1,570 matches
-
dansuri, fie și numai pe durata unui Tango mortale. Sfârșituri de săptămână dansate cu furie. În zilele lucrătoare, în schimb, învățam sub conducerea lui Korneff să execut lovitură după lovitură în același ritm cu ciocanul de lemn. Finisam colțurile și ciopleam suprafețe pe piatră grosolană de calcar și de granit belgian. Curând am reușit să înconjor o bucată de marmură sileziană destul de mare pentru un mormânt de copil cu o canelură. Până și de un profil ornamental, ce avea să împodobească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trei picioare reproducea de pe model punctele cele mai adânci și cele mai înalte. Tot timpul, trepiedul se muta de pe ghips pe piatră, ca să se poată lua măsurile. Până transferai tot ce era mai marcant, trebuia să ascuți, la urmă să cioplești cu dalta de canelat, în așa fel încât acul să atingă apoi punctul exact. Pe acela care, la operațiunea asta, încerca să trișeze, Singer îl prindea imediat peste marginea ochelarilor. El, care în anii tinereții lui cioplise la momumentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la urmă să cioplești cu dalta de canelat, în așa fel încât acul să atingă apoi punctul exact. Pe acela care, la operațiunea asta, încerca să trișeze, Singer îl prindea imediat peste marginea ochelarilor. El, care în anii tinereții lui cioplise la momumentul lui Bismarck din Hamburg, m-a învățat cum să-i dau pietrei un chip. Am făcut bătături și pielea de pe palma care ținea șpițul mi s-a-ngroșat. Mușchii, frumoși încât să-i ții la vedere, s-au întărit. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să obțin liniștea siguranței de sine. Fiindcă este un lucru bine știut: deoarece moartea nu cunoaște pauză, monumentele funerare au căutare chiar și în vremuri grele; oferta lui Göbel pentru morminte simple și duble era la mare preț. Așa că noi ciopleam lovitură după lovitură. În timpul ăsta înghițeam din norii ce se ridicau din granitul belgian și care puțeau a pucioasă, ca bășinile bătrânilor. Ultimul luciu îl dădeai cu mașina de lustruit. La sfârșit de săptămână, însă, se scutura tot praful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și totodată mă speriase, ceea nu mai văzusem niciodată până atunci. Toate astea erau interzise, erau „artă degenerată“. Tot mereu, jurnalul săptămânal îi prezentase consumatorului de filme ceea ce era considerat a fi frumos în Al Treilea Reich: cu personajele eroice cioplite în marmură, mai mari decât în realitate, sculptorii Breker și Thorak se întreceau unul pe altul, arătându-și mușchii. Lilli Kröhnert, fumătoarea a cărei privire de argint mă irita, tânăra femeie tunsă băiețește și cu bărbatul plecat, profesoara mea iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asupra mea. Niciodată nu vorbea despre artă. Noțiunea lui solidă despre formă, parcă de nedislocat, elogia simplitatea. Iar pe la începutul anilor ‘60 a publicat o carte cu titlul Monumente de granit, în care simplitatea își găsea, cu efecte didactice, expresia cioplită în piatră. Sub supravegherea lui am rămas harnic și am învățat meșteșugul. Din ce anume însă se compunea viața mea cotidiană în afara atelierului? Citeam ce se putea lua cu împrumut și ce îmi mai strecura pater Stanislas. Romanele tipărite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Naumburg și modelele lui, cu toții din familii burgheze sau de țărani, care, după cuceriri războinice, se statoriniciseră, la începutul secolului XIII, pe malul râului Saale. Ei i-au fost de ajutor maestrului când acesta i-a întruchipat în calcar cioplit pe contesa Gerburg și pe contele Konrad, pe margraful Hermann și pe atât de vesela Reglindis a acestuia, pe scormonitorul conte Syzzo și pe melancolicul întemeietor Thimo von Küstritz, în sfârșit pe al doilea Ekkehard și pe soția fără de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asemenea unui strigăt de ajutor, „O piatră chiar pe alta o înmoaie!