2,881 matches
-
lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe un hrisov din 1673, după vornicul de târg, semna un „Ion Pârcălab”, iar un alt pârcălab este menționat într-un document din 1676, dat în timpul lui Antonie Ruset, pentru scutirea coloniștilor și a Episcopiei. Marele paharnic era o funcție importantă și deținătorul ei avea în subordine o ierarhie, căreia îi aparținea paharnicul al doilea, paharnicul al treilea, pivnicerii, vădrarii ș. a. Autoritatea sa în domeniu era deplină: nici un proprietar de vii, din apropierea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aceste evenimente, regele încă îi îndemna să se întoarcă în Moravia. Pe măsura trecerii timpului, interesul lui față de eretici s-a atenuat, atenția fiindu-i atrasă mai mult de necontenitele invazii ale turcilor și de luptele interne pentru putere. Unii coloniști au trecut din Moldova mai departe spre răsărit spre Marea Neagră, stabilindu-se în Gruzia și în Armenia. După secole de conviețuire, moravii husiți și coloniștii unguri, veniți în Moldova în perioade diferite, s-au integrat social, deoarece urma acestora s-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atrasă mai mult de necontenitele invazii ale turcilor și de luptele interne pentru putere. Unii coloniști au trecut din Moldova mai departe spre răsărit spre Marea Neagră, stabilindu-se în Gruzia și în Armenia. După secole de conviețuire, moravii husiți și coloniștii unguri, veniți în Moldova în perioade diferite, s-au integrat social, deoarece urma acestora s-a pierdut cu totul. Propaganda energică și perseverentă a misionarilor și episcopilor catolici în Moldova pare să fi dat roade, căci, în raportul său din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Guantanamo, aflată la 950 de km de capitală, în localitatea Baracoa există alte semne ale trecerii și cinstirii Amiralului. Întemeiată, la 1511, de guvernatorul Diego Velazquez, Baracoa avea să devină prima "capitală" a Cubei și cea mai veche așezare a coloniștilor spanioli, denumită pentru aceasta "ciudad primada" primul oraș. În legătură cu popasul Amiralului pe aceste locuri, "Jurnalul lui Columb" menționează: "Vineri, 16 noiembrie. Pentru că Amiralul oriunde debarca înălța întotdea-una o cruce, voind și aici să facă același lucru, se urcă în barca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
plantații începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Istoria negrilor din Cuba se întinde pe mai multe secole. La sosirea spaniolilor Cuba era locuită de 150.000 băștinași din triburile Taino și Siboney. Datorită bolilor aduse de coloniști și regimului aspru de muncă la care au fost supuși, în special în mine, se apreciază că pe parcursul a doar un secol aceștia au fost exterminați. Până la dispariția lor totală, spaniolii au început să asalteze Coroana cu cereri de forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din programul Olimpiadelor din Grecia antică. Oricum și luptele de tauri și cele de cocoși erau cunoscute în Hispania și Spania din cele mai vechi timpuri și au fost "aclimatizate" și în noile teritorii descoperite în "Lumea Nouă'', odată cu instalarea coloniștilor spanioli, practicându-se vreme de secole în Mexic, Peru, Columbia, Ecuador, Bolivia, Panama, Guatemala, Costa Rica. Se pare că prima colonie care a cunoscut corida a fost Cuba, menționându-se ca dată a '"reprezentației'' anul 1514, deci la doar 22 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
95-96, 279 n. 5. Aproape două treimi din Defence analizează istoria orașelor italiene. 52 Adams, The defence, ÎI, p. 114. Trebuie observant că Îl Principe de Machiavelli și Storia d'Italia de Guicciardini au ajuns în America odată cu primii Pilgrims [coloniști] de la Plymouth Plantation (înființată în 1620), unde guvernatorul William Bradford le ținea în biblioteca sa privată. Cf. Ț. G. Wright, Literary culture în early New England, 1620-1730, Yale University Press, New Haven,1920, p. 27; G. Spini, Autobiografia della giovane
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ele sînt o expresie a exigențelor sociale -, ci numai acelea care sînt înțelese de membrii grupului și pot fi îndeplinite. Altfel, cerințele educatorului nu vor avea nici un ecou, iar eșecul va fi sigur. Un exemplu edificator: tocmai pentru că aproape toți coloniștii se îndeletniciseră în perioada de vagabondaj cu furtul, cerința de a nu se mai fura a fost exprimată de Makarenko relativ tîrziu, după ce, mai înainte, se formaseră numeroase alte deprinderi de comportare pe baza unor exigențe mult mai accesibile grupului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
intense, dar mai îndelung așteptate. În cel de-al treilea stadiu al dezvoltării sale, colectivul se mișcă înainte mînat de perspective îndepărtate. Dacă Makarenko punea în centrul actului educațional colectivul, nu înseamnă că era exclusă posibilitatea contactului cu fiecare dintre coloniștii săi; contactul era însă mijlocit, cel mai adesea, tot de colectiv. Această relație el o exprima printr-un alt principiu al "acțiunii paralele": exigențele formulate asupra colectivului trebuiau să acționeze asupra fiecăruia din membrii săi sau asupra unuia în mod
