KorAP: Find »[drukola/base=cneaz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 45 >

1,118 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

în Țara Crișurilor (Crișana), în Banat, erau alte districte: Bârzavei-1341, Mehadiei-1387, Sebeș și Lugoj-1381, Caransebeș-1457, iar în Bihor, districtele Beiuș-1444, Chioarului-1378, în Munții Apuseni (Țara Moților), districtele Abrud-1342, Rodna-144o, în Maramureș, alte districte, nu mai insistăm. S-a menținut pătura cnezilor și voievozilor nenobili, puternică ca număr și însemnătate. Districtele românești din Transilvania erau străvechi organizări teritoriale, unele pe fondul vechilor uniuni de obști, autonome, ele fiind conduse de cnezi și voievozi, aveau unele avantaje fiscale și judiciare, dar și îndatoriri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în Maramureș, alte districte, nu mai insistăm. S-a menținut pătura cnezilor și voievozilor nenobili, puternică ca număr și însemnătate. Districtele românești din Transilvania erau străvechi organizări teritoriale, unele pe fondul vechilor uniuni de obști, autonome, ele fiind conduse de cnezi și voievozi, aveau unele avantaje fiscale și judiciare, dar și îndatoriri fiscale și militare. Și la sud și est de Carpați, procesul de feudalizare a continuat și acesta viza aservirea țărănimii libere din obști care, în secolele XIII-XIV, rămâne o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
puterea politică exercitată asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul său, voievodatul era o instituție direct politică, superioară cnezatului, rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către cnejii mai multor cnezate, un fel de asociații militare și politice. În secolul al XIII-lea, cnezatul și voievodatul erau instituții statornicite (aflate) ereditar în mâinile unor familii puternice, viitoare dinastii. Sub aspect teritorial, cnezatele și voievodatele au cunoscut o evoluție

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
militară și bisericească. De pildă, un izvor bizantin (Ioan Stavrakios) vorbește despre luptele dintre vlaho-bulgari și bizantini și rolul organismelor politice nord-dunărene, "micile domnii" (cnezate) sau "stăpâniri" în luptele din sudul Dunării. Apoi, avem mențiune despre Țara fiilor lui Bâlea cneazul (vestul Transilvaniei), o "țară" condusă de o familie cnezială, unde se afla o episcopie, așadar era o țară întinsă. Deducem din existența ei, una din trăsăturile vieții politice românești în teritoriile incluse în regatul ungar până la mijlocul secolul al XIII

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Categoria privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de stăpâni ai satelor, fără privilegii scrise, bazată pe o situație de fapt, puterea ei economică și socială, acei "maiores terrae" (mai marii pământului), titulatura lor spune totul. Acești cneji, juzi, judeci, prezenți deopotrivă în cele trei țări române, stăpâni ai satelor, alcătuiesc aristocrația prestatală-întemeierea formațiunilor statale medievale este opera cnejilor, fruntași ai pământului. Reunirea satelor cneziale, ca și confederațiile de sate libere stau la baza întemeierii statului medieval. Voievodatele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
situație de fapt, puterea ei economică și socială, acei "maiores terrae" (mai marii pământului), titulatura lor spune totul. Acești cneji, juzi, judeci, prezenți deopotrivă în cele trei țări române, stăpâni ai satelor, alcătuiesc aristocrația prestatală-întemeierea formațiunilor statale medievale este opera cnejilor, fruntași ai pământului. Reunirea satelor cneziale, ca și confederațiile de sate libere stau la baza întemeierii statului medieval. Voievodatele ("țările") se alcătuiesc pe baza unor unități geografice naturale, dar și pe temeiul unor înrudiri de sânge, cf. Panaitescu. Satele constituite

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
medievală, mai precis secolul al X-lea, la români, un astfel de embrion statal purta numele de "țară", lat. "terra", slv. "zemlia", cu sensul de țară, pământ. La slavi, în sudul Dunării, "zemlia" era alcătuită din asocierea jupanilor sau a cnejilor ambele cuvinte sunt slave, stăpâni ereditari ai satelor pe care le conduceau și alegeau un voievod comun. Avem asemenea organisme politice zonale: "Vlașca" ("Țara Românească", în slv. bulg.), un ținut împădurit, o "țară a românilor", numită astfel de slavi la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini cu Ungaria, iar această vecinătate punea în primejdie securitatea regatului, în iarna 1284-1285, mongolii au pătruns adânc îa Ungaria, în a doua lor invazie. După o cronică rusă, mongolii, însoțiți de cnejii ruși, au năvălit din două direcții: din sudul Carpaților în Transilvania, sub conducerea lui Nogai, care a luat drumul Brașovului, și din nord sub conducerea lui Tola Buga. Deși au suferit pierderi grele, noua invazie a fost o reușită pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Au urmat noi acțiuni ale lui Nogai împotriva Ungariei, a cărui putere atinge apogeul. El instalează un nou țar la Târnovo, în locul lui Gh. Terter, refugiat la Bizanț, iar în apusul Bulgariei, la Vidin, el sprijinea pe Șișman, în sfârșit, cneazul (regele) Serbiei Miliutin i se închină. În 1292, mongolii pătrund în Macva, provincie a regatului ungar, dealtfel, după 1290, ei controlau tot cursul Dunării, de la gurile ei până la Porțile de Fier. În concluzie, întreaga arie carpato-dunăreană și nord-balcanică se afla

