2,046 matches
-
de țigări, în jur de cincizeci de piuneze lucind argintii, ale căror capete erau împodobite cu reproducerea fidelă a unor buncăre cocoșate. Fapt confirmat de o inscripție ștanțată sub buncărul miniatural: pusesem mâna pe amintiri din Westwall, obiecte îndrăgite de colecționarii dinainte de război. Buncărele adevărate le cunoșteam doar din filme. În timpul copilăriei mele, fixarea graniței de vest a Reich-ului cu baraje de tancuri dispuse adânc, în trepte, și buncăre de orice mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej de reportaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de timpuriu am fost un bun dansator. La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat cu ghirlande al grădinii-restaurant Kleinhammerpark, atât de îndrăgit în Langfuhr, am fost prezent înainte și după începutul războiului nu numai ca spectator și colecționar de detalii pentru ceea ce aveam să aștern mai târziu pe hârtie. De îndată ce mic-burghezii din acea suburbie, în civil sau în uniforme brun-căcănii, se distrau unii cu alții și unii împotriva altora, am învățat, condus de mirese însingurate de soldați, dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Morandi. Eram destul de tineri și de obraznici ca să întrebăm de casa acestuia din Bologna și să ne ducem peste el neanunțați. Ne-au întâmpinat surorile maestrului. Deoarece Anna vorbea destul de fluent italienește și a știut să pomenească și numele unui colecționar de artă pe nume Floresheim, o cunoștință de-a uneia dintre mătușile ei, considerat colecționar de tablouri de Morandi, iar pe deasupra, când am fost întrebați, am putut da asigurări că nu suntem „americani“, cele două doamne aeriene ne-au deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ne ducem peste el neanunțați. Ne-au întâmpinat surorile maestrului. Deoarece Anna vorbea destul de fluent italienește și a știut să pomenească și numele unui colecționar de artă pe nume Floresheim, o cunoștință de-a uneia dintre mătușile ei, considerat colecționar de tablouri de Morandi, iar pe deasupra, când am fost întrebați, am putut da asigurări că nu suntem „americani“, cele două doamne aeriene ne-au deschis drumul spre atelierul maestrului. Acesta nu avea însă de arătat decât pânze goale, întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care-ar fi vrut să le scrie. Înghesuite-n cele două corpuri de bibliotecă imitînd lemnul: Pendulul lui Foucault. Idiotul. Ulise. Al lui Joyce, nu al lui Homer. Bila vrăjită. Moarte pe credit. Secretul pădurii bătrîne. Trilogia New York-ului. Colecționarul. Schimb de dame. Toate cărțile lui Faulkner, minus ultima. Aproape tot ce-a scris Cehov, inclusiv piesa neterminată. Acordorul de piane. Împăratul muștelor. Vineri sau limburile Pacificului. Soroc de viață și soroc de moarte, Un leac bun și ușor, Sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
repetă și nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același an cu Barton Fink) a intrat pe ecrane Tăcerea mieilor (Jonathan Demme), cu un criminal mai puțin sclipitor la minte decît biblicul tăietor de capete, dar colecționar de fluturi, care introduce pupe În gurile căscate de neliniște ale victimelor camera dementului seamănă izbitor cu aceea a dementului din Seven și cu a dementului din 8 milimetri de mai tîrziu de nu cumva e aceeași, cu sclipiciuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cărți extrem de rare, unele din secolul XV, aș vrea să rămîn Întreaga seară printre volumele legate-n piele, nu mă lasă Jack, Îmi arată o supersofisticată instalație de climatizare și-mi spune că respirația omului poate distruge prețioasele file, e colecționar, nu insist, cobor În sufrageria enormă și-ncep să mănînc ca toată lumea cum mănînc deja de două săptămîni aici, adică foarte mult, somon cu sos tartar acum, beau Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu, Duncan? — Nu prea, răspunse Duncan. — Nu... Totuși Îți merge bine, sper? Și cum stai - se gîndea la un mijloc de a salva situația - cu colecția? Se Întoarse spre Fraser. Sper că știți, domnule Fraser, că Duncan este un mare colecționar de obiecte vechi? Fraser, părînd pe jumătate jenat, pe jumătate amuzat, recunoscu faptul că nu știa acest lucru. — O, zise doamna Alexander În culmea entuziasmului. Dar este un hobby al lui! Toate lucrurile alea splendide pe care le scoate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sportivi legal constituite; d) arme pentru împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare persoanelor care, pentru pază sau autoapărare, le este necesară deținerea unor asemenea arme; e) arme de panoplie persoanelor care doresc să dețină astfel de arme în calitate de colecționari. În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea 17/1996 privind regimul armelor și munițiilor nu pot să fie autorizați, să dețină, să poarte și să folosească arme și muniții: a) minorii; b) bolnavii psihic, precum și cei care datorită altor afecțiuni de
