1,551 matches
-
ceilalți), respectiv de Sine-le necunoscut (atât persoanei înseși, cât și celorlalți). De aici și importanța jocului între cunoscut și necunoscut, dezvăluit și ascuns, conștientizat neconștientizat etc., reperabil în orice situație de comunicare interpersonală: intri în ea știind cum ești comunicațional -, dar și cum vrei să fii perceput de interlocutor(i); în același timp, relaționând și comunicând cu ceilalți, afli lucruri noi despre tine, te surprinzi descoperindu-ți și o altă fațetă (asupra unora dintre aceste aspecte îți pot atrage atenția
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în practică pentru a construi sau a modifica un obiect de sens" (Dospinescu, 1998, p. 83); preluând ideile lui D. Maingueneau și P. Charaudeau, se atrage atenția, în acest sens, asupra ideii că "producerea discursului vizează [...] determinarea condițiilor de ordin comunicațional, care se referă la scenă și suport al discursului, și a condițiilor de ordin statutar, legate de statutul și rolul actorilor implicați și de contractul de comunicare dintre aceștia" (Căprioară, 2009, p. 21); * "enunțare ce presupune un locutor și un
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sau "ansamblu de texte ([... de exemplu,] o conversație [...] se prezintă ca o interacțiune între două sau mai multe discursuri centrate în jurul unei singure teme și compuse fiecare din mai multe texte, deoarece fiecare replică a schimbului conversațional constituie o unitate comunicațională, și deci un text, în sine)" (Ducrot & Schaeffer, 1996, p. 384); * coroborare text (narativ, descriptiv, expozitiv, instructiv, argumentativ Rovența-Frumușani, 2000, pp. 140-141) condiții de producere a acestuia. Orice "schematizare discursivă" are ca premise intenționalitatea (cf. Sălăvăstru, 2003, p. 381; Dospinescu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pozitive sau negative a participanților la actul comunicativ; (d) sentimentele, reacțiile emoționale transmitere voluntară sau involuntară a manierei de raportare a locutorului la mesaj, la interlocutor, la situația de comunicare, în general. Acestora li se poate adăuga nivelul acțiunilor/reacțiilor comunicaționale (parte a "dialogului neoficial" Collett, 2005, p. 89), reflectare a intenției locutorului de a continua sau nu, la un moment dat, actul comunicativ, de a "preda" cuvântul interlocutorului/unuia dintre interlocutori, de a-și încheia intervenția etc. * * * Dincolo de componenta explicită
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Doina-Mihaela Brăgaru. București: Publica. Roco, M. (2004). Creativitate și inteligență emoțională. Iași: Polirom. Rogers, C. R. (2008). A deveni o persoană: perspectiva unui psihoterapeut. Traducere de Anacaona Mândrilă-Sonetto. București: Editura Trei. Rotaru, I. (2010). Comunicarea virtuală. Impactul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale în spațiul educațional contemporan. București: Tritonic Publishing. Rovența-Frumușani, D. (1999). Semiotică, societate, cultură. Iași: Institutul European. Rovența-Frumușani, D. (2000). Argumentarea. Modele și strategii. București: BIC ALL. Rovența-Frumușani, D. (2005). Analiza discursului: ipoteze și ipostaze. București: Tritonic. Rymes, B. (2008). Classroom
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
exemplificării canalelor de comunicare prin gestică, postură etc. (Abric, 2002, p. 15). 6 Pentru schema procesului comunicării și detalierea componentelor acestei scheme, vezi Hobjilă, 2009, pp. 232-235. 7 Vezi, în acest sens, caracteristicile comunicării virtuale, în general (interactivitate, simulare, sistem comunicațional deschis, flexibilitate, fluiditate, stocare nelimitată, necesități de ordin tehnic și informațional etc. Rotaru, 2010, pp. 88-90), calitățile pe care trebuie să le aibă un e-mail, în particular (în condițiile în care "la fel cum strângerea de mână și contactul vizual
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sunt de zeci de ori mai puternice decât computerele pe care le aveam pe birou cu numai câțiva ani în urmă. Faptul că fiecare dintre noi are asupra sa, în orice moment, un instrument cu o asemenea forță computațională și comunicațională naște noi forme de acțiune și interacțiune la scara întregii societăți. Subtitlul acestei cărți este „Revoluția Facebook în spațiul social“. Totuși, Cartea fețelor nu e numai despre Facebook. Este despre social media, iar Facebook semnifică, mai puternic decât orice altă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
de comunicare culturală; de asemenea, Williams precizează: nu vom mai insista asupra formulei sunt transmise și receptate, acest ultim termen putând însemna atât acceptare, cât și respingere. Procesul de transmitere a ideilor, cunoștințelor, experienței are loc pe baza unor modele comunicaționale. La un moment dat, societatea își dă seama că aceste modele sunt depășite. Începe un efort de schimbare a modelelor, care, cum precizează Williams, nu este deloc mai puțin important decât prefacerile din domeniul economic și social. Pentru că prin model
