1,405 matches
-
mi calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți fărâme de suflet etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului îți sărută trupul, și El clipă eternă care vine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
succesiunea În timp a evenimentelor i-a fost potrivnică: n-a fost Îndeajuns de inteligent ca să urmărească filiera, negroteii au ușchit-o, iar Exley le-a făcut de petrecanie. Dosarul Nite Owl a fost Închis și, odată cu el, și toate ciudățeniile colaterale. Au trecut anii. El a revenit la afacerea asasinării lui Janeway. A descoperit un fir. Iar micuța Kathy l-a făcut să se gîndească la Nite Owl, Nite Owl, Nite Owl... Eforturi deductive. Prin 1953 Dwight Gilette și Cindy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ioanei Sandi: „Nu-i așa că-s nemaipomenit de sexy, cu tuburile astea legate de brațul meu?“. A întors capul spre infirmiera care s-a înroșit și-a dispărut. Ce s-a declanșat în mintea lui îmi explică și multe din ciudățeniile lui. Cel puțin eu așa înțeleg din tot ce mi-a povestit, și mai ales din ce presupun din vorbele lui încâlcite. Trebuie să spun toate astea pentru că mi se par lămuritoare. A rămas mai multe ore sub perfuzie, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în ceea ce scriem? Ar fi trebuit să am curajul să includ aici un eseu al lui despre Don Juan, pe care într-o primă formă a cărții acesteia l-am și inclus, pentru că aveam credința fermă că explică multe din ciudățeniile și din felul cum se purta cu femeile. Ai să înțelegi mai târziu că întreaga aducere-aminte fugară a amorurilor lui mai mult sau mai puțin serioase are un rost, chiar așa expediată cum este. Însă mai mult chiar decât Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă te întreb ceva“ și, Doamne, a trecut atâta timp de când mi s-a mai adresat cineva pe nume, probabil nu s-a mai întâmplat de când a fost mama la mine - în urmă cu doi sau poate trei ani - și ciudățenia era că dacă îmi știa numele, cu sigurață îl știam și eu pe al ei sau îl știusem odată sau ar fi trebuit să-l știu, probabil că fuseserăm prezentați unul celuilalt la un moment dat și eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era o fotografie - un portret obișnuit, doar cap și umeri - a unei actrițe, pe nume Shirley Eaton. Și un timp în limbă după ea. Dormeam cu fotografia sub pernă, dacă poți crede una ca asta. Desigur, eram foarte tânăr. Dar ciudățenia este că... — ...semăn leit cu ea? — Da, chiar semeni. Se încruntă. Ți-a mai spus cineva asta? — Nu, dar am presimțit că o să mi-o spui. Și acum voi avea probabil onoarea de te ajuta să-ți trăiești fanteziile copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mortimer și Rebecca s-au mutat în casă, au umblat prin el și au găsit nota aceea - pe care Mortimer a recunoscu-o desigur imediat. Își amintea încă vâlva pe care o făcuse. Pentru el nu era însă decât o ciudățenie fără valoare, așa că atunci când ne-am întâlnit acum câțiva ani și am vorbit despre cartea pe care o scriam, m-a lăsat s-o iau. Simplu ca bună ziua. Findlay oftă, cuprins de admirație. — Splendid, Michael, splendid. Mă uluiește economia mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piste și în plus... Se întrerupse brusc și o sticlire fugară îi sclipi în ochi. Și în plus... Să știi că s-ar putea să ai dreptate în privința asta... — Da? În ce privință? — Este un caz singular, nu? Asta-i ciudățenia. — Mă tem că nu înțeleg. — Cuvântul „biscuit“, Michael. Ar trebui să fie la plural. Un singur biscuit, cu o felile de brânză și una de țelină? Nu pare o hrană substanțială, chiar dacă e doar o gustare, nu? M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exportăm. Și în plus, ce-i cu sentimentalismul ăsta stupid față de viței? Sunt cele mai împuțite animale. Dacă nu le dai nimic de băut câteva zile, știi ce fac? Încep să-și bea urina. Henry clătină din cap neîncrezător față de ciudățeniile regnului animal și reumplu paharele cu Sauterne. Între timp, Dorothy tăia grăsimea de pe bucata ei de carne și o împingea delicat la marginea farfuriei. — În orice caz, trebuie să ne ferim de lobbiști. Am o bănuială că vor