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
românii au contribuit la eșuarea planurilor de expansiune și dominație ale regatului ungar la sud de Carpați. Rânduielile stabilite în 1247, prin textul Diplomei, au întreținut o stare de nemulțumire în sânul societății românești sud-carpatice, mai ales printre conducătorii lor, cnezii și voievozii. Românii nu puteau contempla pasivi situația dificilă a regatului dominator de la miazănoapte. Pe de altă parte, nu există nici un dubiu că teritoriile românești se aflau sub stăpânirea lui Nogai, spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Puterea lui Nogai

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
maiores terrae" (stăpânii pământului), menționați la 1247 Litovoi și frații săi, amintiți în 1285 din care se recrutau conducătorii formațiunilor politice românești. Aceasta stare de lucruri presupune admiterea unei ierarhii în sânul marilor stăpânitori locali, desemnați sub numele de nobili, cnezi și voievozi. Această ierarhie s-a închegat din practica administrativ-teritorială, cea fiscală (dări), judecarea unor pricini (cauze), organizarea militară, apărarea teritoriului și ordinea lăuntrică. Se închegase un întreg aparat de stat, alcătuit din slujitori nobili, viitori mari dregători feudali, prin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
logică: descinderea masivă ("descălecarea") a românilor de la nord Transilvania (Țara Făgărașului) la sud de Carpați, sub conducerea unui voievod-întemeietor al unei țări noi. Însă cele trei "întâmplări" (evenimente) concomitente, tulburările din Ungaria (moartea regelui Ladislau și sfârșitul dinastiei arpadiene), îndepărtarea cnejilor români din congregațiile nobiliare și stăpânirea efectivă a tătarilor lui Nogai asupra teritoriilor dintre Carpați și Dunăre, conduc la o anumită concluzie! Pentru istoricii români, prezența tătară neîndoielnică în teritoriile de la sud de Carpați i-a pus în mare dificultate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bazele unui adevărat imperiu în această regiune. Anonimatul în care se află ascunsă ascensiunea lui Tihomir-Thocomer ar putea să rezulte din însăși simplitatea actului de întemeiere a Țării Românești: în circumstanțe necunoscute (?), în vatra voievodală de la Argeș, o adunare de cnezi și voievozi, cu participarea "mai marilor țării", au desemnat un singur "mare voievod" în persoana lui Tihomir-Thocomer. El este amintit abia într-un document extern (latin) din 1332, sub forma latinizată "Thocomerius". Letopisețul cantacuzinesc vorbește, în sensul de mai sus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nici cât a domnit sau alte împrejurări ale stăpânirii sale. Vorbind despre începuturile Țării Românești, P. P. Panaitescu nota următoarele: "Este probabil că întemeierea Valahiei (Țară Românească) să se fi îndeplinit în același fel ca în Rusia, unde unul din cneji, cel al Moscovei, a devenit reprezentantul celorlalți cneji față de hanul tătarilor, a obținut supremația și, mai pe urmă, unificarea teritoriilor rusești sub sceptrul său de mare cneaz. Ne întrebăm dacă aceasta n-a fost și situația voievodatului de la Argeș față de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
stăpânirii sale. Vorbind despre începuturile Țării Românești, P. P. Panaitescu nota următoarele: "Este probabil că întemeierea Valahiei (Țară Românească) să se fi îndeplinit în același fel ca în Rusia, unde unul din cneji, cel al Moscovei, a devenit reprezentantul celorlalți cneji față de hanul tătarilor, a obținut supremația și, mai pe urmă, unificarea teritoriilor rusești sub sceptrul său de mare cneaz. Ne întrebăm dacă aceasta n-a fost și situația voievodatului de la Argeș față de ceilalți voievozi și cnezi din Muntenia, el a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să se fi îndeplinit în același fel ca în Rusia, unde unul din cneji, cel al Moscovei, a devenit reprezentantul celorlalți cneji față de hanul tătarilor, a obținut supremația și, mai pe urmă, unificarea teritoriilor rusești sub sceptrul său de mare cneaz. Ne întrebăm dacă aceasta n-a fost și situația voievodatului de la Argeș față de ceilalți voievozi și cnezi din Muntenia, el a devenit unificatorul țării, cu ajutorul tătarilor, al căror reprezentant era pentru toată regiunea sud-carpatică. Aceasta nu este, deocamdată, decât o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a devenit reprezentantul celorlalți cneji față de hanul tătarilor, a obținut supremația și, mai pe urmă, unificarea teritoriilor rusești sub sceptrul său de mare cneaz. Ne întrebăm dacă aceasta n-a fost și situația voievodatului de la Argeș față de ceilalți voievozi și cnezi din Muntenia, el a devenit unificatorul țării, cu ajutorul tătarilor, al căror reprezentant era pentru toată regiunea sud-carpatică. Aceasta nu este, deocamdată, decât o ipoteză...Vom face însă să se observe că este în favoarea ei existența unei alianțe între întâiul domn