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ne constrâng să privim realitatea prin ochelarii lor. „Masele” sunt asociate în acest caz cu publicații care relatează despre crime, sex, divertisment, filme, sport, iar „minoritatea”, cu acele publicații care prezintă politica tradițională, arta „înaltă” etc. Această inerție a modelului comunicațional care persistă, în ciuda prefacerii din realitatea propriu-zisă, este problema care interesează sau ar trebui să intereseze specialiștii. Pentru că, în acest caz, modelul nu mai descrie adecvat o realitate. Mai mult, ne face să privim și să apreciem o realitate într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
face să privim și să apreciem o realitate într-un fel care nu mai este adecvat. Lucru sesizat cu acuitate de Williams: „Este o problemă de discutat dacă «masele» și «minoritatea» sunt realități sociale inevitabile sau dacă nu sunt modele comunicaționale care, în parte, creează și consolidează situația pe care, aparent, doar o descriu” (1966, 96). Problema centrală pe care o ridică autorul este: cum putem schimba această situație la nivelul mass-media, la nivelul comunicării de masă. Pentru că aceste domenii sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Williams, 1966, 106) Critica poate fi oricât de severă, dar ea nu folosește decât dacă se conturează o alternativă. Din punctul de vedere al autorului, alternativa ar consta într-o radicală înnoire a instituțiilor cu atribuții în domeniul cultural și comunicațional. Pentru că instituțiile întruchipează modelele de care am vorbit. Procesul comunicării generale în societatea modernă are și o puternică latură instituțională. Nu vom putea înțelege coordonatele comunicării fără să avem în vedere instituțiile care întruchipează modele culturale și fără examinarea căilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
la asemenea nevoi. În această lumină este concepută lucrarea, autorul propunându-și să analizeze „televiziunea ca o tehnologie culturală particulară și să privească dezvoltarea ei, instituțiile sale, formele și efectele sale în această dimensiune critică” (2003, 3). Spre deosebire de celelalte tehnici comunicaționale, broadcasting-ul prezintă o particularitate distinctă. Din punct de vedere social, radioul și, mai târziu, televizorul corespund unei epoci de mare mobilitate și de adâncire a complexității sociale. Era nevoie de un mesaj venit de la centru, dar care să răspundă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
iluminat public etc. Din acel moment, se dezvoltă tehnologiile destinate unei folosiri de tip individual: automobilul, motocicleta, radioul etc. De această tendință se folosește broadcasting-ul. Ceea ce a generat particularități, dar a indus și un tip de paradox al acestei tehnologii comunicaționale. Particularitatea constă în faptul că mesajul este central, dar consumul e individualizat. Este o tehnologie „care a răspuns unui tip de existență în același timp mobilă și centrată pe locuință: o formă de privatizare mobilă. Broadcasting-ul în formele sale aplicate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
reflecțiilor personale ale celor interesați de propriile practici. De-a lungul acestor întâlniri, succesul relațiilor publice a apărut ca o problemă recurentă, care îi interpelează pe toți actorii din procesul de comunicare, și unii, și alții considerând că aceste activități comunicaționale și măsurarea lor sunt două etape succesive și complementare ale aceluiași demers. Printre altele, unul dintre noi a avut oportunitatea de a observa practicile de teren cotidiene ale responsabililor cu comunicarea internă, în cadrul unei teze realizate sub convenția CIFRE 3
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
avansează această perspectivă îl constituie competențele de comunicare, ce pot fi extinse de la nivel individual la nivelul organizațiilor în ansamblu. Shockley-Zalabak, P. (2002, p. 5) identifică patru competențe fundamentale: * competența cunoașterii care se referă la abilitatea de a înțelege mediul comunicațional organizațional; * competența senzitivității ce vizează abilitatea de a intui corect sentimentele celorlalți membrii ai organizației; * competența deprinderilor, transpusă în abilitatea de analiză corectă a situațiilor și de a iniția mesaje eficiente; * competența valorilor, ca abilitate de asumare a responsabilității în
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mult de la formularea unor astfel de contribuții încât, în momentul de față, devine legitimă punerea sub semnul întrebării a relevanței teoriilor inițiale legate de efectele media. Identificarea genezei câmpului comunicării ar putea fi relevantă pentru identificarea fundamentelor schimbărilor sociale și comunicaționale care afectează în prezent compoziția audiențelor, accesul la informație și, implicit, la viața politică. În mod deosebit, ar fi relevant de subliniat existența unei fracturi tot mai evidente între metodele de cercetare tradiționale și contextul actual al comunicării; această fractură
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
paradigmă în științele comunicării paradigma efectelor "nu atât de minimale"1 (Bennett și Iyengar, 2009; Iyengar, 2012). Astfel de aspecte, curente în comunicarea politică actuală, scot în evidență necesitatea unor noi construcții teoretice care să incorporeze noile practici sociale și comunicaționale. 6. 2. Comunicarea de campanie Strategiile de campanie ale fiecărui candidat și acoperirea mediatică a campaniei alcătuiesc realitatea politică a unui anumit context electoral. Există, de altfel, un tipar prestabilit al comportamentelor electorale: candidații la președinție au tendința de a
