9,031 matches
-
mai dea importanță. Enervant om!” În fața porții de la casa indicată de Gabriel se afla un polițist. Într-o mână purta bastonul de cauciuc, la vedere, în timp ce cu cealaltă arunca în gură, la intervale egale, semințe de floarea soarelui ale căror coji le scuipa apoi cu dexteritate, urmărindu-le satisfăcut traiectoria în semiîntunericul ce pusese deja stăpânire pe toată așezarea. S-a apropiat agale de mașina oprită la câțiva pași de el, descriind cercuri mari cu bastonul de cauciuc, țintind șoferul care
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
nu pătrunde lumina zilei din cauza troienelor de zăpadă, spulberată până la acoperișul caselor, după ce că urgia ce s-a abătut peste ei le-a dărâmat case, grajduri, le-a omorât animalele, veniți acum dumneavoastră și îi certați, îi urecheați, îi puneți pe coji de nucă, ca pe niște copii neascultători! El, bietul creștin, căruia nu i-a mai rămas decât să înalțe o rugă către Dumnezeu, ca să stăvilească urgia, el este ocărât, pălmuit pe ecranele televiziunilor, și direct de către omul care, în cuvântul
CA VĂCARUL PE SAT de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356303_a_357632]
-
de ger. arunc în mine precizia analizei. logică răsuflată. încheieturile dor. (poate cresc, poate scad odată cu tine și muțenia ta.) ilogice determinări, iluzorii luminări. (mai mult flashuri de timp prea trăit gust) nu mi-e foame. vreau liniște și o coajă de pâine uscată. îmi hrănesc păsările fără ochi timpul le iubește. de grație stare, pe o pojghiță de gheață. Referință Bibliografică: stare 9 / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 409, Anul II, 13 februarie 2012. Drepturi de
STARE 9 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356348_a_357677]
-
centrului cultural, ele se vor ține pe punte și pe dealuri, la umbră și la soare, în apa cea răcoroasă cît și în desișurile molcome ale pădurii. Fișe analitice, texte grilă, sinteze și diplome la sfîrșitul cursurilor, inscripționate pe o coajă de copac. Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 4 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 318, Anul I, 14 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
proștii toți se cred deștepți și cer celorlalți să stea în poziție de drepți dragă Radu, anul nou să te-nalțe și mai sus ca să spui într-un poem japonez, ce ai de spus că noi ceilalți tot vorbim despre coajă; dar la miez nu mai avem timp s-ajungem și eu te invidiez te invidiez că marea îți tot bate la fereastră și din câte bolte sunt, a ta, este mai albastră vine-acum cin'șpe Gerar și am să golesc
DRAGUL MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356476_a_357805]
-
viscol si atât toamna prea rece - castanele încă verzi cu țepi zgribuliți un moș ș-o babă cu fețe dușmănoase - mână în mână lipită de geam - alte frunze libere zburdă cu vântul pomi fără frunze - în cuiburi părăsite fulgi și coji de ou nefiresc încă zborul omului spre cer - tremură macii în iarba crudă - umbra norilor moale - dorul de înalt camera de ceai - în fiecare ceașcă florile de prun strigăt de buhă de dincolo de stele - în rest doar somnul senin de
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU BELDIMAN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356509_a_357838]
-
ierbii, populate cu o mulțime de păsări micuțe cu penaj multicolor. Fănel l-a privit cu mirare și s-a minunat. S-a apropiat de el pentru a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era real. Simțea în palme coaja tare, scorțoasă și, în același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a se înălța fără de sfârșit și vârful său sprijină tăriile cerului
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
fusese cândva un pui, imposibil de reconstituit din bucățile în care era împărțit. Printre ele, niște roșii care avuseseră aceasi soartă, aruncau în sus stropi mici, ca și când acolo începuse să plouă. În cea de a doua încăpere, !0-15 cartofi cu coajă cu tot, săltau rând pe rând de o parte, ca și cum ar fi vrut să se rostogolească, după care cădeau la loc. Acum știam de unde venea mirosul. Când eram copil, bunica mea punea iarna, aproape în fiecare seară câțiva cartofi în
