1,336 matches
-
Am căutat-o printre stele și o găsesc acum în persoana dumneavoastră, plânge în hohote Teofana. Ca s-o linștească, Claudia îi distrage atenția: — Uitându-mă la cerceii tăi, un pic nuanța culorii se deosebește de cea a pietrelor din colier și din brățară, dar diferența este atât de mică, încât nici nu se observă. Numai dacă te uiți atent. Oricum admir podoabele ce mi le-ați oferit. Se vede că aveți un gust fin în a le alege. — Salba cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
numelui pe care-l purta, de prințesă. N-a uita să-și pună salba cu galbeni, ca o dovadă că gândul ei într-un asemenea moment din viață, se îndrepta spre cei din șatră, salbă pe lângă care a strălucit și colierul oferit de nașa de botez. A bucurat-o prezența nașilor de botez care o transpunea în anii copilăriei de la Murgeni cât și prezența Izaurei, venită cu soțul ei Patrik, ce îi amintea de viața pe care a dus-o în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ți dau de ziua ta. O po veste cu o prințesă vizigotă. Îți place? Bun. E la Sevilla librăria ta. Omalissan s-a lăsat și ea să alunece leneș pe un divan căptușit cu perne moi, de mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu bijuterii a lui Omalissan, acolo unde ea tocmai își îngroapă colierele ca-ntr-un miniatural sicriu de mahon, așa cum face în fiecare seară. Înmormântată cu ele rămâne, câteva ceasuri, și Sevilla. Tu nu știi, dar tocmai ai trecut pe lângă seraiul lui Musa. E o stație de autobuz acum acolo, înflorită în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în Fontana di Trevi, să moară de râs de halul în care a ajuns, să moară de ciudă, să-și dea foc în fața Muzeului de Artă, să cadă cu liftul într-un bloc vechi din Cișmigiu, să-și pună un colier de fier în timpul unei furtuni, să-și cumpere motocicletă, să se lege de o mașină, să deschidă ușa avionului, să se culce cu un bolnav de SIDA, să se culce cu doi bolnavi de SIDA, să se culce cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Jacobs, ce evocă gramatica romanului popular francez, este L’affaire du collier. Odată cu subtilizarea de către Olrik a unei bijuterii fără de preț, Mortimer și Blake sunt absorbiți în vârtejul universului ficțional populat de umbrele unor Rocambole, Fantomas și Arsène Lupin. Căutarea „colierului” (obiect mitic convocând strălucirea grațioasă a Vechiului Regim și monarhia franceză) expune subteranele unui Paris ce îl atrăgeau și pe Jean Valjean în pântecele sale. Ca și iluștrii săi înaintași în ale crimei, Olrik se ascunde în acest labirint ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și monarhia franceză) expune subteranele unui Paris ce îl atrăgeau și pe Jean Valjean în pântecele sale. Ca și iluștrii săi înaintași în ale crimei, Olrik se ascunde în acest labirint ce este corespondentul unui regat al întunericului. Ritualul căutării colierului devine parcursul inițiatic al intrării pe această poartă ce duce spre infern. Olrik nu este mai puțin redutabil decât profesorul Moriarty în organizarea unei scenografii grandioase. Și dacă Parisul își relevă culoarele secrete, misterul se află, intact, în două dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până jos, ca un fel de eșarfe. În picioare, purta sandale maron și la gât un colier subțire, din piele, după toate aparențele. Avea un corp suplu; dar nu era, după standardele pământene, o frumusețe. Și nu reușea să-și dea seama din ceea ce vedea ce avuseseră străinii de gând cu această întâlnire. Ea stătea acolo, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
intersecție, după următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food, Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să mă ascund. Nu se gândise că te testează de droguri. Mama Natură pe scenă, cu brațele brăzdate de graffiti roșii de henna. De la vârfurile degetelor până la bretelele sarafanului ei de bumbac cu imprimeuri în culorile curcubeului. În jurul gâtului un colier cu clopoței de aramă i-a înverzit pielea. Pielea-i strălucește de la uleiul de paciuli. — Cine-ar fi știut? spune Mama-Natură. Și nu doar analiză de urină. Spune: — Iau și probe din păr și din unghii. Spune: — Asta pe lângă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu bani. Straturi de bancnote de cincizeci și o sută. Cu o mână înmănușată scormonește printre ele și găsește un celular. Ție îți