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
felinare pe care Daphne le achiziționase din Maroc, într-una din călătoriile ei pentru cumpărături, iar pe gazon erau așternute peste tot covorașe brodate și pernițe. Nici n-am apucat bine să asimilez scena, că Zach a și cârmit spre colecționarii de fotografii, lăsându-mă singură în mijlocul petrecerii. Deodată, Daphne m-a prins de braț și m-a prezentat unei tinere actrițe, Betthina Evans, care tocmai câștigase un Glob de Aur. Betthina părea să poarte măsura zero la haine; știți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era să anunțe cât valoraseră pe piață cu o săptămână În urmă, ca și cum asta le-ar fi conferit un prestigiu imposibil de obținut doar prin aroma și aspectul lor minunat. Îl neliniștea nu conținutul aproape scandalos - În termeni suburbani - al Colecționarului, cât gândul că ar fi putut să fie un eșec. Pe urmă, când faza aceasta a fost depășită, neliniștea i s-a concentrat asupra faptului că aș putea să renunț la profesorat - cuibușorul călduț și sigur din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Întregime filantropic. S-a apucat să organizeze, la fiecare sfârșit de vară, o tabără de creație, se umpleau curțile noastre de artiști. Celebrul animal le oferea casă și masă, Sorin păstra pentru sine lucrările cele mai frumoase, a ajuns un colecționar important, cred că, peste niște ani, colecția lui va valora o avere. Sorin e un bun exemplu pentru felul În care, fără să mai facă artă, a supraviețuit Celebrul animal. S-a dovedit că important era să ai fantezie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
clar", N. Georgescu-Cocoș, care-l acuzau pe Arghezi fără încetare de pornografie. Memorialistului îi place și cultivă șueta, chiar dacă umbrită pe alocuri de prea multe "filologicale" și de o exagerată acribie bibliografică. Se simte în permanență prezența pasionatului bibliofil și colecționar - despre care a comunicat informații extrem de prețioase nora sa, Simona Cioculescu, în volumul Printre cărți și manuscrise, apărut acum câțiva ani. Tot ea semnează și ediția de față a Amintirilor (revizuită și adăugită), care ar fi a III-a după
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
timișoreni, imortalizat cu ajutorul unei caricaturi-unicat de către Popa’s; ultimul turneu jucat de V. Ciocâltea în țară, înainte de decesul său de la Barcelona din septembrie 1983, a fost la Timișoara, iar ultima partidă a disputat-o cu Neboișa Illijin. Un alt mare colecționar de materiale filatelice dedicate șahului, dar și de literatură consacrată acestui sport, este germanul Lothar Schmidt, cel care a arbitrat „meciul secolului” pentru titlul mondial din septembrie 1972, din capitala Islandei, dintre americanul Robert Fischer (supranumit „Mozart al șahului”) și
Agenda2006-13-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284908_a_286237]
-
Aida“ de Verdi - a fost prezentat în 1947, iar primul turneu în străinătate a fost întreprins în 1956 (în Bulgaria). VINERI, 31 MARTIE JOHN FOWLES În 1926 s-a născut scriitorul englez John Robert Fowles. Încă de la primul său roman, „Colecționarul“ (1963), s-a dovedit un maestru al postmodernismului. Celebritatea mondială i-a adus-o romanul „Logodnica locotenentului francez“ (1969). Fowles a pendulat între mitologie și ficțiune tip roman polițist, mass-media și clasici, istorie, critică, teorie literară și literatură. Romanul său
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
jupuiți. - Încă mai sper că poate fi reconstruit, spuse Gosseyn, și, deși eu personal n-am văzut nici una dintre comori, bănuiesc că ceea ce vreți să spuneți este că ele nu au fost risipite; nu au fost vândute la licitație, sau colecționarilor particulari. - Comorile se află într-o clădire a securității guvernului. - Fratelui meu de-acolo din spațiu i-ar face plăcere să-i fie din nou puse la dispoziție. El crede că ar trebui să fie date înapoi proprietarului legal: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nimic pentru mine. Uitam imediat tot ce debitam la curs și nu știam cum să ajung mai repede acasă, să mă bucur de colecția mea de Pif-uri. Îmi lipseau doar câteva numere, pe care le căutam cu pasiunea și nebunia colecționarului. Umblasem prin toate anticariatele, vânzătorii deja mă