1,506 matches
-
at the First International Congress of Coptology (Cairo, Dec. 1976), ed. R. McL. Wilson (NHS 17), 1981. Nag Hammadi Codex I (The Jung Codex), I; Introduction, Texts, and Translation; II: Notes, ed. Harry W. Attridge (NHS 22), 1985. Nag Hammadi Codex II, 2-7, together with XIII, 2; Brit. Lib. Or. 4926(1) and P. Oxy. 1, 654, 655, 2 vols., ed. Bentley Layton (NHS 20-21), 1989. Nag Hammadi Codices V, 2-5, and VI with Papyrus Berolinensis 8502, 1 and 4, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Die Beiden Bücher des Jeû. Unbekanntes altgnostisches Werk, rev. ed. Walter Till, Akademie, Berlin #Est##, 1954. —, ed., Pistis Sophia, translation and notes by Violet Macdermot (NHS 9), 1978. —, ed., The Books of Jeu and the Untitled Text in the Bruce Codex, translation and notes by Violet Macdermot (NHS 13), 1978. H. Schmidt-Glintzer, ed., Chinesische Manichaica, Harrassowitz, Wiesbaden, 1987. Walter Schmithals, Gnosticism in Corinth: Investigations of the Letters to the Corinthians, trans. J.E. Steely, Abingdon Press, Nashville, 1971. Eugen Heinrich Schmitt, Die
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
of Religion CSSR, Chicago, 1984, 147-76. —, „Tricksters: An Overview”, in The Encyclopedia of Religions, Macmillan, New York, 1987, vol. 15, 45-46. Werner Sündermann, Mitteliranische manichäische Texte kirchengeschichtlichen Inhalts, Akademie, Berlin #Est##, 1981. Michel Tardieu, Le Manichéisme, PUF, Paris, 1981. —, Écrits gnostiques: Codex de Berlin, trad. și coment. Michel Tardieu, Cerf., Paris, 1984. —, „Sabiens coraniques et «Sabiens» de Harran”, Journal Asiatique 274 (1986), 1-39. Michel Tardieu et Jean-Daniel Dubois, Introduction à la littérature gnostique I: Histoire du mot „gnostique”. Instruments de travail. Collections
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
furnizează statutul figurilor în civilizațiile orale. Acolo imaginile îndeplinesc funcția de semne. Aceste semafoare nu reprezintă, ele indică. Schematizează, simplifică, concentrează. Stă mărturie cultura precolumbiană din Mexic, aproape complet lipsită de scriere, unde se semnifica și se comunica prin imagine (codexul și pictogramele fiind suporturi pentru recitări orale). Alte mărturii, plastica africană și, mai decorativă, cea din Oceania. Departe de a imita aparențele, operele figurative ale "primitivilor" sunt instrumente ale sensului. Ele nu se contemplă cât se descifrează. Într-o lume
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se calează pe calendarul nostru creștin. Ele trec peste anul zero al nostru, ca și peste "Evul Mediu" (termen recuzat, de altfel, de istorici eminenți, Le Goff, de exemplu, sau, în Italia, Armando Sapori). Știm că, după succesul considerabil al codexului asupra volumenului, practicile de lectură (acustică, psalmodiată, semi-publică) și cultura textuală nu cunosc nici ele o schimbare semnificativă între Antichitatea târzie și începutul Renașterii. Putem să spunem același lucru despre cultura vizuală și să alăturăm imaginea păgână și imaginea creștină
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care trebuie spus că preotul nu este laic. Acum, activitatea politică este unul din locurile în care această „precizare” trebuie făcută să aibă va-loare, ne amintește „Directoriul”, utilizând o expresie din Ca-tehismul Bisericii Catolice (n. 2442), care este și în Codex (cfr. Can. 227): „Preotul își va aminti că nu privește pe păstorii Bisericii să intervină direct în acțiunea politică și în organizarea socială. Această datorie, într-adevăr, face parte din vocația credincioșilor laici, care operează din proprie inițiativă împreună cu concetățenii
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
să fie întotdeauna coerent cu misiunea specifică a Bisericii. Responsabilitatea preotului în câmpul politic, prin urmare, nu poate fi decât de ordin pastoral, pentru că opera politică intră într-o serie de activități (spre exemplu: cea sindicală și altele pe care Codex-ul le enumeră: cfr. cann. 286-287), ca-re, „bune în ele însele, totuși sunt străine de starea clericală, întrucât pot constitui un pericol grav de ruptură de comuniunea eclezială” (n. 33, § 1). Renunțarea preotului la anumite roluri, în sine legitime și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cea mare are argintării, care au fost duse în Transilvania . Această biserică are peste 70 vii și care în timp de pace produce 400 butoaie cu vin, iar în timp de pace are 4 preoți. Cronicarul V. A. Ureche, în Codex Bandinus - Memoriu asupra scrierii lui Bandinus de la 1646, Analele Academiei Române, București - scria: ʺBandinus zice că numele orașului i-a venit de la cel dintâi plantator de vii în Moldova. Pe când țara aceasta era tributară din vechime regelui Ungariei, s a întâmplat