MASA DE PRÂNZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355803_a_357132]
-
Ca un miner călit, Să dăruiesc doar gânduri bune Sufletului rănit. Acelor ce n-au priceput Nicicând ce-nseamnă gerul, Fiindcă în viață au avut Dezlegat, tot misterul, Am doar o vorbă să le spun, Deschis și răspicat: Nu orice coajă de săpun Ajută la spălat! Nu orice rană se închide Cu-n simplu tratament, Așa cum n-ai să poți divide Nici visul inocent. Când ochiul vostru mă rănește Și sufletu-mi îngheață, Nu orice zgomot mă trezește Din versul meu
LA BINE ŞI LA GREU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355807_a_357136]
-
surd cu timpul kiai-ul ar dărâma pereții tuturor inimilor pojghița lui ar rezista doar culoarea ar mai înainta cu o zi spre toamnă pe titanic lumea încă dansează suntem doi îndrăgostiți dansând în tâmpla lui cehov spălându-ne de oameni cojile de semințe ne rămân pe tălpi aș vrea să-ți cumpăr flori dintr-un sex-shop undeva în hawaii există unul plin de fructe ciudate și ghirlande în care te pot legăna ca într-un hamac bordurile sunt dinți orașul are
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
un scaun scund. Lângă o crăpătură a zidului, Mahmud, un țânc din vecini, vindea fructe de cactus cu doi dirhami bucata. De fiecare dată când cineva se oprea să cumpere, Mahmud își scotea briceagul din buzunar, desfăcea tacticos fructul, lăsând coaja verde-gălbuie să alunece peste conținutul alb și zemos, apoi îl servea cumpărătorului. Și Ahmed ar fi putut culege fructe de cactus de pe câmpia ce se întindea la poalele Atlasului, dar nu, tatăl său dorea ca el să se tocmească. - Mahmud
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
precum aceasta. Zeii ocrotitori ai iubirii sunt Eminescu, Noica Stănescu, Iorga, Arghezi, Călinescu. O dragoste ca un sâmbur de migdal, dulceag-amărui, strălucitor prin absență. Din care nu va încolți nimic. Pentru că e strivit și carnea lui dulceag-amăruie a intrat în coaja tare, străbătută de șanțuri și vinișoare de lemn. Cum să mai alegi ce e bun și ce e strivit de tăvălugul cel mare? Idee: iubirea se vede chiar și prin ceață. Se cunoaște de la mare depărtare și se atinge și
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
după ce deschidea gura, rareori o mai făceau și alții. Începea cu o formulă introductivă, incipit se spune azi: „Vă rog să nu mă credeți pen’-că nici eu nu pot s-o fac totdeauna. Spusele mele sunt ca pastilele, au coaja dulce, ca să poată fi ușor înghițite, dar miezul e amar și în loc să ne doară burta, de obicei ne doare capul, asta dacă le pricepem, că, tre’-să știți, Dumnezeu a dat unora darul să nu se prindă la poante, așadar
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
colo, ea face saltul calitativ. Și îl mai aștept să-și facă apariția și pe Giovanni Margarone. Să mă fi înșelat eu atît de tare în privința caracterului său?! Doamne, ce bine mai gătea ... Pește, fructe de mare, vin, roșii fără coajă, macaroane, alge, brînză Feta, măsline, lămîie, ulei de nucă, piper, bòia, curry, busuioc, asparagos, banane coapte și nucă de cocos ... Margarone era un tip special! 60 STAREA DE GRAȚIE Imaginați-vă o fată asemenea unei pene majestoase de struț! Pasărea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
șchioapă: „Ochii văd, inima cere!” Când ne aruncam în valuri (Parcă văd și astăzi clipul) Smiorcăiai și făceai nazuri, Că-mi furase marea... slipul. Când ne dogoream pe plajă Dădeai peste cap o geană; C-un sfârc de banană-n coajă, Tot oftai: „Când mai vii iarnă?” Și-apoi, toamna, prin livadă, Sânii-ți miroseam, și părul; Ca-ntr-o ultimă spovadă, Sunt mai copți, ziceam, ca mărul! Ce parfum era în vie! Strugurii plesneau în palmă; Te-ai pătat atunci
MAI ŢII MINTE ASTĂ VARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356967_a_358296]
-
am trezit zidindu-mă aproape de sufletul tău cu câte o pleoapă cu câte un ochi cu o mână de vise puse pe capul tău de nerăbdare pe picioarele tale lungi pe sânii tai tari și copți ca un pepene în coaja căruia mi-am scris numele și tu l-ai citit de-a-ndoaselea cu mirare ai surâs ori poate ai râs enigmatic aproape mi-a fost frică de ce s-ar putea intâmpla neprevăzut când șezi pe genunchii mei și ei știu să
