3,820 matches
-
Astăzi se simte atingerea toamnei pe străzile noastre... lăsând în urmă parfum de melancolie, de tainică așteptare și visare... ea aduce în desaga-i fermecată recolte îmbelșugate, prospețime și voioșie, dar și brumă de gânduri triste ce se depun pe colinele înverzite ale sufletului. Mie, toamna îmi lasă în cămările sufletului un sentiment accentuat de nostalgie, un dor de ... infinit și de lumină, de izvorul nesecat al desăvârșirii și frumuseții divine. În astfel de clipe, din inima mea se desprind emoții
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
ca într-una din zile să trec pe la Rohița. După un drum, destul de lung, aș zice, (dar acuma aș fi în stare să-l parcurg și pe jos, numai pentru a gusta din binecuvântarea locului!), îți apare, sus pe-o colină, o biserică. De fapt, o mănăstire, ce-și croiește, cu trudă și osteneală, cu ajunsuri și neajunsuri, rostul în lumea în care trăim! Zi de zi - clopotul răsună în cele patru zări, pentru a vesti începutul și sfârșitul unei zile
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
taie spre miazănoapte. Pământul e nins cu plapumă groasă, temerile curg, pe tâmple-i apasă iar biciul trosnește în a iernii furie zăbala prea strânsă pe cai îi înfurie și deodată... sania ușor se înclină mireasa-i pierdută peste-o colină și vântul șuieră în apriga iarnă, iar tânăra prin nămeți se răstoarnă... Rătăcită-i mireasa și-ncepe a plânge, c-a ei fericire deodată se frânge. Și-n rugă se-afundă stihia să-ndure zadarnic ea luptă cu-a sorții
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
găsită precum o frumoasă zână adormită. Cu privirea către al ei salvator, tânăra îi răspunse lin, încetișor, c-al ei pețitor dintr-un sat, departe voia să o ducă acasă prin noapte, iar caii, speriați de viscol, trecând pe-o colină sania înclinară, ea căzu pe dată, iar ei nu simțiră... -Azi-noapte, câinele meu te-a găsit după al său lătrat iute am venit, și-n omătul proaspăt eu am răscolit, și apoi în casă te-am adăpostit. De aseară-ntr-una la
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
oprite în tihnă, Pe culmi și pe streșini, în chip de pomadă! Să vină iar Moșul cu traista sa plină, Cu val de colinde și chiot pe stradă, Cu gerul pe cușmă, fular și broboadă, Cu vii derdelușuri pe albă colină! Să vină iar veste și steaua s-arate Chiar locul în care se naște Lumină, Iar lumea să cânte, cu vorbe curate, În imnuri de slavă, Fecioara divină! Cântată e taina și taină e-n toate, Precum și Crăciunu-n credința creștină
SĂRBĂTORI DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345136_a_346465]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SONET PENTRU INFINIT Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 936 din 24 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Când Soarele, ușor, peste colină, Sub orizont se lasă-n întuneric, Apar, ascunse-n ziuă de lumină, Pe boltă licărind stele feeric, A ta, a mea, o stea e fiecare, În Capricorn, Fecioară sau Balanță, Pulsează una nouă-n Ursa mare, O alta căzătoare se
SONET PENTRU INFINIT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345503_a_346832]
-
cel de vară schimbător, Ca în copilăria mea faimoasă, Mi-a spus cu glasul ei ocrotitor- Ai grijă să nu intre norii-n casă... Au tresărit pădurile din mine, Erau ca și atunci la chip ciudați Când păstoream acolo pe coline Mieii întotdeauna înțărcați. Pe marea lumii îmi păreau corăbii, Zmei răpitori de zâna mea frumoasă Și eu mă duelam cu ei în săbii- Ai grijă să nu intre norii-n casă... Referință Bibliografică: Mama și norii / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
MAMA ŞI NORII de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345511_a_346840]
-
Domnul dracu! Ștefan se îmbrăcă ca la armată! După câteva minute își încălecă armăsarul și ieși pe poartă cu acel bărbat exagerat de înalt de parcă avea picioroange. Ștefan alerga călare pe murgul său pe ulițele satului și apoi luă muchia colinei. Dracul fugea alături de el, dar deodată îl văzu cum sărea ca un cangur câte patru-cinci pași, depășindu-l. În câteva secunde acesta se făcu nevăzut. Tânărul avu tendința să se oprească, dar din negură reapăru acel pelerin dubios: - Te joci
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
într-un ecou prelung de moarte... În schimb, lăuntrul îi era bombardat intempestiv cu bubuieli de tambur la paradă, îndurerându-i și inima... În față-i bănuia orizontul, o biată fantă slab luminată ce se-ngusta supărător privirii, constrânsă de colinele nisipii care șerpuiau monoton de-o parte și de-alta. Iar când soarele o lua razna sulițând pământ și om, ei bine, calea îi părea amenințată dinspre amândouă laturile de niște sălbăticiuni uriașe, defel prielnice, alunecând odată cu el înspre un
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
marota: s-ajungă la poalele muntelui aceluia! O repeta întruna, când încetunel ca pe-o insinuare, când părelnic neutru, când puternic, adevărat îndemn al strădaniei sale. În răstimpuri dădea s-apuce pe alt drumeag, spre dreapta ori spre stânga, dar colinele îi rămâneau tot în coaste, prevăzătoare. Când se-ntâmpla ca deznădejdea să-l încolțească rânjindu-i aprigă, își zicea că, de fapt, el trăiește aceeași zi la nesfârșit! Și-atunci se dezbăra de așa părere azvârlindu-și ochii încolo și
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