spune: — Scuză-mă doar un minut. Alături de ea, sarafanul tău de bumbac cu imprimeuri indiene, șlapii și colierul cu clopoței nu mai au un aer șic și etnic. Rimelul din jurul ochilor și desenele cu henna de pe dosul mâinilor, tot mai șterse, te fac să pari nespălată. Pe lângă cerceii ei bătuți cu diamante, cerceii tăi preferați din argint parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vreau. La fiecare acțiune de binefacere pentru copiii abuzați, toată lumea se fâțâia de colocolo pe două picioare, mâncând crème brulée, cu buzele umflate artificial de aceleași implanturi subcutanate. Privindu-și același ceas Cartier, același timp înconjurat de aceleași diamante. Același colier de la Harry Winston în jurul unor gâturi lungi și subțiri, modelate cu ajutorul practicilor hatha yoga. Toată lumea cobora și urca din și în aceeași limuzină Lexus, doar culorile erau diferite. Nimeni nu era impresionat. Fiecare seară era o lâncezeală socială absolută. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întâmplat până acum nu ajunge nici măcar de-un banc bun. Niște idioți duși cu preșul într-o clădire și închiși acolo. Șeful răpitorilor se balonează, și noi scăpăm. Pur și simplu NU merge. Deja Mama Natură plănuiește să-și scoată colierul cu clopoței și să-i dea pe ascuns niște apă. Directoarea Tăgadă plănuiește să plimbe motanul Cora Reynolds prin fața camerei lui și să-i dea pe furiș o cană mare cu apă. Veriga Lipsă se vede umblând în vârful picioarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui de cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă guma cu nicotină. Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete la fiecare pas. Ronțăie o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne încălzim cu toții în bluze de poet cu horbote precum cele ale lordului Byron. Sau în fuste lungi cu jupe dedesubt, din care purta probabil Mary Shelley. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a fost luat acasă la ea de Cora. A reușit să-i clătească întrucâtva plămânii. I-a spălat și i-a aranjat peruca roșie extravagantă. Cora a cumpărat o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat. I-a rujat buzele albastre. I-a rimelat genele lungi. A dat-o cu fard de obraz. Cu parfum din belșug ca să acopere mirosul. I-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mare de aceeași generație și arătau a fi purtați de aceleași resorturi ale amintirii și ale nostalgiei. Vorbeau discret într-o limbă neînțeleasă, dinspre care răzbătea către ei numai un murmur incert. Doamnele în rochii de seară, cu eșarfe și coliere sclipitoare și bărbații în redingote festive fură conduși de însuși patronul restaurantului în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Piață a templului patriei. În veșminte albe, cu binemirositoare cădelnițe în mâini, ieșiră în întâmpinare demnitarii Cetății de pământ, împreună cu Regina furnicilor, care, spre surprinderea greierilor veniți de departe, nu arbora purpura și mătasea, ci doar borangicul cinstitelor meserii și colierul iscusințelor. Tumultul insolit, mișcările agere ale pictorilor oficiali întinzând culorile pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce vreau e arma și gloanțele astea. Îi dăduse separat nouă gloanțe butucănoase, masive. Gloanțele străluceau de parcă fiecare ar fi fost lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
țigară și se dau bărbați! Marius este mai copt un pic, dar și el are apucături de copil. Uite, îl vezi pe acela ce coboară din tramvai? L-am cunoscut, este libian. Blugii prespălați sunt de la el și bluza, și colierul. Se uită la mine, mi-a făcut semn și ieri mi-a făcut semn, mâine vorbesc cu el. E brunet, are ochii negri. Sigur, face sport. Ai văzut cum stă cum stă tricoul pe el? Doamne, ce pectorali are! Maistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ta-tu și te ridică ca pe un colet "post restant", semnează, apoi umple lumea cu tine. Ai o șansă. Firul de iarbă încolțește în sânge limpede până va sosi vremea spicului. Culege diminețile din cochiliile melcilor și îți fă colier de lumină în jurul sufletului doar așa întunericul, ca un lup ispășit, își va toci colții de porțile cimitirelor. Ești om credincios, Petre, roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a pătimit pe marginea iluziei până când i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]