1,136 matches
-
iv. Ce este dezvoltarea? Am menționat anterior faptul c] interesul meu este reprezentat de „asistență de dezvoltare”. Dar ce înseamn] „dezvoltare”? Mulți sunt deranjați de acest cuvânt deoarece este echivalat cu creșterea economic]. Exist] ins] trei dificult]ți legate de conceptualizarea dezvolt]rii în termeni de creștere economic]. În primul rând, exist] posibilitatea că cei s]răci s] nu beneficieze de creșterea economic]; mai mult, ea poate fi asociat] cu procese care înr]ut]țesc situația celor s]răci. Folosirea p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt efectele micro-evenimentelor asupra macrosocialului (de exemplu, cum pot schimbările în identificările colective genera sau aplana conflicte) dar și ale macro-fenomenelor asupra micro-socialului (de exemplu, ce efect are globalizarea asupra identificărilor culturale). Pentru a ne forma o primă idee despre conceptualizarea de-a lungul timpului a relației structură-acțiune, macro-micro sau societate-individ, putem să ne raportăm la următoarea schemă simplificatoare (Tabel 1): Tabel 1. Relația societate-individ Autor Model Relație Durkheim determinist Individul e produsul societății Weber interpretativist Societatea e creația indivizilor Berger
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
structural-funcționalistă, la nivelul "organismului" social fiind o caracteristică inerentă a sa în prezent sunt plasate la nivelul actorilor sociali individuali și colectivi și al inter-schimburilor sau negocierilor ce au loc între aceștia (vezi Sztompka, 1993:191-3). Practic, această tranziție a conceptualizărilor schimbării sociale descrisă de Sztompka (1993) poate fi văzută și prin prisma focalizării cercetătorilor socialului pe nivele spațio-temporale diferite: de la analiza funcționalistă situată spațial la nivelul comunităților și statelor și temporal la nivelul lunilor, anilor sau secolelor, la analiza etnometodologică
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sunt disputate pentru că nu sunt undeva așa cum sugera și Jenkins (1996) -, astfel încât să le putem arăta cu degetul. Incongruențele acestea, izbitoare la o primă vedere, ne interesează mai puțin acum, datorită faptului că ele vin, pe de o parte, din conceptualizarea variată a sistemelor de referință în raport cu care e utilizat termenul. Ceea ce o să căutăm în primul rând în următoarele două capitole sunt valențele analitice ale conceptului. Cu alte cuvinte, o să încercăm să ne concentrăm în special asupra conținutului noțiunii de identitate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mulți factori: fenotip, comparație socială, acțiune politică, memorie colectivă etc. Trebuie menționată aici și distincția lui Tönnies între comunitate și societate, care capătă relevanță în ideea sublinierii ambivalenței rațiune-simțire a actorului social, idee ce reprezintă de fapt modurile polare de conceptualizare a identificărilor cu diverse entități sociale. Comunitatea este sau se referă la grupări bazate pe sentiment, simțire, comuniune. Ea este derivată din voința esențială (Wesenwille), o forță organică, naturală, instinctivă, nereflexivă, prin care un actor se vede pe el însuși
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
gândi identitatea culturală. Primul reflectă poziția conform căreia o comunitate își descoperă unicitatea în trecutul unei istorii și culturi comune. Cel de-al doilea reflectă identitatea culturală ca pe o chestiune de "a deveni", nu numai de "a fi"; această conceptualizare nu neagă că identitatea are un trecut, ci ia în considerare faptul că este reconstruită în permanență în procesul de "repovestire" a trecutului, pentru că reprezentarea asupra trecutului e o reprezentare asupra unei "comunități imaginate". Mai recent, Hall (1998:22) accentuează
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pentru noi același sens, de proces prin care un actor social individual își asumă (produce și reproduce) anumite "fragmente" sau caracteristici pe care le recunoaște (atât rațional, cât și emoțional) ca fiind similare cu ale altora. Cu toate că, aparent, în această conceptualizare actorul social pare a juca o poziție dominantă în raport cu "structura", așa cum a arătat și Jenkins (1994), auto- și hetero- definirea sunt de fapt două puncte ale aceluiași continuum. Definirea internă este o consecință a negocierii cu definirile externe și viceversa
