1,246 matches
-
ne-am cazat în căsuțele de lemn ale taberei, apoi fiecare și-a început propria existență, propriile experiențe purificatoare. Mi-am ales Lacul Ciric drept primă gazdă pentru picioarele obosite de obligatoria încătușare a ciorapilor, a încălțămintei și a asfaltului citadin. În plus, trebuia să scap și de încărcătura negativă acumulată din gropile discret blagoslovite cu vorbe de ocară cu puțină vreme în urmă. Apa m-a întâmpinat cu... răceală dar, pe măsură ce mă purificam, devenea tot mai blândă și ocrotitoare pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de zâmbete inocente. Nimic forțat, totul reflectând niște interioare frumoase... ce mai? - ne simțeam ca în... rai! Nici n-avea cum să fie altfel! Gândiți-vă: toți avuseserăm parte (și încă aveam) de purificări puternice ce ne debarasaseră de balastul citadin al zonelor din care proveneam și niciun fel de condiționări nu ne mai marcau. Coborând odată scările, fără un scop anume (asta făceam atunci) - repet: permanent eram în stare de meditație - în fața mea a apărut bătrâna doamnă Rai. Inițial, am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alte izuri plutind prin atmosferă, cu mirodenii complet necunoscute simțurilor noastre, cu cocotieri uriași din care te aștepți oricând să-ți pice un... proiectil în cap, cu vară permanentă susținută de un soare când amarnic, când proteguitor, cu invazia culorilor citadine determinată de varietatea sari-urilor purtate pe niște trupuri aproape negre... aglomerația de ricșe, de oameni, animale, biciclete, mașini... Adăugați strigătele și îndemnurile comercianților de-a le vizita magazinele improvizate în incintele cele mai neașteptate, claxoanele vehiculelor de tot felul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mici sau mai mari) pe pânză înfățișându-l pe SHRI GANESHA. SHRI GANESHA, de altfel, este zeitatea cea mai des reprezentată în suveniruri, dar am avut și privilegiul de al întâlni la plimbare prin oraș. O apariție firească în peisajul citadin indian, era impresionant de mare, așa cum îi și stă bine unui rege. La finalul cumpărăturilor, Flori m-a invitat la un Mc. Donald’s. Am mâncat ceva, nu mai țin minte ce... Aceeași atmosferă ca și la noi... nimic deosebit de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu au nimic comun unul cu celălalt (În afara apartenenței lor la cultura apuseană), România le apare ca o țară doar parțial integrată civilizației europene, o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de viață modernă citadină și de supraviețuiri rustice. La București, remarcă amuzat Paul Morand, circulă de-a valma automobile Ford și care cu boi. Nici vorbă de „micul Paris“! Olivia Manning Îi vede pe bucureșteni drept un fel de țărani, unii dintre ei țărani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mulțime de greci. Familiile aristocratice se amestecă. Se petrece o simbioză culturală româno-grecească. Greaca devine limba de cultură, precum fusese slavona În urmă cu câteva veacuri. Boierii se Îmbracă după moda orientală. Copiii lor Învață la școală În grecește. Peisajul citadin capătă caracteristici turcești. Românii păreau bine ancorați În Orient... Cine ar fi putut prezice că de la o generație la alta totul avea să se schimbe? Diminuarea teritoriului românesc Potrivit teoriei imigraționiste, românii s-ar fi extins În Evul Mediu pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Kiseleff; multe a inițiat În țările române acest general rus!). Aspectul oriental se estompează Încetul cu Încetul; Îi iau locul o arhitectură de inspirație franceză și (mai mult chiar decât arhitectura În sine, care nu putea transforma peste noapte peisajul citadin) un mod de viață imitat — la nivelul elitelor — după cel occidental. Bucureștiul devine „Micul Paris“, titlu cu care, pe drept sau pe nedrept, avea să se mândrească până la instaurarea comunismului. Și apoi, sunt adoptate toate structurile occidentale. Instituțiile politice, legile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu mentalitatea lui de mic proprietar, nu se lasă ușor tentat de ideologiile de stânga. Paradoxal, chiar stânga românească avea reflexe de „dreapta“. Este cazul „poporanismului“ Înaintea Primului Război Mondial și al ideologiei țărăniste În perioada interbelică. Idealul proclamat era rural, nu citadin: o societate românească de mici proprietari. Departe de proiectul industrial și colectivist al comunismului, dar și de social-democrația modernă. Socialiștii și comuniștii au avut o pondere modestă În societatea și viața politică românească. Partidul Comunist, fondat În 1921 ca secție