fi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spunând că există șanse de 50% de conflict armat; și deși acum începea să elibereze ostateci, ca să ajungă toți acasă cu o săptămână înainte de Crăciun, simțeam că politicienii și capii armatei aveau de gând să ne târască în război. Dar ciudățenia era că Fiona, care iubea pacea și nu prea o interesa politica, găsea un fel de consolare în asta și am început să bănuiesc că e la fel ca mama cu concursul ei; îl alesese drept scut pentru spaima care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Graham în următoarele săptămâni, dar urma să se țină o conferință la Birmingham și se întrebase dacă nu ar vrea să se întâlnească să bea ceva. De dragul vremurilor de odinioară. Graham spuse: da, desigur, de ce nu? De dragul vremurilor de odinioară. Ciudățenia era, după cum au reflectat amândoi după aceea, că „de dragul vremurilor de odinioară“ pentru care căzuseră de acord să se întâlnească, nu-și aminteau să fi existat o singură seară care să se termine cu ei doi aplecându-se peste masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ea Își deschise la Început doi nasturi, apoi, după o clipă, Încă doi. Reggie Îi trase corsajul, lăsîndu-i sutienul la vedere; Își lipi buzele de mătasea lui, căutînd sfîrcul, venind tot mai aproape de sîn. Ea fremăta sub atingerea lui. Dar ciudățenia era că-l dorise mai mult Înainte, În mașină, În mijlocul localității Stepney, Îl dorise mai mult cînd stătuseră pe pod. El Îi strînse pieptul cu gura și Începu să-și miște mîna În jos, spre șold. CÎnd Îi prinse fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și femeia. Crede că totul e perfect, așa crede. E convins că e ca mine și ca tine. Încerca să se Închipuie așa cum probabil că părea În ochii lor; și se văzu, fără Fraser alături de el, ca un fel de ciudățenie a naturii sau un escroc. Își mai Întoarse capul, de data asta mai pe furiș - și da, erau tot acolo, urmărindu-l cu privirile goale, totuși neobrăzate, ale celor care aranjau să petreacă o seară la cinema... Închise ochii. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
piciorul pe accelerație. Dubița era una folosită În comerț și a cărei destinație fusese schimbată la Începutul războiului; trebuia să debreieze de două ori la fiecare schimbare de viteză - ceea ce era o chestie destul de sîcÎitoare. Dar cunoștea mașina și toate ciudățeniile ei, așa că mergea lin și fără frică. În urmă cu zece minute, În timpul partidei de cărți cu Hughes, aproape că ațipise. Împunsătura aia de neliniște apăruse la sunetul telefonului. Acum nu putea spune că nu-i e teamă, pentru că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
admirată, că nu suporta ca altcineva să fie mai presus decît ea, că era dură. Și se gîndi, cu o undă de respingere: E adevărat, ești dură. În clipa aceea se simți brusc de parcă era dată În vileag, nesigură. Dar ciudățenia era că senzația de nesiguranță, chiar de respingere, era aproape excitantă. Se mai uită o dată la fața frumoasă, lisă, aristocratică a Juliei și o asocie cu bijuterii și perle. Nu era duritatea o condiție a strălucirii, la urma urmelor? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndi Duncan. Îi vedea ca pe niște oameni Într-un restaurant, care nu mai aveau ce să-și spună, care atinseseră acel punct Într-o seară plicticoasă, cînd puteau să-i studieze pe ceilalți și să depisteze mici defecte și ciudățenii. Se uită din nou la ceas. Mai erau zece minute. MÎinile Încă Îi tremurau. Mai mult, simți că transpiră. În el apăru brusc o dorință nestăvilită de a strica toate aranjamentele, de a face tot ce era mai rău, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai Închis ochii și ți-am privit fața... Cred că atunci s-a Întîmplat, Julia. Se priviră intens, tăcute, apoi se apropiară și se sărutară. Helen Încă nu se obișnuise cu diferența dintre săruturile Juliei și ale lui Kay - cu ciudățenia relativă a gurii Juliei, cu moliciunea ei și atingerea bruscă și seacă a rujului, cu apăsările repetate și tatonările limbii. Dar ciudățenia asta era excitantă. Sărutul fiind imprecis, deveni repede umed. Se apropiară și mai mult. Julia Își puse degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se sărutară. Helen Încă nu se obișnuise cu diferența dintre săruturile Juliei și ale lui Kay - cu ciudățenia relativă a gurii Juliei, cu moliciunea ei și atingerea bruscă și seacă a rujului, cu apăsările repetate și tatonările limbii. Dar ciudățenia asta era excitantă. Sărutul fiind imprecis, deveni repede umed. Se apropiară și mai mult. Julia Își puse degetele pe sînul gol al lui Helen - Îl atinse, și apoi Își retrase degetele; Îl atinse din nou - le retrase din nou - pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mascat. Circula zvonul că Aerin nu făcuse altceva de când terminase facultatea decât să stea acasă și să împletească huse din lurex auriu pentru colecția ei masivă de pantofi Christian Louboutin. Toată lumea voia să meargă la petrecerea ei. Dar ea, în ciudățenia ei, i-a invitat doar pe jumătate din cei care ar fi dorit să vină. Lui Aerin îi plăcea să fie contradictorie. Tema petrecerii - „Robert și Ali“ - era superobscură și i-a pus în încurcătură pe toți. Ideea era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și manageri de restaurante, proprietarul unei companii de taximetrie, doi agenți de transmisii prin satelit, un specialist oncolog de la Clinica „Prințesa Margaret“, dezvoltatori imobiliari, proprietari de baruri și consilieri financiari. Uitîndu-mă la fețele lor netede și bronzate, m-a frapat ciudățenia că nu era prezent nimeni de vîrsta lui Bibi Jansen, după atîta vorbărie despre cît era de populară. După ce le-am salutat cu o Înclinare a capului pe surorile Keswick, am părăsit grupul principal de participanți și m-am Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
hipnotizatorilor de scenă, dar se vedea clar că era conștient de ostilitatea celor care se agitau În jurul lui. Surîsul său vag părea aproape melancolic; din cînd În cînd Își pleca fruntea, ca un om sensibil și conștient că, din pricina vreunei ciudățenii a caracterului său, nu fusese niciodată simpatizat. Prinzîndu-și mîinile la spate, se plasă lîngă mormînt, spărgînd bulgării de pămînt sub pantofii săi de lac. Am presupus că era pastorul suedez al vreunei secte luterane obscure de care aparținuse Bibi Jansen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
relație. Poate dura de ani de zile. — Puțin probabil, spuse Hennessy, savurînd buchetul whisky-ului. De fapt, pe de-a-ntregul imposibil. — Au murit Împreună În patul lui. El strîngea În mîini pantofii ei, În mod evident erau implicați În cine știe ce ciudățenie de joc fetișist. Ajunge ca să-l facă pe Krafft-Ebing(##notă: Neuropsihiatru german (1840-1902) renumit mai ales pentru Psychopathia sexualis, lucrarea sa inovatoare (pentru anul 1886) privind deviațiile sexuale.## ) să se sucească-n mormînt. Dacă Hollinger a aflat de aventura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mergem pînă acolo? Deși s-ar putea să ai dreptate. — GÎndește-te, David. Ne-ar putea ajuta să sculăm oamenii din toropeala asta Îngrozitoare. — De ce vrei să-i sculăm? Ar putea deveni o pacoste pe capul nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-a dreptul toarce de-ncîntare. Presupun că a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar nu-i niciun strop de răutate În omul ăsta. — Un psihopat pur și simplu. (Se Întoarse cu spatele la oglindă și se uită la mine cu un aer critic.) Vezi și tu asta. — Nu. Bine, poate există o urmă vagă de ciudățenie. A avut o copilărie de rahat - aici simpatizez cu el. E sfîntul pe post de de psihopat, sau psihopatul pe post de sfînt. În oricare dintre variante, se descurcă foarte bine. — Și cînd figura asta cucernică o să-și vadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unei gospodării edwardiene de proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada lui miniaturală și sacră, avea și alte ciudățenii personale. Cea mai stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa cam trei sferturi din lecturile sale, majoritatea alese din marii filosofi germani și din pragmatiștii americani. Celălalt sfert era poezie, Însă din nou aproape exclusiv versuri romantice nemțești sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]