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
o variantă a limbii sîrbo-croate, comuna sîrbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor familia indo-europeană, ramura slavă, grupul meridional; accentuala; flexionara; SVO + ordine liberă latină 84. cumana LM vorbită pînă prin sec. XIV pe teritoriile actuale ale României și Ucrainei; cunoscută din Codex cumaniscus (1330) familia altaica, ramura turcica, grupul kiptchak transcriere latină 85. cușitică N Etiopia, Sudan, Somalia, Kenya familia afro-asiatică, ramura cușitică; ramură care cuprinde cca 80 de limbi, printre care: oromo, sidamo, haddiya, somaleza, galla, afar, saho, bedawiye, iraqw, borana
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Din punctul de vedere al tehnologiei, ca și al impactului social, comparația este perfect valabilă, doar că tiparul a facilitat numai producția de carte. Plăcerea lecturii și implicit a interesului pentru carte apăruseră însă mai devreme, după ce romanii au creat codexul, legând filele pe o latură și făcând astfel manipularea mai comodă. Asemenea tiparului, internetul facilitează în mod direct răspândirea informațiilor. Inițial, mas-media a fost percepută ca agent anti-socializator, un factor de perturbare, impus din exterior pentru a împiedica procesul legitim
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
monastic. Bibliografie. Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886 (P. Knöll); SChr 374, 1991 (P. Regeret). Victor, episcop de Capua, este un personaj obscur, important mai ales pentru că s-a ocupat de traducerea în latină a Evangheliilor; această traducere, păstrată într-un codex din Fulda, a fost efectuată în jurul anului 545 din ordinul lui Victor, care a și supervizat-o, și pare să fie un fel de „Armonie a Evangheliilor”, oarecum asemănătoare cu ceea ce făcuse Tațian în Diatessaron (vol. I, pp. 229-230). Beda
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
moartea lui Cassiodor mănăstirea a fost distrusă și cărțile s-au risipit (unele au ajuns în biblioteca Palatului Laterano, la Roma). Nu e nici o îndoială că monahii s-au dedicat cu multă sîrguință muncii de copiere și de corectare a codexurilor vechi și că această activitate a fost foarte prețuită, în primul rînd, de Cassiodor, însă din acest punct de vedere așezămîntul de la Vivarium nu a constituit o mare noutate, pentru că o asemenea practică era constantă în toate mănăstirile latine patronate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoscută, Dionisie a tradus diverse texte sinodale sau scrise de autori din secolul al V-lea care avuseseră legătură cu conciliile, precum Chiril al Alexandriei; a tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amîndouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
544). Din nefericire, toate operele sale s-au pierdut, cu excepția cîtorva fragmente (una singură ar putea fi completă). Despre scrierile lui ne informează Fotie, care cunoștea o culegere în trei volume, dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa, din gruparea acefalilor, în care Efrem aborda, între altele, problema Trisaghion-ului (prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia, Petru Fulon, adăugase formulei „Sfînt, sfînt
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Mega din Bereea este caracteristică pentru orientarea neocalcedoniană a lui Efrem, care susținea aici necesitatea de a accepta ambele formule - „unire ipostatică în două naturi” și „o singură natură a Logosului întrupată” -, din respect pentru hotărîrile de la Calcedon. în codex, scrisorile erau urmate de șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne informează doar despre ocazia cu care au fost rostite, nu și despre conținutul lor. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a Logosului întrupată” -, din respect pentru hotărîrile de la Calcedon. în codex, scrisorile erau urmate de șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne informează doar despre ocazia cu care au fost rostite, nu și despre conținutul lor. