nivelul mesei, citi mesajul contesei: NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cum faceți rost de cafea aici? întrebă Media. Grimus se încruntă la auzul întrebării fără rost. — Gândesc, deci există, rosti el. Lui Vultur-în-Zbor i se păru că Grimus era încântat de nedumerirea ei. La ieșirea din sufragerie Grimus s-a ciocnit de Prepelicar. Femeii i-a scăpat farfuria pe care o ducea. El s-a șters în locul unde corpurile li se atinseseră, părând dezgustat, și a spus: — Prepelicarule, ești o proastă neîndemânatică. — Da, Grimus, a răspuns ea. Vultur-în-Zbor și-a înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
studenție, i-am răspuns eu. De foarte de demult. Din sticlă, am repetat mizeria asta de constatare, convins că-i atât de abscons tâlcul, încât se va aprinde de curiozitate. Am ridicat paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre bucătărie. A tăcut, urmărindu-l cum se depărtează, aplecat, împovărat parcă de o greutate nevăzută. A oftat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai ești al lor, după cum nici ele nu mai înseamnă nimic altceva decât poveste. Aproape un text. M-am întors între petrecăreți și m-am așezat iar lângă ea. — Plouă? m-a întrebat. — Picură. E o noapte frumoasă. Am ciocnit din nou. Apoi ea s-a ridicat și a ieșit. A lipsit mult, credeam că plecase. În locul ei s-a așezat fata cu ochelari care, din senin, a început să cânte „Mulți ani trăiască“. Am urmat-o în cântec, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
par și mai stupid decât eram în acele clipe. Am izbucnit toți trei în râs. Apoi prietenul meu a început să strângă farfuriile. Am turnat în pahare. Ea a făcut semn că nu mai vrea. Am ridicat totuși și am ciocnit. — Pentru bandiști, a zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor. Somnoros, se freca la ochi, privindu-ne curios, bosumflat. Nu mai vreau să dorm, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tu, te aștepți cu paharul plin, cu sticla plină, cu sufletul plin, cu Lumea toată revărsată peste tine ca blândețea unei fulguiri nesfârșite, timp, Moarte, iubiri, iertări și părăsiri ningând peste tine și tu, în fața ta stând, ridicând paharul și ciocnind cu tine, să-ți zâmbești surâzându-ți bucuros de regăsire, în cârciuma devenită dintr-odată găoacea din care, după ce beția se va sfârși, celălalt va pleca, iar tu, rămas singur, ai să uiți care, de fapt, dintre voi a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mi-a mers, nu profesez tămâia, îmi dă baldiseli și leșinare, io le am cu muzica la client, zău, ce vă mai deranjați la metloporie, la-nghesuială și busuioace, o facem aci, are coana Măndica și un ou să ciocnim și de-o pască să ne îndulcim abureala, vinul curge de zici că s-a spart canalizarea, zău, coane, nu se merită. Tragem de-o Înviere cu program, de băgăm în boală mahalaua. Gazolină! Carantină, zău! Sanepid și cloramină!“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plecat, dar îi spuseseră vecinii că l-au căutat și urmau să se întoarcă. Era speriat, bâiguia întruna: „Știam că așa am s-o sfârșesc. N-aveam cum s-o termin altfel“. Cu chiu cu vai l-am liniștit. Am ciocnit ouă roșii, am închinat și câteva pahare de vin. Aș fi vrut să mă culc. Aveam chef de Vichi. I-am sugerat că era cazul să se întoarcă la casa lui. A refuzat. Nici nu voia să audă de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de le ții pă umăr și tragi de găurești tancu’. Fugi, iese cu tragedie mare!