101,862 matches
-
grave, virile, că-i și revin în minte ochii vii, expresivi și frumoși, ținuta atletică, rîsul domol, niciodată vulgar, cu care tînărul a făcut față glumelor deșucheate, spuse timp de vreo două ore de cei cu care mai călătoreau în compartiment. Vă rog să mă iertați! a spus Vlad, rupînd brusc tăcerea, cînd au rămas doar ei doi în compartiment e prima oară cînd călătoresc cu a-ntîia. Sînt trimis în delegație și, pentru că-mi decontează biletul de-a-ntîia... Mă așteptam la glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu care tînărul a făcut față glumelor deșucheate, spuse timp de vreo două ore de cei cu care mai călătoreau în compartiment. Vă rog să mă iertați! a spus Vlad, rupînd brusc tăcerea, cînd au rămas doar ei doi în compartiment e prima oară cînd călătoresc cu a-ntîia. Sînt trimis în delegație și, pentru că-mi decontează biletul de-a-ntîia... Mă așteptam la glume mai... elevate. Adică, nu știu cum să vă spun, ăsta cu tîmplele cărunte, vorbea așa..., cu gura plină, parcă voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palmele căuș la gură, să-și înăbușe un alt semn de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-mi umplu golul interior cu pasiunea pentru teatru... Nu!... Imposibil! De ce să-mi pară rău pentru Mihai?! Nici nu cred că mi-a făcut curte. A fost mai degrabă politicos, știind că voi juca în piesa lui." Aura încuie compartimentul, răsucind zăvorul, stinge lumina, să nu poată fi văzută de pe culoar, că noaptea o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă, din fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu cred că mi-a făcut curte. A fost mai degrabă politicos, știind că voi juca în piesa lui." Aura încuie compartimentul, răsucind zăvorul, stinge lumina, să nu poată fi văzută de pe culoar, că noaptea o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă, din fotoliul așezat în fața televizorului. "N-ar fi trebuit, totuși, să-i dau motive de supărare stînd atîta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a șoselei, făcîndu-l pe Mihai să-l mai întrebe o dată pe Ion cum îl cheamă pe coleg. Vă rog să stați aici! o ia de mînă pe Aura o femeie mai în vîrstă, așezînd-o pe banchetă, rugîndu-i pe ceilalți din compartiment să-i facă loc. Dacă vă e chiar atît de rău, trebuia să ne spuneți; o bucățică de loc tot se mai face. Nici chiar așa, să stați pînă cădeți jos. Unde coborîți? La Valea Brândușelor răspunde încet Aura, începînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că e o polițistă sub acoperire, care a reușit, în cele din urmă, să pună mâna pe suspect. Făcu o pauză. Era prima pauză semnificativă din discursul său. La început mă tot foisem pe locul meu. Povestitorul mă încolțise în compartiment la scurt timp după ce se urcase în tren, la Oxford. Era un soi de caricatură a Bătrânului Marinar și, după un schimb rapid de frivolități (vreme, călătorii și așa mai departe), transformase politețurile convenționale venite din partea mea într-un pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu la astea. Trenul se oprise cu o smucitură. Oameni purtând haine de vânt din nailon și îmbrăcăminte de-a gata urcau și coborau. Dar nici măcar aerul de zi de muncă nu a reușit să afecteze atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. — A, nu, nu mă refer la orori din acestea exterioare. Astea sunt povești de adormit copiii, o simplă bătaie de joc. Eu vorbesc despre teroarea adevărată. Cea care pândește din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se stinse din nou. Spotul din orificiul circular de deasupra sa fusese aprins, scăldând în lumină părul castaniu ce-i acoperea scalpul asemenea unei perechi de aripi. Se ridicase în picioare și se plimba dintr-o parte în cealaltă a compartimentului strâmt. Se opri și se uită la mine; avea o poziție ectomorfă, cu umerii căzuți. Semăna mult cu un jeleu în formă de pară, îmbrăcat de la Turnbull & Asher. Chipul îi ieșea în evidență pe fundalul întunecat, ca în fotografiile scoțiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era extrem de teatral, de artificial. Am rămas cu impresia neplăcută că nu sunt prima persoană care asculta cu de-a sila povestea profesorului. Și nici nu eram primul căruia îi servea clișeele aceasta de duzină. În plus, mai era și compartimentul acela. Nu-mi dădeam seama exact cum, dar decorul se schimba, de parcă ne aflam pe o scenă unde mașiniști fantomatici, dar eficienți, își făceau de minune treaba. Mai precis, decorul se schimba după dispoziția profesorului... Își continuă povestea, parcă voind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tot restul zilei. Asta deoarece toate încăperile minții lui Carol, până atunci pur și simplu înșirate de ambele părți ale unui coridor abia luminat, începuseră acum să se separe una de cealaltă. Într-o anumită privință, semănau izbitor cu acest compartiment în care ne aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de vedere, mi se pare că nici măcar nu face parte din tren... Profesorul își desfăcu degetele grăsuțe, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