“. Dar acel Kaiser, care în anul întemeierii Grupului avea, ca și ucenicul de cioplitor în piatră de atunci, douăzeci de ani, numai că apoi, pe când eu încă mai ciopleam calcar, învăța - ca student al lui Adorno la Frankfurt pe Main - să vorbească exact ca din carte și să analizeze totul, până și dialectica basmelor lui Grimm, s-a purtat acum ca o piatră capabilă să se înmoaie și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de a-și transforma gândurile În realitate. Beth se Încruntă: — Să-și transforme gândurile În realitate... — Nu-i chiar așa de straniu, continuă Norman. Gândește-te: dacă ai fi sculptor, mai Întâi ți-ar veni ideea și abia apoi ai ciopli piatra sau lemnul, pentru a transforma ideea În realitate. Deci, mai Întâi se conturează ideea și abia apoi urmează execuția, fiind necesare niște eforturi suplimentare pentru a crea realitatea ce reflectă gândurile de la care s-a pornit. Așa funcționează pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
creații complicate, ca sculpturile, nu le putem obține fără efort. Credem că trebuie să și facem ceva În afară de a avea o idee. — Și facem, spuse Beth. — Ei bine, Harry nu. El a atins o fază superioară. Nu mai trebuie să cioplească statuia. Pur și simplu, Îi vine o idee și lucrurile se Întâmplă de la sine. Harry se exteriorizează prin intermediul obiectelor. — Adică Își imaginează un calmar fioros și imediat la fereastră apare un calmar fioros? — Întocmai. Iar când Își pierde cunoștința, calmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
poți vedea același lucru ca și mine. De ce întrebi ce-i dincolo? Uită-te mai bine la existența ta, așa cum e, căci o vei regreta. Îți pare că ești atît de strîmb pentru că numai în viața asta ai de unde te ciopli. Numai aici ai cum te lupta pentru propria-ți mîntuire. Moartea-ți aduce doar un repaus în fericire sau disperare. Un repaus cu mîinile legate. Ca orice loc al imposibilei reîntoarceri, un anotimp al regretelor. Nu-ți va părea rău
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai tîrziu: uite că interesează, deoarece sînt din nou la putere, pare-se că pentru totdeauna, regizorul a avut din nenorocire dreptate, eu nu.) Ar mai fi aducerea Într-un plan paralel a unui personaj absent (el este doar auzit cioplind), ce construiește o arcă-n pădure. O idee metaforică Într-un univers complet lipsit de metaforă. Iar senatorul, dac-ar fi pînă la capăt consecvent cu sine Însuși, nu s-ar mai holba la pădure Înfiorat În finalul filmului, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
OARE AU REVENIT DEFINITIV VREMURILE BUNE DE ALTĂDATĂ??? A fost cel mai pitoresc mafiot văzut vreodată În Orașul Îngerilor Căzuți, meseriașule, iar ca să-l urmărești În acțiune la Mocambo sau la Trocadero era ca și cum l-ai urmări pe tăticul Stradivarius cioplind o scripcă de-a lui dintr-un trunchi de copac. Spunea anecdote scrise de marele comic Davey Goldman, le strecura niște plicuri babane interpușilor de la Biroul Șerifului și Încingea cîte un swing dezlănțuit cu pițipoanca lui, Audrey Anders, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ori, să-i electrizeze părul cu nuanțe arămii înfoiat acum peste umerii subțiri și peste gâtul înalt care se înfrumuseța cu perlele, mărgelele, cordeluțele, lanțurile de aur și de argint de care atârnau scarabei falși și minusculi, medalioane goale, cioburi cioplite din cornalină, cruciulițe dintr-un timp îndepărtat, de pe vremea bunicului ce-i lăsase moștenire, numai ei, pendula înnegrită de vreme, cu mers rar și tacticos, bătând indiferentă trecerea orelor. Sorbind cu nesaț, cu o plăcere pe care o simțea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
special acel soi pentru că-mi place numele: se numește „bucuria sufletului“. Într-o bună zi, când voi avea timp, voi face grădina frumoasă. O să cresc lobelii și camelii și un dafin și tufe de iasomie dulce și o să am ghivece cioplite din piatră din care se vor revărsa panseluțe. Se aude un scheunat de la una dintre ferestrele de sus de tot ale casei. Ca și mine, copiilor le e greu să doarmă În nopțile astea calde. Ben s-a trezit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în conformitate cu divinele scripturi, așa cum erau lucrurile la care se refereau cei ce fuseseră martorii oculari ai cuvîntului, și ai cuvîntului vieții. Este adevărat că prin îndurarea lui Dumnezeu eu ascultam toate aceste lucruri cu luare-aminte și înflăcărare, și că le ciopleam nu pe tăblițe, ci în adîncul inimii; iar Dumnezeu mi-a acordat întotdeauna harul de a-mi aminti de ele și de a le retrăi în sufletul meu"59. 28. Aceasta era modalitatea de educare a Clerului, eficientă și în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