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unuia în mod special. De multe ori, pentru o faptă anume, el nu se adresa celui în cauză, ci colectivului, pentru ca acesta, la rîndul lui, să acționeze direct. Tot așa, influența pe care el o exercita direct asupra unuia din coloniști trebuia să se extindă asupra întregului colectiv. În concepția acestui pedagog, relațiile educatorului cu colectivul sau cu fiecare din membrii săi sînt stimulatoare de efecte educative dacă se întemeiază pe îmbinarea respectului cu exigența ("acordă cît mai mult respect omului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în care Makarenko utiliza sistemul pedepselor. În coloniile sale se apela rar la această metodă și numai cu condiția acceptării ei de către colectiv; totodată, ea avea un caracter simbolic (de exemplu, arestul în cabinetul directorului). De regulă, cei mai buni coloniști care se bucurau de stima deosebită a educatorului erau și cel mai aspru sancționați. Dacă unui om nu i se pretinde mult, atunci nu poți aștepta multe de la el" (2, p. 188). În ceea ce privește recompensele, acestea aveau tot un caracter simbolic
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atunci nu poți aștepta multe de la el" (2, p. 188). În ceea ce privește recompensele, acestea aveau tot un caracter simbolic. Makarenko avea un talent puțin obișnuit de a găsi modalități simbolice de recompense cu puternică valoare educativă, după cum știa să-și sensibilizeze coloniștii la o mare varietate de procedee care-i puneau în situația de a se considera pedepsiți și de a reflecta asupra faptelor lor. În concepția acestui pedagog, colectivul nu se poate constitui în afara muncii. Aici însă el se deosebește fundamental
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
valoare numai dacă este însoțită de educația moral-politică. Numai așa tînărul ajunge să înțeleagă necesitatea de a munci în folosul colectivității. În ceea ce îi privește pe educatori, aceștia erau considerați ca fiind membrii ai aceluiași colectiv, căruia îi aparțineau și coloniștii. Condiția principală a succesului lor o constituie unitatea de acțiune un plan de activitate unitar, o metodă unitară și precisă de tratare a copilului. Un astfel de stil unitar de muncă presupune o activitate de colaborare de cîțiva ani. Makarenko
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
liber era o cerere realistă a noii burghezii, și în care o nouă etică a muncii pătrundea în relațiile sociale, politice și economice. Aceste transformări au fost susținute de o nouă instabilitate în ordinul social, deoarece respingerea conducerii britanice de către coloniștii americani (1775-1783) și răsturnarea monarhiei franceze (1789-1793) au semnificat traducerea în realitatea politică a liberalismului filosofic al lui Locke și raționalismului marilor philosophes. Dacă Marea Britanie a scăpat de revoluțiile care au afectat o mare parte a Europei de la începutul și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Issa (pe insula Vis) pe cel al Adriaticei. Cetățile acestea, care erau în primul rînd centre comerciale, reproduceau arhitectura și modul de viață și de gîndire al patriei lor grecești și drept urmare aveau o influență considerabilă asupra locuitorilor din preajma lor. Coloniștii greci se mulțumeau totuși să rămînă la periferia peninsulei, neîncercînd să pătrundă în interiorul teritoriului sau să se aventureze în cucerirea unor mari părți ale acestuia. Deși uniți prin limbă, religie și cultură, cetățile-state își iroseau o mare parte a forței
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
forțele Ligii Aheene a Greciei, au distrus cetatea Corintului și au anexat Grecia. Către sfîrșitul domniei lui Augustus (27 î.e.n. 14 e.n.), cea mai mare parte a peninsulei de la sud de Dunăre fusese luată în stăpînire (vezi harta 3). Spre deosebire de coloniștii greci, conducătorii Romei nu s-au mulțumit să întemeieze așezări dispersate, ocupînd întreaga regiune și guvernînd-o direct. Intens preocupați de problemele administrării și ale apărării, ei au instituit o rețea de lagăre militare și drumuri. Așezările romane au luat ființă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
