6,940 matches
-
lui aurii cu o nesiguranță demnă, cu fața transfigurată înălțată spre tavan, cu mâinile adunând și oferind revelațiile pe care zeii le împart frățește. Ca toate stelele de cinema, Lorne nu era prea înalt (ceea ce era legat de prezența condensată, concentrată) dar bătrâna mătărângă era în formă bună, ceea ce nu se putea nega, cu strălucirea de bronz și argint a tuturor roboților americani. Da, asta e: ăsta nu e om, îi tot spun eu, e un robot vechi, sărit de pe fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
demiurgul rău, răspunde prin crearea unei șopârle ce va ataca arborele în apele Vurakasha 3. Șarpele se dovedește un păzitor sau un vrăjmaș al locurilor sacre. „Șerpii „păzesc” toate căile nemuririi, adică orice „centru”, orice receptacul în care se află concentrat sacrul, orice substanță reală”, la fel ca grifonii sau monștrii care „păzesc întotdeauna căile mântuirii, adică fac de strajă în jurul Pomului Vieții sau unui alt simbol al lui”4. Monștrii și șerpii se dovedesc în interpretarea eliadescă a avea o
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
iar, așa că atunci Vultur-în-Zbor îl întrebă, - Cărei școli filozofice îi aparțineți, domnule?, lui Gribb nu-i mai trebuiră alte îndemnuri. — Cu mulți ani în urmă, povesti el, m-am aplecat asupra noțiunii de memorie a rasei: sedimentul de cunoaștere foarte concentrată care se transmite peste generații și se mărește sau se diminuează permanent. Mi-am dat seama că materia-sursă a acestui corp de cunoștințe trebuie să fie însăși materia primă a filozofiei. într-un cuvânt, domnule, am realizat armonia supremă: combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai e nimeni care s-o înghită. Nu credeți că-i o poveste foarte drăguță? După o clipă de tăcere, Ignatius Gribb spuse: — Draga mea Irina, pentru un înveliș atât de strălucitor, ai o minte foarte întunecată. Dar Elfrida privea concentrată. Vultur-în-Zbor, atent la cele două femei stranii și palide, uită de discursul din încăperea învecinată. — Mie nu-mi place, zise Elfrida. E prea drăguță, prea cuminte. Nu-mi plac poveștile care sunt atât deă atât de bine ticluite. Poveștile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
depărtează, aplecat, împovărat parcă de o greutate nevăzută. A oftat într-un târziu, ridicând a neputință sau indiferență din umeri. S-a răsucit spre mine, încercând să zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut firul discuției. Cu felul dumneavoastră de a vorbi, așa încifrat... Tot așa și scrieți, cu ocolișuri, cu - a surâs - dopuri și metafore? Zâmbea întrebătoare, concentrată. Știam că se preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut firul discuției. Cu felul dumneavoastră de a vorbi, așa încifrat... Tot așa și scrieți, cu ocolișuri, cu - a surâs - dopuri și metafore? Zâmbea întrebătoare, concentrată. Știam că se preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti. Nu era nimic care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii, ca și cum încerca să tragă de peste mine straturi și straturi de timp. Să mă răzuiască, să dea jos crusta vârstei de acum în speranța că poate, cine știe, ar putea țâșni amintirea care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă de când lumea, poate ne și născuserăm împreună, copilăriserăm împreună și ne era dat să fim tot împreună de-acum înainte. Într-o seară, văzând la mine o carte despre Diktatul de la Viena, a luat-o și a răsfoit-o concentrată. Apoi a aruncat-o scârbită. — De ce citești tâmpenii de-astea? m-a întrebat morocănoasă. — De ce să nu le citesc? am zâmbit amuzat de pornirea ei. De obicei, nu o interesau cărțile pe care le citeam. „Tocmai bune de tâmpit“, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-o țineam acolo.