“ Părea că vorbește aiurea. Peste câteva luni ne-am întâlnit iar la „Tic-Tac“. Avea o fundă tricoloră la rever. A ridicat din umeri când am ciocnit halba cu el. Zâmbea nedumerit, amuzat. „Nu-ș’ cum, dar cred că am dat-o în bară și de data asta. M-au zvântat atunci la revoluție în bătaie, când am dat să intru și io-n casă. De atunci, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apărat vreodată ceva, dacă a avut ceva de apărat sau măcar dacă știe ce înseamnă a apăra ceva. Va observa într-un târziu că o privesc cu paharul ridicat. Se va apleca spre masă și își va lua paharul. Vom ciocni. — Noroc! va șopti, sunt sigur, nu pentru mine. Nu îi voi răspunde. Simt cum gândurile ei trec de mine. Voi da paharul pe gât și mă voi ridica de la masă. Voi trece în bucătărie. Corect spus, „mă voi târî spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trece în sufragerie și mă voi așeza pe scaunul meu, la capătul canapelei pe care pernele încă mai erau răsturnate, așa cum stătuse ea între ele. Îmi voi turna un pahar de vin și, ridicându-l, voi face gestul de a ciocni cu toți cei de față, întrebând: — Ei, nu cântă nimeni? Orbul, din cotlonul lui, tresare. Își anină albul toiag de un raft al bibliotecii, scotocește în buzunarul de la piept și scoate o muzicuță. O mângâie ușor, de parcă ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu-i așa?!” Atunci a fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
probabil că Popescu Își lua la revedere de la fata aia cu care venise, poate că veneau de la gară și ea stătea pe undeva prin preajmă și trebuia condusă până acasă - Între timp el mâncă salam și bău suc de roșii, ciocni Încă unul sau două păhărele de țuică cu cei doi colegi (să-i numim provizoriu așa!) și ascultă refuzul complicat al lui Axente care nu putea să bea cafea din cauza unei insomnii pe care o avusese Într-un tren cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de-a lungul camerei În care te aflai. Ai bănuit, după zgomotele pe care le auzeai, că bătrânul deschide chepengul pivniței și Încearcă să coboare să mai aducă vin. Avea cel puțin două sticle În mână petru că le auzeai ciocnindu-se Între ele. Apoi a căzut, cu sticle cu tot, de pe scara pivniței În pivniță și ai avut emoții: dacă i se Întâmplase ceva. Ai ascultat mai atent și odată cu mormăitul lui, compus desigur din Înjurături, i-ai auzit pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se spele pe mâini și pe față și să se așeze unul În fața celuilalt la o masă de lemn pe prispa strâmtă a casei. Popescu Își privește ceasul când află de la bătrân la ce oră va trece pe aici autobuzul. Ciocnesc apoi păhărele cu țuică și le dau pe gât. Încep să mănânce din brânza, pâinea și ceapa puse pe masă de bătrân. Tac amândoi și se uită peste câmpul care Începe dincolo de gardul viu al curții. Între ei doi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
da’ nu-i nimic, s-o arăni ea cumva că omu’, dacă-i liber, sănătos și sătul... Da’ o zis baba că l-o făcut și la șepte luni. Amărâta! Aftă și turnă În pahare. — Iaca! - zice el Înainte de a ciocni și Grințu nu Înțelese ce anume Îi indica bătrânul prin acest cuvânt: un obiect anume, o situație care putea / nu putea fi schimbată (și care situație? a băiatului care făcuse o prostie și stătea la arest? a fetei care năștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu mai avea voie să prepare băuturile din cauza obiceiului său notoriu de a turna fără milă), scoțându-și În același timp haina de lână gri pe care o purta de dinainte de nașterea mea. Simon zâmbi și ridică și el paharul, ciocnind cu noi ușor, ca să nu verse nici o picătură din prețiosul lichid. Bineînțeles că eu n-am fost la fel de atentă și mi-am Înmuiat un pic jeanșii În amestecul alcoolizat. Dacă aș fi fost singură, aș fi lins băutura direct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ne gândim că Întâlnirile noastre semănau mai degrabă cu niște ședințe de terapie decât cu vreo Încercare de explorare literară. Mi-am dat demisia, am anunțat eu cu veselie, Înălțând paharul roșu de plastic Solo. —Noroc! strigară ele În cor, ciocnind paharele. Era și timpul să scapi de coșmarul ăla, spuse Janie. Vika aprobă. Da, da, n-o să-i simți lipsa șefului tău, de asta sunt sigură? Întrebă ea cu accentul ei dulce, dar ciudat. Categoric nu, n-o să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]