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de biserici, Basarab. Numele acesta (de fapt, Băsărabă) este de origine cumană, sunt și boieri cu nume cumane, cf. Panaitescu, din secolele XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de cnezi și fruntași, se întâlnesc nu doar în Muntenia, ci și în Hunedoara și Banat. Numele "Basarab", crede Panaitescu, nu era unul dinastic (de familie), ci un nume de botez-tatăl său se chema Tihomir (slv.), de fapt, Thocomerius (lat.). Basarab era

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și-a luat titlul de "mare voievod", a unificat în jurul său alte voievodate, devenind domn. El a fost desemnat de stâpânii pământului, cu sprijinul și încrederea lor, iar datina aceasta a dăinuit mult timp. Putem presupune că unii voievozi și cnezi, care s-au opus, au fost constrânși să se supună. Primul domn (întemeietor) al țării a fost ales de ceilalți voievozi și boieri, cu toată împotrivirea unora dintre ei. Aceasta s-a întâmplat într-o anume împrejurare, "trebuie să fi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei, în 1266, apoi orientarea politicii de cuceriri spre Asia au dus la slăbirea puterii puterii centrale mongole. Ca o consecință a acestei situații, popoarele supuse au încercat să înlăture dominația mongolă, așa cum a acționat cneazul Daniil al Haliciului, în 1257. În același timp, slăbirea regatului ungar a avut consecințe benefice și asupra regiunilor extra-carpatice din est. În a doua jumătate a secoului al XIII-lea, unificarea formațiunilor poitice locale începe să se contureze și în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de Carpați, dar și un voievod din partea de nord a viitoarei Moldove. Mici formațiuni existau aici încă din secolele XII-XIII, dar numele lor nu-l cunoaștem. Nimic nu ne împiedică să considerăm pe ducele Olaha, de la 1247, apreciat, confundat cu cnejii ruși și ruteni, ca fiind ceea ce-l indică numele: un voievod român. Dar forma ungurească a numelui, Olaha, indică că voievodatul era sub dominația regatului Ungariei, dovadă că, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, dominația acestuia s-a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
statului medieval Moldova. Societățile românești din Moldova și Maramureș aveau un nivel de dezvoltare apropiat, anumite similarități în evoluția structurilor social-politice din cele două regiuni: Maramureșul era organizat în șapte cnezate de vale, conduse de un voievod, ales de adunarea cnezilor. Moldova s-a constituit, ca și Muntenia, prin unirea formațiunilor politice existente la răsărit de Carpați. Aceste formațiuni au avut drept liant elementele românești din Maramureș. Între nord-vestul Moldovei și Maramureș au existat legături încă din evul mediu timpuriu, astfel

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dimitrie, creștin, de origine mongolă, dar care fusese asimilat în rândurile stăpânilor feudali români din aceste teritorii. El a continuat un timp să mențină legăturile cu unele căpetenii ale Hoardei de Aur, dar loviturile primite de mongoli din partea lui Olgerd, cneazul Lituaniei, au slăbit aceste legături. Teritoriul stăpânit de Dimitrie și-a păstrat ulterior autonomia politică. Odată cu domnia regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), se inaugurează o "epocă strălucită, zgomotoasă, dar și bogată în creații" (Iorga). După 1342, noul rege a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
este singurul istoric cunoscut care afirmă explicit că Dragoș "nu a fost cel dintâi dintre voievozii teritoriului românesc est-carpatic" (p. 309). Și, de vreme ce așa stau lucrurile, se naște întrebarea: de ce cronicile și întreaga tradiție istorică l-au indicat pe modestul "cneaz (voievod) din Bedeu" drept întemeietor al statului Moldova ? Din nefericire, "perimetrul documentar restrâns" (Spinei), adică sărăcia surselor istorice, ne obligă la cenzurarea aspră a tuturor încercărilor de formulare a unui răspuns precis. Însă, cu titlul de ipoteză, putem admite că

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și Polonia, au fost direct implicate în acțiunea de îndepărtare a Hoardei din regiunile nord-dunărene este dificil de precizat. După informații din cronici, ajungem la presupunerea că la alungarea mongolilor au contribuit forțele locale românești (din Moldova) și cele ale cnejilor Koriatovici din Podolia (dincolo de Nistru). Conform letopisețelor ruso-lituaniene (vezi mai sus), românii din Moldova l-au ales voievod pe Iurii Koriatovici, pentru ca mai târziu să-l otrăvească! Deși unii istorici au manifestat suspiciuni față de aceste susțineri (Panaitescu), enunțul nu este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]