1,102 matches
-
determină o comunicare ventriculară prin porțiunea interventriculară, dar poate realiza uneori o comunicare ventricul stâng atriul drept la nivelul porțiunii atrioventriculare. Formațiunile conjunctive dure dispuse în jurul orificiilor atrioventriculare și arteriale se află toate în același plan, planul orificial, numit de clinicieni „planul ventil” al cordului. Miocardul ventricular este separat de cel atrial prin fibre conjunctive ce nu pot conduce unda de depolarizare atrială, impulsul ajungând la nivelul nodului atrioventricular, unde are o scurtă perioada de latență, după care strabate scheletul fibros
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
direct. Herofil s-a ocupat de creier, de meninge, nervi cranieni, zone cerebrale; ochi și membrane; duoden și epididim; ficat și funcțiile sale; inimă și circulația sângelui etc., dar și de organele de reproducere. S-a distins și ca terapeut, clinician, medic de acțiune. în registrul operațiilor sale se înscriu și amputațiile pe care, de altfel, le practicau și alți medici. Practica ligatura arterială. Cu zece ani mai târziu s-a născut Erasistrat (320 î.Chr.) în Cos, unde s-a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
organismului uman susținută de Hippocrat. Medicii Alexandriei s-au împrăștiat spre toate punctele cardinale, cei mai mulți fiind atrași de Roma Cezarilor, de perspectiva condițiilor strălucitoare care să le faciliteze afirmarea, Astfel au procedat Asklepiades, Soranos, Rufus din Efes și mulți alți clinicieni care vor fi urmați de renumitul Galen experimentalistul. MEDICINA ROMANĂ Marțial Spațiul italic, este un teritoriu pe trei părți păzit de ape și-n nord apărat de munți. în grotele acestora s-au adăpostit în paleolitic oamenii care treptat au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
latinizat Esculap (Aesculap). Dintre medicii greci și romanizați, mulți au ajuns creatori de școli. Rufus din Efes, de exemplu, scrie o operă remarcabilă. Receptat și de lumea arabă și iudaică, el trece ca maestru grec în lumea romană. A fost clinician, psihiatru, chirurg, farmacolog, terapeut și autor al mai multor scrieri medicale în perioada Traiană. Des crie bolile vezicii și rinichilor, guta ș.a. Basorelief din templul Asclepios, Atena, prezentând instrumente chirurgicale grecești și ventuze de sticlă. Romanii au mărit varietatea instrumentelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Carte a vindecării sufletului“ (Al șifa). Sf. Toma d’Aquino a fost influențat de filosofia sa reconciliatorie. Concepția medicală a lui Avicena a fost centrată pe studiu permanent, intuiție și experimentare. Avicena a rămas unanim recunoscut, ca un foarte mare clinician și gânditor, considerat figura legendară a medicinei Evului Mediu. în 1980 UNESCO a sărbătorit un mileniu de la nașterea sa. Al treilea mare medic și filosof arab a fost Averroes. Filosofia sa conciliatorie l-a obligat să se exileze din Sevilla
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de pestă. Europa fusese bântuită de ciumă la jumătatea sec. XIV. în sec. XVI este iarăși greu încercată. La 1531 Florența făcea eforturi să scape de acest flagel. Este adevărat că atenția acordată anatomiei a neglijat, oarecum, bolile infecțioase iar clinicienii nu s-au ridicat la înălțimea rezultatelor obținute în Renaștere, de anatomiști. Împreună cu anatomia se dezvoltă chirurgia, urologia, obstetrica, oftalmologia, domenii în care se afirmă Ambroise Paré și discipolii săi Nufer și Roeslin, elvețianul obstetrician Rueff și călugărul Mercurio. La
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
relaționarea cu Terra și universul. Fiziologia sa va fi tradusă în Franța în 1635 și va impulsiona cercetările în acest domeniu. UN PATOLOG: GIROLAMO FRACASTORO (1483 - 1553) A fost un adevărat renascentist: matematician, astronom, geograf, filosof, muzician, poet, etimolog și clinician. A făcut studii la Padova unde a fost coleg cu Nicolaus Copernic. Fracastoro se pasionează de patologia bolilor infecțioase ca sifilisul, ciuma, tifosul și devine repede cunoscut cu poemul parabolico științific: Sifilisul sau despre boala galică (Syphilis sive de morbo
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Ludovic al XIV-lea) și apărute în toate orașele franceze. Medicalul este amestecat cu socialul căci în aceste așezăminte se găsesc: handicapați motori, handicapații psihici, bolnavi infecțioși, rahitici, bolnavi loviți de boli cronice. În aceste secții se întâlnesc chirurgi, farmaciști, clinicieni terapeuți, chimiști și fizicieni. Unii publică articole în Journal des Savants apărut în 1665; alții publică în Journal des nouvellas découvertes sur toutes les branches de la Médicine, fondat în 1679. Precizăm că chirurgii încă nu sunt numiți medici. Spre deosebire de alte