“ Nela juca de pe un picior pe altul. Mă privea fără să audă ce-i spuneam. Eram sigur de asta. Din anii noștri tineri, de când am cunoscut-o, mă uluise cu felul ei de a te privi, concentrată, dar cu gândul rătăcind cine știe pe unde. Avea și necazuri din cauza asta, adeseori, când o scotea la tablă să rezolve cine știe ce exerciții, dintr-odată rămânea pierdută, privind parcă prin profesor. Dinspre Conservator răzbeau vocalizele unei soprane. Țipete revărsate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o masă era Dinică cu o tipă blondă. În spatele meu, doi marinari își povesteau ce pățiseră la vamă. Mai spre fereastra de lângă bar, Nuni Anestin, singur, aproape adormit. Actorul Mihăilescu-Brăila cu sculptorul Apostu, la o altă masă, lângă el, mâncau concentrați, din farfurii roșii, de lut, ciolan cu fasole. Tăceam, rugându-mă doar ca Matvei să nu fie atât de beat încât să înceapă să înjure și aici C.A.E.R.-ul, pe Brejnev și Ceaușescu, cei doi care „de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțeam cum urcă în mine, de undeva dinspre splină, chiar întrebarea fundamentală a existenței mele, dar nu am mai continuat. În fața mea, chiar sub coada armăsarului, ferit oarecum de ochii mulțimii, ascuns după soclul înalt al voievodului, profesorul Bumbu urina concentrat. Cu o mână se ținea de soclu și, mult aplecat înainte, studia concentrat întâmplarea. Bumbu, unul dintre marii noștri specialiști în bizantismul literar, profesor renumit într-o vreme pentru liberalismul lui, care ne vorbea la cursuri până și despre literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
existenței mele, dar nu am mai continuat. În fața mea, chiar sub coada armăsarului, ferit oarecum de ochii mulțimii, ascuns după soclul înalt al voievodului, profesorul Bumbu urina concentrat. Cu o mână se ținea de soclu și, mult aplecat înainte, studia concentrat întâmplarea. Bumbu, unul dintre marii noștri specialiști în bizantismul literar, profesor renumit într-o vreme pentru liberalismul lui, care ne vorbea la cursuri până și despre literatura homosexualilor și ne aducea să frunzărim ultime publicații culturale primite din Franța. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
I-am arătat-o chiar pe cea din buzunar. Râdea și el. — Am avut consultații cu ăștia de la fefe. A venit unul de la Găiești și ce crezi că mi-a adus? Albitură pentru supă. Știa că trebuie să mănânc supă concentrată și a venit cu punga asta cu albitură. Câțiva păstârnaci, o țelină, rădăcini de pătrunjel, morcovi. Mi-i arăta ca pe rarități bibliofile. — Acu’, dacă tot zici că ai ceapă, nu poți să-mi împrumuți și mie două bucăți? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cumpărase de la bodegă un cartuș de beteuri, dar le avea în diplomat. L-am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo. Am dat să-i deschid servieta, proptită între burțile noastre. Ținea plasa cu albitură și geanta mea, studiind concentrat cum mă chinuiam să dibui deschizătorile diplomatului. Văzându-mă cum trag de clapele acelea care refuzau să se deschidă, dintr-odată s-a pornit: „Aoooleeeoooo! Hoții! Miliția! Jaf! Jaf! Jaf! Prindeți asasinuuuuu!“. Nici n-am apucat să-i dau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai spus că odată și odată tot ai să faci, eu am să te alung, Simioane, să știi. Fără lacrimi, fără istericale“, mi-a spus din senin, întinzându-mi foaia aceea. S-a așezat pe marginea patului și mă privea concentrată, îngândurată. Apoi, ca și cum și-ar fi amintit că mai avea ceva de spus despre versurile acelea, a continuat: „Știi, la Hanuca, ne amintim de cănița cu ulei care a rămas după ce grecii au profanat Templul. Era ulei de măsline, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit. Contururi pornite spre împlinire. În câțiva ani se va coace și va avea, bănuiesc, un trup frumos. Îi răspund prostește: „Acuși vine și iarna“. Zâmbește nedumerită, privindu-mă concentrată: „Eu am zis viața. Trece-așa, zi după zi, nici nu-ți dai seama“. N-am ce să-i răspund. Nici măcar să o întreb de unde știe ea cum trece viața. Nici nu trebuie să o știe. O simte pe trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