CU CÂTE O PLEOAPĂ CU CÂTE UN OCHI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357028_a_358357]
-
în cămașă zdrențuiă suind pe Golgota ... Era Om în floarea din pomul vieții, așa cum îi șade bine unei icoane să împodobească în biserici, pereții. Avea straie bătute-n culoare împărătească, numai că ... purpura-i curgea ca sângele în valuri, pe sub coaja tencuielii în care îl ținuseră prizonier pe viață toți ienicerii. L-am recuoscut de cum L-am văzut după ochii amândoi și sprânceana un pic încruntată, după cuvântul din gură și, mai ales, după Dreapta cu care-mi făcea semn să
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
proaspăt ras dar de trei ori multiplicat:Tatăl-Fiul-Spiritul Sfânt. De acolo, din scama de pornire și din starea de scânteie ce-și așteaptă amnarul și cremenea, Dumnezeu mă privește zâmbindu-mi. Mai aruncă în mine, din când în când, cu coji de semințe din dovlealcul pe vrejul căruia vreau să urc la nemurire visând . Când pictează fețe sfinte, icoanele-i vorbesc, îi fac semne și răspund la toate întrebările artistei. Un soi de sfială mistică, o pioșenie fără de margini cuprind atunci când
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
și nepoților pentru a cunoaște cum se învăța în acele vremuri... și cum arăta „laptopul” bunicului lor! Învățătorii pe care i-am avut erau foarte exigenți cu noi. Când nu știam lecția ne puneau la colțul clasei în genunchi pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând
TAINA SCRISULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355022_a_356351]
-
și nepoților pentru a cunoaște cum se învăța în acele vremuri... și cum arăta „laptopul” bunicului lor! Învățătorii pe care i-am avut erau foarte exigenți cu noi. Când nu știam lecția ne puneau la colțul clasei în genunchi pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând
TAINA SCRISULUI (21) – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355033_a_356362]
-
dor de o țară ... ”, rostită ca un strigăt: „Mi-e dor de o țară, ce mamă îmi este,/ Mai mult decât ieri, mai puțin decât mâine,/ Mi-e dor de pământ legendar, de poveste,/ De macii din holde, de-o coajă de pâine// Coaptă pe vatră, în spuza fierbinte/ Pe-o frunză de varză sfârâind pe tăciuni./ Mi-e dor de bătrânii-nțelepți, dinainte,/ De țăranii onești, de românii mai buni,// Mi-e dor de-un meleag mângâiat de visare,/ De
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
Acasa > Cultural > Marturii > POVESTE DESPRE UN JURNAL ȘI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am învățat să tac după primii trei ani de școală. Până pe la zece ani, vorbeam de toate cu oricine. Dar la zece
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
a zecea, am fost convocați într-o duminică dimineața, toată clasa, să facem muncă patriotică în parcul de vizavi de clădirea liceului. Noi, ceilalți, munceam, iar șefa UTC ne dădea instrucțiuni. - Uite, mi s-a adresat ea mie, adună și cojile de portocală de sub banca asta. Coji de portocală sub o bancă, într-un parc, primăvara, în 1983? Păi unde găseai portocale pe vremea aceea, în România, când omul de rând făcea foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
o duminică dimineața, toată clasa, să facem muncă patriotică în parcul de vizavi de clădirea liceului. Noi, ceilalți, munceam, iar șefa UTC ne dădea instrucțiuni. - Uite, mi s-a adresat ea mie, adună și cojile de portocală de sub banca asta. Coji de portocală sub o bancă, într-un parc, primăvara, în 1983? Păi unde găseai portocale pe vremea aceea, în România, când omul de rând făcea foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un rest de te miri ce, împănat
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
în România, când omul de rând făcea foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un rest de te miri ce, împănat cu soia? Cine o fi fost cel ce a mâncat portocale în parc și a mai lăsat și cojile sub bancă? Am luat cojile de portocală și le-am pus într-un coș de gunoi. N-am zis nimic atunci, dar mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă rupeam tăcerea și spuneam exact ceea ce gândesc - că acel individ
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]