Ba o să plece cu ei, că sunt frumoși! spuse unul, mucalit, în hohotele de râs ale celor din jur. Mărțișor se simți umilit. Totuși îi întrebă: - Unde este grădina asta a fericirii veșnice? - Drept înainte, într-o vale așezată între coline. Dar te sfătuim să-ți vezi de treabă, că această grădină este împrejmuită de ziduri înalte, păzită de căpcăuni fioroși care aruncă flăcări pe gură și cu bolovani fierbinți în cei care vor să sară zidul. Mărțișor se uită descurajat
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
privise cu multă insistență vrând parcă să descopere ceva pe chipul ei. -Nu mi-ai răspuns la o întrebare Claudia, spuse el. -Îți voi răspunde la orice întrebare, răspunse ea fără să-l privească. -Claudia...ai fost ieri pe mica colină numită Golgota! -Da, spuse ea calmă. Ți-am spus că în visul meu, am suferit mult din cauza unui sfânt care mi-a spus să te rog să nu faci nici un rău acelui drept. Îți amintești? Procuratorul zâmbi larg. -Dar de unde
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
fugind de responsabilități; copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă. Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri. De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță! Doar cei aleși trăiesc și-și fac nevoile pe colină !? Ei chiar au puterea să închidă îngerii în ... Citește mai mult Viața asta nu-i altceva... decât o râpă nostalgică.Ajutați de evoluția tehnologică în sudura malurilor adăugăm zilnic câte-o fundătură în scopuri nobile,un terasament pentru a sta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
vapori, fugind de responsabilități;copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă.Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri.De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță!Doar cei aleșitrăiesc și-și fac nevoile pe colină !? Ei chiar au puterea să închidă îngerii în ... XIV. SERVANT, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014. Gările sunt triste, pentru că lipsesc saluturi și forme de adio, la care s-a renunțat în ultima clipă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PESTE DEALURI ȘI COLINE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci
PESTE DEALURI ȘI COLINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376505_a_377834]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PESTE DEALURI ȘI COLINE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un
PESTE DEALURI ȘI COLINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376505_a_377834]
-
de momentul ce-l aștept. A-ncremenit și vântul de tristețe și de plâns ; De la cine să -'nvețe-'ntr-o- mbrățișare - strâns, De la păsări răpitoare, care rup muguri cu gura; De la oameni și firi rare ce- 'mprăștie și ura!. Peste dealuri și coline Elena Buldum 13-04-2016 Referință Bibliografică: Peste dealuri și coline / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1931, Anul VI, 14 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PESTE DEALURI ȘI COLINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376505_a_377834]
-
tristețe și de plâns ; De la cine să -'nvețe-'ntr-o- mbrățișare - strâns, De la păsări răpitoare, care rup muguri cu gura; De la oameni și firi rare ce- 'mprăștie și ura!. Peste dealuri și coline Elena Buldum 13-04-2016 Referință Bibliografică: Peste dealuri și coline / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1931, Anul VI, 14 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PESTE DEALURI ȘI COLINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376505_a_377834]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului DRUMURI DE LUMINĂ Într-un peisaj paradisiac, drumul dintre Orhei și Soroca, șerpuind printre coline împrimăvărate, anunța înnoirea anotimpului. În acest timp al armoniei dintre pământ și cer în Basarabia se simțea, prin purificări spirituale, profundele iluminări ale sufletului românesc. M-am simțit ca acasă ascultând în sfintele mânăstiri și biserici pictate de zugravii legendarilor
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
ouă încondeiate în timp, prin însemne istorice, scrise cu străvechi simboluri creștine. Am văzut Basarabia până la Nistru - minunat pământ românesc - plin de podgorii, renumite încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, un ținut prin care șerpuiesc râuri înconjurate de păduri, coline semănate cu grâu - o mare de verde intens - alternând cu alte culturi, orânduite geometric pe suprafețe imense de la Orhei la Soroca. Iazurile Orheiului - ochii cerului plini de stelele dumnezeirii - dăruiesc apa pentru irigarea pământului fertil și roditor dar sunt și
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
durerii.... XIV. LEGENDELE PRIMĂVERII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de ... Citește mai mult În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Sunetul pe văi se pierde. Ecoul, doar răspunzând; Un vânticel cald adie, Întorcând fumul pe horn. Plânge, zău, vița de vie, Crapă mugurii la corn... Și în tril de turturele Zburdă mieii pe imaș. Mireasma de gălbenele Îmbată un fluturaș! Colina îi viorie Cu brânduși de primăvară. Ce farmec, ce armonie Plutește-n amurg de seară! Referință Bibliografică: Ce farmec, ce armonie / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CE FARMEC, CE ARMONIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375846_a_377175]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului zăpada care cade din înalturi se va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtiile
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376068_a_377397]