excursii tovărășești. Întâmplarea a făcut să-i citesc și câteva scrisori când, ca șef de sindicat, își turna unii colegi, pe motive principiale. Unul dintre puținii specialiști în tinerețea revoluționară a lui Ceaușescu. Scot o carte din geantă și citesc concentrat nevoie mare. Pagini anoste despre Iorga scrise de un profesor din Făcăeni. Un fel de poem dramatic despre guvernarea lui Iorga din 1931 și despre binele pe care ar fi putut atunci să-l facă învățământului românesc. Mă prefac furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
examen înaintea Liei. Am uitat-o apoi. Când au început cursurile, ne-am pomenit în aceeași grupă. Nu i-am acordat prea mare atenție. O colegă oarecare, durdulie, puțin distrată, neatentă uneori la tot ce se întâmpla cu ea, privind concentrată aiurea, de parcă vedea acolo cine știe ce minunății. Am mers de câteva ori la teatru cu ea, la Biblioteca studențească în primele săptămâni, iar apoi am uitat de ea. Eram colegi doar, fără nici un alt gând. În armată am primit câteva scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele acestea țipătoare? În stradă, trec mașini cu girofare țipând. Un polițist strigă ceva în difuzor. Trece președintele la serviciu. Bibliotecara, figură suptă și ea, tot cu ochelari, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mașini cu girofare țipând. Un polițist strigă ceva în difuzor. Trece președintele la serviciu. Bibliotecara, figură suptă și ea, tot cu ochelari, se joacă la nelipsitul calculator. Aș vrea să trec prin spatele ei să observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriu și Liei, dar ea le rupea fără să le citească. Îmi făcea doar semn cu mâna în sus și ieșeam după ea să ne pierdem prin sălile din pod, de la istorie. Ester, în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-o freacă că o arde să se... vorba aia, cum e poporul, la nuntă mai merge și cu măscări, da’ la evenimentu’ ăsta, stai, ce să faci. Prelucrezi țiparu’ și aștepți... Mă iertați că vorbesc așa, da’ vă văd concentrat și credeam că o vorbă mai hazoasă, ca la noi, la români, tradițională, vă mai scoate din probleme. Io fac și cuplete la brigada noastră, că altfel ce să faci cu umoru’. Nu te saltă dacă nu-l prelucrezi creator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
foștilor desantiști făceau ca vinul să fie căutat și consumat, ca o marcă de distincție a noilor etiliști. Ketty încercase de câteva ori să intervină în discuția noastră, dar popa o întrerupea de fiecare dată. — Momoloi isteț, ascultă cât mai concentrată. Face cât zece masterate ce discutăm noi aici. Biografia ta încape în două duzini de cuvinte, știi bine doar. Și alea cu virgulele puse de mine, că altfel... — Papi, gânguri ea, dar eu nu cu biografia vieții mele am treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trup de la munte, mai curînd slăbănog. Un doctor din Cáceres i-a spus odată maică-mii că noi, cei din neamul Romero de Torres, eram veriga lipsă dintre om și rechinul-ciocan, fiindcă nouăzeci la sută din organismul nostru e cartilaginos, concentrat mai ales În nas și În pavilionul auditiv. În sat, pe Jesusa o confundau adesea cu mine, fiindcă sărmanei nu i-au crescut sînii niciodată și a Început să se bărbierească Înaintea mea. A murit de ftizie la douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încăperii. Până atunci nu zisese nimic, băiatul aproape că nici nu-i observase prezența. Cuvântul lui, plasat În singurele câteva secunde de tăcere pe care le permisese volubilul povestitor, transformă puțin atenția și așteptările celorlalți. Cei mai În vârstă păreau concentrați asupra amintirilor, fiecare voia să găsească repede ceva demn de a fi povestit și, iată, acum, dintr-o dată prilejul tematic era În favoarea lor; și ei trecuseră prin război. Cei câțiva băietani, unii de o vârstă cu Gelu, alții chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]