său - un victorian tipic de la sfârșitul secolului, care fusese căsătorit de două ori și lăsase nenumărați copii În urmă - Îl obligaseră să intre În negoțul cu tutun. Firma familiei nu era foarte mare. Era specializată În trabucuri, pipe de măceș cioplite de mână și un sortiment propriu de țigări Virginia (o altă aromă care s-a pierdut). Firma deținea două sau trei prăvălii, inclusiv cea din Piccadilly Arcade, cu o clientelă distinsă, deși nu foarte stabilă. Din diverse motive - fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cine îi face onoarea de a-l vizita la ora aceea și mai ales în această pustietate stingheritoare: se îndreptă agale către ușă, întrebându-se dacă nu cumva revenise cunoștința lui de la vagonul-restaurant, taximetristul clandestin. Tresări când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta. Zise cu un neasemuit glas muzical: Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atrași, așa cum, noaptea, sunt convocați fluturașii noctambuli de către lămpile fluorescente, distribuite printre palmierii Coastei de Azur: Ay, ay, ay! Superbă, nu? Ce zici, Profesore? o admiră bărbatul gonflabil, exhibându-și, fără nici o reținere, cu voce ridicată, impresiile lui de flăcău cioplit în dificile unghiuri. Ca și cum s-ar fi aflat într-un for academic, în care opiniile și concluziile erau obligatorii, Profesorul își potrivi tacticos ochelarii, examină încântătorul exemplar, printre rotocoalele de fum siniliu ale lulelei sale, și, dus pe gânduri, chibzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula Paștelui... Nu mai apucă să constate cum îl inundă frisoanele de gheață ale incomensurabilelor sentimente ale fricii. I se păru doar că distinge un tunet prelung, urmat abrupt de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
băiat de la țară. E un mister pentru toți cum de l-a apucat literatura, arta În general. Pentru taică-său era bun numai de trimis cu oile. Moromete? Nici măcar. Pe Vasile l-a zvântat În bătaie când l-a prins cioplind un lemn. Ce faci, bă? Sculptez! Leac se pregătea cică să meargă la Arte, la Cluj. El e de undeva din Bistrița. N-a ajuns la Cluj, a mâncat bătaie, de sculptat a sculptat ceva-ceva În exil, aici În Arad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
doi ofițeri. Efortul considerabil al comandantului să afișeze o aparență calmă nu poate să înșele pe nimeni. Sub zâmbetul degajat, indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care melodia s-a încheiat, numeroasele aplauze ale soldaților, care ascultaseră ca vrăjiți piesa lui Grigoraș Dinicu ce le aducea aminte de horele din sat, fac pe Suflețel să se îmbujoreze ca o fată mare sfioasă, sărutată prima oară. Iovuț cioplește o jucărie pentru un puști slovac, înfofolit într-o haină militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu fasole, oprindu-se doar să muște din pâinea neagră, cazonă. Măi Americanule, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ea însăși aleasă". Ajungem la Perseverența de a fi, unde găsesc în primul vers zicerea "un sculptor a sculptat" și mă gândesc de ce poeta n-a găsit în toată limba română un alt verb cu care să evite repetiția, a ciopli, ori chiar a face? Și tot aici, o neglijență de exprimare: "Ca o ață de păianjen verde,/ cu care pământul vrea/ să își țese marginile...". Corect spus ar fi să își țeasă. Și iarăși o repetare în sintagma de către final
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
dispărea treptat doar statele naționale și câteva deosebiri esențiale dintre națiuni (care rămân nespecificate), "dar națiunea va continua să existe în cadrul unei organizări proprii, ca entitate distinctă și păstrându-și specificul" (p. 147). Până și visurile utopice ajung să fie cioplite după matrița națiunii. Partidul preia sarcina istorică a împlinirii destinului național. Misiunea istorică a Partidului se întrepătrunde cu misiunea istorică a Națiunii, din a căror fuziune rezultă un misionarism național-comunist: " În îndeplinirea misiunii sale istorice, a rolului său politic conducător
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]