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui Sever o dădeau unui pasaj din a doua epistolă a lui Chiril al Alexandriei către Succensus; ei spuneau că ființa umană se compune din două naturi, suflet și trup, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Calcedon și a Tomului Sfîntului Leon” din care provin mai multe fragmente, citate la al treilea conciliu de la Constantinopol, ce conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat din codexul 229 răspundea acuzațiilor pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici monofizismul era combătut cu citate din Sfinții Părinți, luîndu-se apărarea Tomului lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere împotriva filozofului și preotului Acaciu din Apameea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorie și a lui Eutihie, despre care e greu de spus dacă alcătuiesc un text autonom sau o parte dintr-o scriere mai amplă. în fine, fragmente din cîteva predici (despre Evr
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1668 de L. Allacci (reprodusă în PG 79, 81-581), conține 1.061 epistole, distribuite în trei cărți alcătuite, fiecare, din 333 scrisori, plus o a patra formată din 62; în realitate, ediția originară, așa cum a arătat J. Gribomont pornind de la codexul Ottobonian grec 250 (secolul al XI-lea; inscripția pe care o conține, „ale lui Nilus, ascet din Ancira, în Galatia”, confirmă datele din text privitoare la persoana lui Nilus pe care le-am semnalat mai sus), cuprindea 1.027 de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
multe ori. După cum presupun unii cercetători (Chesnut și, ceva mai prudent, Mazza), acest Teodor ar fi fost un însărcinat oficial al împăratului, un fel de supraintendent al arhivelor, desemnat să facă parte dintr-o comisie care se ocupa de redactarea Codex Theodosianus, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439. Prin urmare, opera lui Socrate, la fel ca scrierea lui Sozomen (aceasta din urmă într-un mod mai complex, vom vedea imediat), s-ar încadra în activitatea culturală rezultată în urma
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439. Prin urmare, opera lui Socrate, la fel ca scrierea lui Sozomen (aceasta din urmă într-un mod mai complex, vom vedea imediat), s-ar încadra în activitatea culturală rezultată în urma pregătirii Codexului. Chiar încheierea operei ar putea avea legătură cu acesta, deoarece ultima carte din Codex Theodosianus, a șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, se poate spune că marca sfîrșitul oficial al conflictelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la fel ca scrierea lui Sozomen (aceasta din urmă într-un mod mai complex, vom vedea imediat), s-ar încadra în activitatea culturală rezultată în urma pregătirii Codexului. Chiar încheierea operei ar putea avea legătură cu acesta, deoarece ultima carte din Codex Theodosianus, a șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, se poate spune că marca sfîrșitul oficial al conflictelor și luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne arată că autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
forțe bizantine în Apus ar fi servit în repetate rînduri la rezolvarea unor situații grave). Secularizarea istoriei este cu atît mai evidentă, cu cît Sozomen acordă o atenție particulară legislației imperiale, care chiar în acei ani era adunată într-un codex și organizată în mod critic la inițiativa împăratului Theodosius al II-lea. Culegerea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439 și a luat numele de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea Codexului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atenție particulară legislației imperiale, care chiar în acei ani era adunată într-un codex și organizată în mod critic la inițiativa împăratului Theodosius al II-lea. Culegerea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439 și a luat numele de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea Codexului, unde istoricul putea foarte bine să găsească toate legile pe care ar fi vrut să le consulte. Apoi, s-ar putea ca folosirea codex-ului să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
codex și organizată în mod critic la inițiativa împăratului Theodosius al II-lea. Culegerea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439 și a luat numele de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea Codexului, unde istoricul putea foarte bine să găsească toate legile pe care ar fi vrut să le consulte. Apoi, s-ar putea ca folosirea codex-ului să-i fi plăcut lui Theodosius, căruia Sozomen îi dedică istoria sa. Așadar, pentru Sozomen
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]