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Unele dintre bisericile cruțate au fost „ascunse“, cu blocuri construite În fața lor sau de jur-Împrejur, sau chiar deplasate și reinstalate În locuri mai puțin vizibile. La București, această strategie s-a aplicat pe scară largă. Obiectivul era, evident, un peisaj citadin fără biserici! Biserica ortodoxă nu a schițat nici o rezistență efectivă; nu este una dintre paginile glorioase ale istoriei ei. Ce s-ar fi Întâmplat dacă regimul comunist din Polonia ar fi Început să dărâme biserici? În schimb, Ceaușescu, tot pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
țară, Îndeosebi tineri, au ajuns să facă „naveta“, lucrând la oraș. Multe sate s-au depopulat, au rămas doar vârstnicii. Comunismul și-a reușit pariul: a urbanizat România, În condiții proaste (cu o industrie nerentabilă și cu condiții de viață citadină precare, În plus cu sacrificarea agriculturii), dar a urbanizat-o totuși; procesul a rămas Însă neîncheiat, fiindcă ponderea populației rurale rămâne În România mult mai mare decât În societățile occidentale. S-a petrecut și un proces de uniformizare socială. Slujbași
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e cu totul sumar), cât o stare emoțională. Este o expresie a exasperării, un „cocktail“ alcătuit din sărăcie, frustrări, indignare față de corupție, neliniște provocată de nesiguranța vieții, cultură paternalistă (un stat puternic, liderul providențial)... Votanții „României Mari“ erau În genere citadini, cu studii medii și relativ tineri, categorii dinamice, care se simt nedreptățite de disfuncționalitățile sociale, de șomaj etc. (În timp ce Iliescu rămânea preferatul țăranilor și al persoanelor În vârstă, categorii mai puțin tentate de revoluționarismul lui Vadim). Iliescu a obținut o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să fie „dominați“. Ei sunt Îngrijorați și de scăderea continuă a ponderii lor În Transilvania. La Începutul secolului al XX-lea, vorbitorii de limbă maghiară erau aproape o treime, acum nu mai sunt decât o cincime. Reprezentau majoritatea În mediul citadin, acum au ajuns minoritari și În orașe. Ungaria Mare Încercase să-i includă pe românii din Transilvania În națiunea ungară. Românii au rămas Însă români și au preferat Bucureștiul Budapestei. Acum, lucrurile se prezintă asemănător cu ungurii; cărei națiuni Îi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
El este Însă un simbol complementar care, alături de Eminescu, Întregește profilul spiritual al României. Numai cu Eminescu, românii ar obosi. Din fericire, Îl au și pe Caragiale, pentru a-i destinde. Eminescu reprezenta România rurală și patriarhală. Caragiale este un citadin, am spune un citadin „Înrăit“, exact la antipodul lui Eminescu. Este și un balcanic, atât prin origine (are mai mult sânge grecesc decât românesc), cât și prin atitudini. Balcanismul Înseamnă un soi de neorânduială pe care Europa o suportă cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
simbol complementar care, alături de Eminescu, Întregește profilul spiritual al României. Numai cu Eminescu, românii ar obosi. Din fericire, Îl au și pe Caragiale, pentru a-i destinde. Eminescu reprezenta România rurală și patriarhală. Caragiale este un citadin, am spune un citadin „Înrăit“, exact la antipodul lui Eminescu. Este și un balcanic, atât prin origine (are mai mult sânge grecesc decât românesc), cât și prin atitudini. Balcanismul Înseamnă un soi de neorânduială pe care Europa o suportă cu greu; dar Înseamnă, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Francisca propunea, abordând clișeul unui „roman de uzină”, o altă scriitură epică și un alt tip de construcție romanescă ce făcea un arc peste decenii, înapoi, la sursele romanului cu adevărat modern românesc, din școala lui Eugen Lovinescu, „la psihologia citadină”, cum o visa el, la întâlnirea cu marea și nedreptățita de critică (și de staliniști!Ă doamnă H.P. Bengescu, la un Holban, Blecher, Camil Petrescu, Gib Mihăescu. Nu am avut, apoi, același succes cu, de fapt, primul meu roman, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai reușite după părerea mea, Ivasiuc încearcă un lucru imposibil: romanul eseu, ambiția de a dezbate problemele societății și cele psihologice ale actualității. A fost iute receptat de critică drept un „înnoitor” al formulei romanești, drept un promotor al „romanului citadin” și țin minte că-mi arăta cu multă mândrie că în multe cronici numele noastre erau alăturate. Apoi, poate prin mimetism literar sau ambițios de a „atinge” un public mai larg, a „abordat proza realistă”, servindu-se de „uneltele” acesteia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
față de un Stendhal, Proust sau Dostoievski - să se poată exprima într-o formă vie, echilibrată, organică. Voiam, de fapt, după aproape o jumătate de secol, să ascult „sfatul” „modernistului” Eugen Lovinescu: să dăruiesc literaturii române o proză axată pe psihologia citadină. Ceea ce încercase și reușise excelent criticul Vieții Românești Garabet Ibrăileanu, publicând romanul Adela! - sau „elevii” cenaclului lovinescian, Holban, M. Sebastian, Camil Petrescu, H.P. Bengescu. Din nefericire, prestigiul foii lui Lovinescu, Zburătorul, și al lui, ce nu era prea mare la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