cunoșteau, îmi deschideau ușa prin spate, să intru direct la teancuri. Iubeam benzile desenate, mă regăseam în lumea cauciucată a Castravetelui Mascat și simțeam bucurii inimaginabile în călătoriile transatlantice ale lui Corto Maltese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la fel de ușor ca pe-o franzelă la colț și nici nu le luai la fel de ieftin, dar noi ne străduiam. În doi ani, adunaserăm vreo zece. Scria elegant pe ele: „Mihail Eminescu“, „Socecu“ și alte minuni de-astea care făceau deliciul colecționarilor, iar pe noi ne scoteau din sărite. Le stivuiserăm în casa de bani a bunicului Vitalian, ca într-o temniță. Din când în când, eliberam câte-un exemplar și ne apucam să-l lucrăm. Ne imaginam degetele lacome ale cercetătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am instalat în capul oaselor, cu plapuma sub bărbie: un mic sultan, peste regatul lui de perne și puiuleți. Maria dispăruse deja, acoperită de cearșafuri. „Îți spun. Știe Scurtu pe cineva acolo, care ne-ar putea ajuta. Un avocat tânăr, colecționar de mașinării de pe vremuri: ceasuri, pistoale, mașini de scris, ordinatoare mecanice.“ „Și ce-au toate astea cu povestea noastră?“, a căscat Maria de sub plapumă. „Ai citit Patul lui Procust?“ „Normal, deșteptule. Toți îl citim, în liceu. Unii îl mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la „Pescărie“, tăcuți și murați. Seara, ne-am îmbrăcat frumos, ca de duminică. Îmi adusesem un rând de haine special pentru întâlnirea cu Lupu. Vremea dirigenției trecuse. Tânărul Lupu nu mai era fostul meu elev, ci-un Anticar respectabil, un colecționar de temut, care-și negocia tranzacțiile la sânge. Estetica juca și ea un rol aici, și nu doar decorativ: dacă nu-i plăcea de tine, Andrei Lupu se ridica de la masă înainte să apuci tu să te-așezi. Ziua, lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ezitat o fracțiune de secundă. Ce se putea întâmpla? Oricum, habar n-aveam cum funcționează drăcia lui Camil. Penciulescu mort, Cibănoiu îngropat; rămăsese doar tânărul Lupu. Până la urmă, i-am întins poza. A apucat-o cu delicatețe, ca un adevărat colecționar de ceasuri, fără să-i atingă pelicula. Apoi a întors-o cu fața în jos și-a trecut colțul cu code-bar-ul prin dreptul ecranului. Am observat cum dreptunghiul verzui se stinge și se luminează de câteva ori la rând. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de parcă se colaborase benevol la o lucrare comunistă de artă grafică. Am pulverizat spray-ul de lumină pe foaie, străduindu-mă să citesc prin relief, cum procedam la jocurile din Vaillant; cu puțin noroc, dădeai și de numele și-adresa colecționarului. Nimic. Operatorul grafic lucrase corect, pasta fusese aplicată uniform și, pe deasupra, xeroxul mai rău o întinsese. Citisem prin ziare despre metodele prin care „băieții“ îți deschideau corespondența. Se scana plicul ca la doctor, la raze X (cum o fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pe rafturi prinse cu șuruburi de tren în perete, presa ultimelor două secole zăcea în clasoare masive, sub coperți de piele sau carton gras. Secolele dormeau în linie, strivite și comprimate, nume străvechi se-amestecau cu cele noi, făcând deliciul colecționarilor: „Albina“, „Curierul“, „Fama Lipschii“, dar și „Muci“, „Pula“ sau „Nervi“. Praful era șters zilnic, sutele de compartimente de lemn și placaj străluceau. Temperatura rămânea constantă, foile ziarelor se păstrau uscate și intacte, ca frunza unui trabuc cubanez original. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după Omul Invizibil. Știam și ce caut, dar asta nu se putea spune cu voce tare. Era un episod acolo, în numărul 172, imprimat cu o mică diferență față de toate celelalte numere din aceeași săptămână. O diferență care, pentru un colecționar, făcea toți banii, iar pentru mine însemna dezlegarea unei probleme de-o viață. Până la urmă, am întocmit o listă cu nume și adrese. Omul meu nu figura pe ea, dar aveam totuși de unde începe. Mi-am deplasat detectivistica în cartierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trei împreună), dar nu mai rămăsese timp de-așa ceva. Nu pentru asta fugisem de-acasă. De fapt, întâlnirea cu inginerul Grosescu nu însemna decât un pretext, ca și cumpărarea Pif-ului. Nu de obținerea numărului 172 eram eu preocupat (ca orice colecționar respectabil), ci de completarea unui folder cu amintiri, de recuperarea minusculei secțiuni lipsă, fără de care nu puteam participa la concurs. Informația nu se-afla undeva în lumea exterioară, ci într-o singură pagină a unui singur număr de revistă, tipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]