părți ale unui coridor abia luminat, începuseră acum să se separe una de cealaltă. Într-o anumită privință, semănau izbitor cu acest compartiment în care ne aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de vedere, mi se pare că nici măcar nu face parte din tren... Profesorul își desfăcu degetele grăsuțe, punându-și palma peste genunchiul îmbrăcat în flanelă ca și cum acest sofism îi făcuse mare plăcere. Când urcasem în tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pare că nici măcar nu face parte din tren... Profesorul își desfăcu degetele grăsuțe, punându-și palma peste genunchiul îmbrăcat în flanelă ca și cum acest sofism îi făcuse mare plăcere. Când urcasem în tren, nu observasem că vagoanele sunt de dinainte de război. Compartimentul era izolat, nu comunica în nici un fel cu celelalte. Data dintr-o epocă trecută. O epocă în care opinia comună considera abuzurile sexuale o practică rezervată doar acelora care nu dispuneau de mijloace pentru achiziționarea unui bilet de tren. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o făcea să plângă, în timp ce altul o făcea să se înfurie. O dovadă în acest sens sunt lucrurile care aveau să se întâmple. Detașarea atrăsese după sine conștientizarea. Carol avansa rapid prin beznă, aruncând câte o privire în fiecare dintre compartimentele acum luminate ale propriei minți. Într-unul dintre ele se văzu pe sine destăinuindu-se la una dintre întâlnirile Alcoolicilor Anonimi; în altul își făcea griji din pricina chestiei; în al treilea îl asculta cu atenție pe Dave 2 și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun ceva. Era evident că profesorul se schimba sub ochii mei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
profesorul își începuse relatarea și mă simțeam deja mai bine. Eu eram înalt, iar el era scund. Iar acum, privindu-l de sus, observasem că avea și un început de chelie. Faptul că mă ridicasem tulburase atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. Așezat, mă simțeam intimidat și atras în povestea aceea. Eram aproape convins că profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai târziu, când făcuse curățenie. Nici o problemă, pentru că la fel s-a întâmplat și cu echipa operativă (doi detectivi decrepiți și un expert legist) de la secția de poliție din Fortune Green, mai târziu. Harșt, șuieră lama în aerul închis al compartimentului, harșt și iar harșt! Profesorul se pregătea să dirijeze finalul. Nimeni nu este responsabil pentru ce se petrece în mintea altuia, nu-i așa, jidane? Au, vorbesc cam pe șleau acum, nu ți se pare? Ți-am spus cam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era adevărat. Mi se părea că sunt ca laptele în plin proces de fermentație, că membrele mi se metamorfozează în globuri inutile de cheag și că nu aș putea să mă mișc - nici dacă aș vrea. Profesorul se mișca prin compartiment cu o eficiență de temut. Pe când trecea prin fața mea, deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ficatului nu ascundeau nici o surpriză. — Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare... Se dezbrăcă și de jacheta de tweed, pe care o atârnă în cuierul din compartiment. Își scoase cravata, slăbind nodul cu o mână, așa cum fac băieții sau bărbații lipsiți de experiență. Trase de ea cu putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de data aceasta nu se comportă atât de dur. Pur și simplu m-a năucit, turnându-mi în urechi otrava aceea sonoră. M-a tăiat, crestat și înțepat cu briceagul pe spate și pe umeri. Apoi m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a tăiat, crestat și înțepat cu briceagul pe spate și pe umeri. Apoi m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spre locuința domunului Gaston, se prelungea spre zona unde Alan știa că locuiește Bull. 3 Seducția Pe înserat, Bull stătea în camera sa înăbușitoare. Din când în când, câte un autobuz cobora pe East Finchley High Road, iar cele două compartimente se zguduiau în contact cu benzile de cauciuc de la trecerile de pietoni. Bull se simțea obosit și amețit. Cam pe la sfârșitul zilei de muncă, își spusese că ar trebui să se întoarcă la Grove și să-l caute iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-ți iei viața. 2 Organizația Mamelor libere Își avea sediul Într-un birou gol dintr-un imobil modern, nu departe de Strand. Clădirea albă și enormă semăna cu o morgă mecanizată, În care cadavrele sînt transportate cu liftul În compartimentele lor. Unul dintre aceste lifturi Îl transportă pe Rowe, precis și silențios la etajul al cincilea; dintr-un coridor lung, plin de birouri cu geamuri mate, un individ cu pince-nez deschise ușa liftului și păși Înăuntru, purtînd sub braț un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de scînduri pierdută printre cîmpurile negre - Rowe Îl zări pe Johns. Pesemne că intrase În odaia lui și, găsind-o goală, pornise cu mașina pe urmele lui. Johns Îl văzu numaidecît și se apropie, cu un calm afectat, de ușa compartimentului. În spatele lui se agita controlorul. — Salut, bătrîne! Îl Întîmpină Johns, care părea cam nervos. Hai, coboară. Am venit cu mașina, și Într-o clipă sîntem acasă. Nu vin cu dumneata! — Doctorul e tare mîhnit. A avut o zi grea, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care, În ciuda primejdiei, rămîn la post. De-a lungul primului peron se Întindea, ca o umbră lungă, trenul. Storurile erau lăsate la mai toate compartimentele. Era un spectacol nou pentru Rowe, nou și vechi În același timp, căci din clipa cînd o văzu, gara Își luă locul printre amintirile sale, la fel ca priveliștea străzilor bombardate. Totul Îi vorbea despre realitatea vieții pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]