urgia „realismului socialist”, după o modă opresivă importantă din URSS, inițiată de Gorki, de fapt, un naturalism primitiv, grosolan ilustrativ al directivelor de partid. Ani de zile, peste un deceniu, până la „țărmul anilor șaizeci”, nu numai prozatorii români de formație citadină, dar și cei străini erau persiflați de critica română, dacă nu chiar tratați de-a dreptul ca „dușmănoși, înfeudați marelui capital!”. Și nu o făceau numai inși ca Novicov, Șelmaru, Vitner eiusdem farinae, ci chiar școlați ca P. Dumitriu, ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
clasic, ponderat, de secolul al XIX-lea. Chiar și critica de întâmpinare din anii ’60 - cu excepția unor Negoițescu, Raicu, Simion, Manolescu - se manifesta cu note preponderent pozitive pentru prozatorii care creau în siajul marilor naturaliști români dintre războaie. Apărând „linia citadină” a prozei, nu adopt o atitudine exclusivistă față de alte modalități ale genului, cu atât mai mult cu cât România a avut nevoie, ca un stat tânăr, neformat încă și bizuindu-se pe straturi masive țărănești sau mărunt negustorești și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cât de pregătiți puteau fi spaniolii să înfrunte zăpada, dar am ținut emoțiile pentru mine, ca să nu fiu ridicol. Am plecat la ora convenită, am parcurs o parte din oraș, în condițiile unui trafic redus, ceea ce dădea alte valori ambianței citadine, și am ieșit în autostrada care era foarte circulată, în ciuda zăpezii care își făcuse pe spațiile verzi un strat destul de consistent, dar nu alarmant. Autostrada, care duce spre Salamanca, era curată, doar umedă de la ninsoarea care nu înceta să cadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sau un coleg mort prin accident postvaccinal antirabic, nu poate pune protecția câinilor vagabonzi Înaintea protecției omului și cine crede că prin prinderea și sterilizarea câinilor vagabonzi rezolvă problema, nu cunoaște Întreaga complexitate a acesteia. Am trăit problema turbării canine citadine, am trimis sute de copii nevinovați la vaccinarea antirabică și i-am supus cu bună știință virusului și accidentelor postvaccinale; am participat la Înmormântarea colegului, victimă a vaccinării, dr. Mircea Wegner*, m-am supus vaccinării În urma unui accident de muncă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la luminile stranii, atemporale ale lui Doru Bucur. De la floralele inefabile ale lui Gheorghe Felecan (Cluj-Napoca), la toamna tulburătoare al lui Trifu Mureșan, la culorilor lui Willi Weissmann, la simfonicele primăveri cu flori ale Liei Popescu (Timișoara), la expresivele clădiri citadine ale Rodicăi Bâlea (Baia Mare), la Văliugul transfigurat artistic de ochiul și mâna Vioricăi Ghenghea (Bârlad). De la sălciile încremenite în neanotimp ale Cristinei Renard (Timișoara), la compozițiile ce irump violent și splendid în spațiul pânzei ale Danielei Cornea (Brașov). Și nu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Prutului, emisiunile de la Iași. Dar să revenim la fondul problemei de astăzi, fără a părăsi cele de mai sus, și mărturisind totodată că, Între frunzele de toate culorile pe care-mi place să le răscolesc În drumurile mele, evident atunci când “Citadinul”6 mi le lasă la dispoziție, n’am văzut subiectul de astăzi, albastrul meu preferat; am văzut Însă, pe scoarța basarabeană ce acoperă peretele odăii mele, nu doar floarea, dar și frunza albastră. O fi având ea corespondent În natură
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât la Iași. E, chiar dacă neconștientizată, convingerea legăturii omului cu pământul de care nu s’a Îndepărtat mai bine de 500 de ani, grija pentru sursa, nu numai a existenței, dar chiar a prosperității lui, grijă care, văzută de un citadin, dar nu prea Îndepărtat, are toate caracterele unui cult, grijă de loc obositoare, pentru simplul motiv că e purtată de la sine, e În sânge, nu Învățată la școală. Nimeni nu s’a gândit vreodată să curățe, cu ghilimelele de rigoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o viață petrecută În mediul urban? Bruma de cult al locurilor În care s’a născut neamul meu ce mi-a rămas, spune: În nici un caz o țeavă din casă și până În Prutul ori Rocovățul ce nu sunt departe. Obișnuințele citadine replică: dar nici cușca din fundul curții, mai ales iarna, când crivățul urlă... Așa cum doza face medicamentul, adică o otravă În doză mică poate fi un medicament, tot așa și poluarea datorată deșeurilor umane e de fapt rezultatul aglomerării lor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]