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
devin o alternativă la violența fizică. Specificul comunicării politice este conferit nu atât de adecvarea la adevăr, cât, mai degrabă, de reconstruirea și reconfigurarea referențialului politic, potrivit intențiilor persuasive ale locutorilor. Cercetarea comunicării politice a evidențiat necesitatea elaborării unor modele comunicaționale apte să evidențieze parametrii comunicării politice și relațiile pe care le dezvoltă aceștia. Astfel, potrivit modelului informațional 2, comunicarea se reduce la un transfer de informație de la un emițător către un receptor, prin intermediul unui canal și cu ajutorul unui cod. La
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la actul de comunicare, lume care presupune asumarea unor roluri particulare de comunicare, utilizarea aceluiași cod, abordarea unei problematici comune, respectarea unui set de norme, în vederea finalităților urmărite. Dimensiuni precum identitatea interlocutorilor, numărul participanților la actul de comunicare, background-ul comunicațional, mijloacele de comunicare sau finalitățile vizate impun ajustarea permanentă a manifestării discursive și redefinirea proiectului de comunicare, în funcție de poziția interlocutorului. Din perspectiva comunicării publice, actul comunicării politice se definește prin: intenționalitate, problematică politică, de larg interes, folosirea mijloacelor tehnice de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ș.a. Pe această linie de interpretare, "comunicarea politică este un concept global care vizează: instituții și actori cu resurse, proiecte și legitimități diferite; procese, interacțiuni și relații care au anumite configurații și un anumit impact social"4. Un alt model comunicațional de referință este cel elaborat de H. Lasswell 5, în 1948, un model linear care surprinde însă specificul comunicării de masă. Pornind de la o suită de întrebări: Who?, Says What?, In wich channel?, To Whom? and With What effect?, H.
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicare (emițător, receptor), și axa obiectivă, a obiectului comunicării (referent) și a mijloacelor de comunicare (cod), are următoarea configurație: Figura 1. Paradigma comunicării politice Cod/ Limbă Canal Emitent politic Mesaj politic Receptor Referențial politic Pe lângă reprezentarea parametrilor comunicării politice, modelele comunicaționale au meritul de a evidenția relațiile potențiale care se stabilesc între aceștia și natura interacțională a manifestărilor discursive din domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții asimetrice: de o parte, politicienii și guvernanții, care
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
identificăm datele unui context situațional specific, ale cărui coordonate sunt trasate de statutul și rolul jurnalistului, de intențiile acestuia, de relația pe care o stabilește cu publicul cititor. Coroborând informațiile pe care ni le pun la dispoziție cele două contexte comunicaționale, ajungem la descrierea și explicitarea modalităților de funcționare a limbajului politic eminescian, a strategiilor discursive care generează semnificatul jurnalistic, eludând astfel pericolul alinierii obiectului de cercetare la datele contextuale ale interpretării. "Fiecare generație literară afirmă în acest sens Mircea Popa
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Mesajul este transpus (codificat) de un transmițător sub forma unor semnale, fiind transmis către receptor printr-un canal, în condiții spațio-temporale specifice. Mesajul receptat este decodificat la nivelul destinatarului, primind o semnificație, un sens. Acest model ignoră faptul că actele comunicaționale sunt realizate de indivizi sau grupuri care se caracterizează printr-un ansamblul de particularități și care se plasează într-un anumit context social, acestea fiind aspecte relevante pentru conținutul informational și emoțional al mesajului. în plus, comunicarea nu este doar
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
comunicarea ca producere și înțelegere de sensuri (semnificații), iar studiul comunicării rezidă în studiul textului și al culturii. Mesajul este o construcție a semnelor care, în interacțiunea cu receptorii, produc semnificații. Dacă școala proces interpreta un efect diferit de intenția comunicațională drept eșec, a cărui cauză se afla în parcursul procesului de comunicare, pentru școala semiotică efectul diferit este rezultatul diferențelor culturale dintre emițător și receptor. Modelul lui Pierce impune concepția conform căreia orice proces semiotic este o relație între trei
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
având același statut: elev - elev, soldat - soldat, profesor - profesor; h. domeniul de activitate: organizațională; educațională; publicitară; politică; de afaceri; interculturală etc.; 1.4. Elementele comunicării O comunicare eficientă presupune existența obligatorie a unor elemente de care depinde realizarea întregului proces comunicațional. Cea mai simplă reprezentare a actului de comunicare impune prezența emițătorului, a canalului și a receptorului. Prin canal este transmis un mesaj carea are același sens cu direcția de emisie. Studiul fenomenului comunicării a dovedit însă că există și factori
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]