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
credea. Van Helmont, publică în 1648, Ortus Medicinae. Un medic cu mare ecou în epocă este, incontestabil Thomas Sydenham (1624 - 1689). După ce face studii la Oxford, Cambrige și Montpellier, ajunge profesor la Londra și Montpellier, distingându-se ca teoretician și clinician. Ilustrându-și principiul că „Arta medicinei se învață deplin practicând-o“, devine un „Hippocrat al Angliei“, care întârzie la patul bolnavului aflând și notând cauzele, circumstanțele, manifestările, antecedentele bolii precum și capacitatea de rezistență și participare la vindecare a bolnavului. Sydenham
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
scrise în latină. Sydenham recomandă cunoașterea naturii în care se află și cauzele și leacurile bolilor. Prietenul său John Loke, filosof, medic empirist și practician, l-a apreciat mult, operele lor interinfluențându-se. Ca șef de școală și formator al atâtor clinicieni Sydenham a știut să-i fructifice selectiv pe înaintași și tot selectiv să asimileze curentele științifice și filosofice ale timpului său. Acest spirit electic și exclusivist l-a comunicat discipolilor, ecoul său în secol fiind incontestabil. Ilustrativ este cazul medicului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ține cursuri foarte frecventate la Colegiul de practică medicală din Leyda, orașul cu o Universitate din 1575 și locul unde s-a născut Rembrandt (1606). În Leyda, Boerhaave este precedat de un contemporan al lui Van Helmont: medicul anatomist, chimist, clinician și pedagog, francezul François de la Boë (1588 - 1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van Helmont
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea“ umorilor. Tot între novatori se înscrie și englezul Francis Glisson (1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la Cambrige și Londra, el este unul din discipolii de onoare ai lui Harvey. Clinician căutat de pacienți, Glisson este un minuțios observator în studiile sale de anatomie, fiziologie și specialist clinician în maladiile hepatice pe care le descrie atent. Studiul său asupra ficatului este funcțional, relevând competență științifică avansată și confirmându-l ca mare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Francis Glisson (1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la Cambrige și Londra, el este unul din discipolii de onoare ai lui Harvey. Clinician căutat de pacienți, Glisson este un minuțios observator în studiile sale de anatomie, fiziologie și specialist clinician în maladiile hepatice pe care le descrie atent. Studiul său asupra ficatului este funcțional, relevând competență științifică avansată și confirmându-l ca mare fiziolog. înțelegând calitatea de laborator a ficatului, el înțelege, spre deosebire de Galen, că-n centrul vieții stă inima
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Forli și cu pasiunea sa secundară pentru antichitate și arheologie. Morgagni ajunge prin analiză critică și experimentare, la concluzii veridice. El dovedește că orice alterare anatomică se însoțește de una funcțională care dă simptomele bolii. îndepărtarea cauzelor bolii exprimă grija clinicianului care asistă un bolnav. Boala celui decedat e urmărită în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în număr de vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
după o jumătate de secol. Ulterior volumul e tradus și în Italia (Veneția). Detaliile tehnice de folosire a percuției i-a asigurat acesteia folosirea de durată, cu bune rezultate. Cu percuția lui Auenbrügger, maladiile pulmonare ajung să fie cunoscute. Câțiva clinicieni căutați de pacienți ca și Boerhaave: genovezul Théodor Tronchin (1709 - 1778) este medicul lui Voltaire și J. J .Rouseau, stimat, apreciat și considerat un Esculap, un nou Hippocrat. Tronchin vindecă și boli imaginare, ipohondrii. El susține pe toate căile variolizarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
săracii îl preferă și-l caută pentru că nu-i refuză. Modest și vestit pentru inițierea sa medicală în farmacopeea botanică este William Withering (1741 - 1780) descoperitorul digitalei de care am mai vorbit, ca fiind o premieră a acestui secol. Un clinician pe care Istoria Medicinii nu trebuie să-l uite este Bernardino Ramazzini (1633 - 1714) pe care tot în sec. XVII l-am întâlnit, dar și acest secol îl elogiază pentru observațiile sale originale privind bolile profesionale, creând o nouă ramură