În 106 e.n., dacii conduși de regele Decebal (87-106) au fost învinși, iar ținuturile lor au fost trecute sub jurisdicția personală a împăratului. În următorii 165 de ani, regiunea a fost administrată de Roma. Au fost aduși soldați, administratori și coloniști de pe tot cuprinsul imperiului, mulți dintre aceștia din alte zone ale Balcanilor. Dacii băștinași au fost și ei romanizați. Acest avanpost al Imperiului Roman era însă greu de apărat. Ca să scurteze întinderea graniței romane, împăratul Aurelian (270-275) a ordonat evacuarea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nume vlahi, aromâni, cuțovlahi sau țînțari -, a rămas aici pînă în zilele noastre. Aceștia vorbesc o limbă înrudită cu latina și apropiată de româna contemporană. Pe teritoriile Greciei, Albaniei și României din zilele noastre, populația autohtonă i-a absorbit pe coloniștii slavi, care au ajuns să vorbească limba localnicilor. Slavofonii aveau însă să se stabilească permanent pe o largă fîșie de pămînt care se întinde de la Marea Adriatică pînă la Marea Neagră. Cu toate că slavii și avarii au ajuns pînă la porțile Constantinopolului, ei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un amalgam realizat prin cucerirea lor militară de către o armată mai puternică, prin absorbția unei populații de către alta datorită proporției ei numerice mai mari sau prin acceptarea altei limbi din cauza atracției culturale oferită de o civilizație superioară. După cum am văzut, coloniștii slavi și albanezii din partea de sud a peninsulei au adoptat limba și cultura greacă; slavii din ținuturile albaneze au fost în schimb asimilați. În Bulgaria a avut loc o fuziune între rezidenții slavi și cuceritorii bulgari turanici. Locuitorii Principatelor Române
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și săteni musulmani. Evident, spahiul sau proprietarul chiftlîkului dețineau o poziție puternică și făceau parte din pătura conducătoare. În schimb, țăranii nu avea în general o situație favorabilă. Unii dintre ei erau convertiți proveniți din rîndul naționalităților balcanice, alții erau coloniști turci aduși din Anatolia. Multe din satele musulmane primiseră pămînt de la stat practic sub formă de proprietate privată. În ciuda faptului că, teoretic, musulmanii beneficiau de o poziție superioară în cadrul societății otomane, țăranul musulman, aflat la capătul de jos al scării
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
față de relațiile cu otomanii. Odată intrată în posesia Mării Negre și a ținuturilor din Crimeea, Ecaterina și miniștrii ei, în special Grigori Potemkin, favoritul ei, au depus eforturi susținute în scopul colonizării și al dezvoltării zonelor nou cucerite. Au fost aduși coloniști ruși și germani și s-a făcut tot posibilul pentru încurajarea comerțului în regiune. Chersonul (Hersonul) a fost transformat în bază navală și s-au pus bazele unei flote a Mării Negre. Aceste evenimente au afectat profund echilibrul militar nu numai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
rămas coasta Dalmației și Insulele Ionice, ceea ce îi menținea statutul de cea mai mare putere din Marea Adriatică. Deținînd din nou controlul asupra acestei zone, ocîrmuirea otomană a depus eforturi serioase în vederea îmbunătățirii situației din Pelopones și a atragerii de noi coloniști. Așa cum am văzut, autoritățile locale grecești și-au asumat încă o dată un rol important în perioada aceasta. Cu toate că Imperiul Otoman era, în anii '30 ai secolului al optsprezecelea, în stare de război cu Austria și Rusia, ostilitățile nu s-au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
redea prosperitatea și rodnicia. Încercînd să dezvolte regiunea, puterea habsburgică a dăruit sau a vîndut nobililor, oficialităților guvernamentale, negustorilor și altor categorii, care erau în general germani sau unguri, mari întinderi de pămînt. O parte a acestuia a fost atribuită coloniștilor germani care aveau statut de țărani liberi. O serie de alți țărani au venit din ținuturile croate sau de dincolo de granița otomană. Diferențele fundamentale dintre Croația și Slavonia Civilă pot fi deduse din faptul că în Croația existau circa 9000
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
secolului al șaisprezecelea, ocîrmuirea habsburgică a început să apeleze la populația instabilă și nesupusă. În schimbul garantării exercitării libere a religiei ortodoxe și a folosirii unui lot de pămînt, unii dintre membrii acesteia au fost de acord să se stabilească în calitate de coloniști militari. Ei apărau regiunea frontierei, dar se întrețineau singuri. Statul a construit și un aliniament de sate fortificate și avanposturi ale căror garnizoane erau formate din acești coloniști și dintr-o serie de soldați profesioniști. Coloniștii își alegeau propriii lor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unii dintre membrii acesteia au fost de acord să se stabilească în calitate de coloniști militari. Ei apărau regiunea frontierei, dar se întrețineau singuri. Statul a construit și un aliniament de sate fortificate și avanposturi ale căror garnizoane erau formate din acești coloniști și dintr-o serie de soldați profesioniști. Coloniștii își alegeau propriii lor comandanți militari (voievozii) și pe vîrstnicii satelor lor (cnezii). Au fost instituite două centre administrative: Karlovac pentru Frontiera Militară croată și Varaždin pentru cea slovenă. În secolul al
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]