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tot în sec. XVII l-am întâlnit, dar și acest secol îl elogiază pentru observațiile sale originale privind bolile profesionale, creând o nouă ramură, în care descrie medicina muncii, domeniu cu mare perspectivă de viitor, seamă ținând de revoluția industrială. Clinician erudit, profesor la Modena și Pavia specialist în intoxicațiile de natură profesională, face observații asupra funcționalității mușchilor, studiază intoxicația cu hidrogen sulfurat, colica saturnină la pictori, tulburările la cei care lucrează cu antimoniu ca emulatorii, a medicilor care tratează lueticii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
școală de moașe. Chirurgii și ginecologii care se formează ajung și cunoscători ai patologiei interne, toți aflându-se într un continuu schimb de cunoștințe și experiență cu medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și pasiunea pentru experiment. Rolul fiziologiei și patologiei ia amploare. Etiologia bolilor este aprofundată. Simptomatologia devine ghid în cunoașterea leziunilor anatomo-patologice. Toată experiența marilor clinicieni de oricând este fructificată, aprofundată, grație noilor condiții și competențe. Coeziunea fiziologie- patologie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și pasiunea pentru experiment. Rolul fiziologiei și patologiei ia amploare. Etiologia bolilor este aprofundată. Simptomatologia devine ghid în cunoașterea leziunilor anatomo-patologice. Toată experiența marilor clinicieni de oricând este fructificată, aprofundată, grație noilor condiții și competențe. Coeziunea fiziologie- patologie într-un tot funcțional este dublată de metodologia anatomo-clinică, edificată pe observația directă și pe experiment. În această integrare a învățământului medical cu cercetarea și terapia, medicina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
médicine, iar în 1802 se publică postum primele 2 volume din Anatomie descriptive. Pentru direcția medicinei din sec. XIX contribuția lui Bichat este excepțională căci el prezintă funcțional organele, cele 21 de varietăți de țesuturi și diverse boli. Este victoria clinicienilor din Secolul Luminilor, dintre care vine și Nicolas Corvisart, ajuns medicul lui Napoleon. El publică în 1808 Traité sur les maladies du coeur pe baza metodologiei anatomo-clinice. Tot el traduce din latină (1808) cartea austriacului Leopold Auenbrügger referitoare la percuție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
et pharmacie și frecventează numeroase spitale, urmărește cazuri, notează și verifică observații, satisface cu prisosință sarcinile și funcțiile ce i se încredințează, este iubit de bolnavi și devine un exemplu pentru studenții de la Collège de France unde ajunge profesor. Numeroșii clinicieni francezi ți străini ajunși în Paris polarizează în jurul său pentru a deprinde metodologia didactică și anatomo clinică, pentru a practica ascultația cu ajutorul stetoscopului realizat de el. Cunoaște în detaliu percuția lui Auenbrügger ca și limitele ei. Cunoaște tot ce s-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Revue médicale (1824) fondată de Bayle, Anatomie et physiologie du système nerveux en général et du cerveau en particullier (1810) de Gall, Anatomie du corps humain (1828 - 1842) de Jean Cruveillhier. Tot în prima jumătate a sec. XIX se impun clinicienii Jean-Baptiste Bouillaud (1796 - 1881), care, numai în 5 ani examinează 25.000 de bolnavi precizând raportul dintre inflamațiile reumatismale și leziunile cardiace; Pierre Charles Louis (1787 - 1872), cercetător original al tuberculozei, al febrei tifoide, creator al metodei numerice și cel
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
maladie connue sous le nom de fièvre tiphoide (1829). Spirit analitic și perseverent, riguros practician și cercetător, Louis confirmă în ftiziologie ideile lui Laënnec. Plin de intuiții medicale originale, admirat de Corvisart și de Cuvier este Pierre-Fidèle Bretonneau (1778-1862), un clinician cu orientare anatomo-clinică și care îl anticipează pe Pasteur. Fost și medic de țară, pasionat de studiu și cercetare în clinică, Bretonneau dobândește o bogată experiență, mai ales în febra tifoidă și difterie. La 37 de ani își ia doctoratul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină. În spitalele din Tours și Paris practică și chirurgia, face autopsii, aprofundează anginele maligne și publică Traité de la diphtérie. Doi din elevii săi și-au impus numele peste ani: Trousseau și Velpeau care, la rândul lor, vor deveni mari clinicieni și creatori de școală. Încă din prima jumătate a secolului, crește numărul spitalelor în Franța și Europa. Crește de asemenea numărul clinicienilor și chirurgilor celebri, a căror prestigiu sporește prin realizările lor în spitale și la catedră. Armand Trousseau (1801
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]