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
multidimensional. Deși unii ar putea spune că noțiunea suferă de vaguitate, apreciem că există o serie de consecințe analitice pozitive care ne determină să o utilizăm. O primă deschidere oferită de utilizarea noțiunii "sociocultural" este faptul că am privit la conceptualizări ale identității diferite nu numai prin sistemul de referință, ci și prin domeniul sau ramura științelor socialului în care au apărut. Acest fapt ne-a permis să încercăm să ne distanțăm de teoriile particulare și să căutăm, în toate, axele
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
necoincident stabilit de Le Goff între imaginar și simbolic, s-ar putea spune că, de fapt, primul termen trimite, ca fenomen de interpretare, la o narațiune colectivă despre existență și despre sacru, ce include și simbolicul − rezultat al activității de conceptualizare cu ajutorul funcțiilor imaginației. Nu sunt același lucru, dar nu se exclud reciproc, dat fiind că simbolul se regăsește în cadrul imaginarului în calitatea sa de unitate de sens autonomă (cu semnificații determinate opozitiv și tocmai de aceea dezambiguizate) și de sub-componentă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de tehnicile de reprezentare specifice artelor plastice sau de analiza modurilor de semnificare, specifice științelor limbajului. Ele se "traduc" pentru imaginar prin activitatea de simbolizare, care ține în același timp de mímēsis și de sēmeiōsis. Ca să închidă cercul conceptualizării acestei structuri, Thomas adaugă o accepțiune a simbolului ce servește afirmației anterioare: el este, în funcție de "limbaj", imagine sau cuvânt, derivat dintr-un proces complex de reprezentare și de semnificare (21). Programul cercetătorilor coordonați de Thomas nu se oprește însă la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mijloc figurat de exprimare a unui concept sau a unei idei abstracte; oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de conceptualizare devin "atribute" (balanța, spada pentru executarea sentinței). Prin raport cu simbolul, alegoria blochează într-un punct definit procesul de înlănțuire a sensului și recurge la continuitatea de sens (nu există zonă obscură). Emblema reiese din alegorizare: presupune un icon, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ființare determinată ca subiect? Nu trebuie să aibă propria sa ființare? Dar dacă el ar fi ceva, în-ființat fiind de alt-ceva, nu ar fi el, de fapt, blocat "existențial", ființial, ontologic? Și, până la urmă, nu cumva doar dispoziția noastră către conceptualizare (citește: judicativizare) ne creează o astfel de problemă a timpului și a relațiilor sale cu subiectul etc., dincolo de fireasca problemă a constituirii subiectului? Timpul judicativ este obiectiv, dar nu în sensul preeminenței "obiectului" în constituirea "lumii", ci după regulile judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa, sfera academică a Relațiilor Internaționale a consemnat în ultimii ani o dezbatere internă ce poate fi încadrată în seria marilor dezbateri din istoria disciplinei și care, probabil, poate fi structurată de-a lungul următoarelor puncte de discuție: modul de conceptualizare a realității denumite de termen; instrumentele și metodele adecvate de măsurare a fenomenului; încadrarea sa temporală; evaluarea lui normativă; impactul său asupra statelor; pe baza celor de mai sus, însăși utilitatea academică a conceptului în a furniza înțelegerea realității internaționale
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
alătură așa-zișii transformaționaliști, într-o tentativă de combinare și acomodare neutră axiologic a primelor două poziții. Într-o reproducere extrem de sintetică, cu rol mai degrabă prefațator pentru prezentul capitol, diferențele majore dintre cele trei perspective se prezintă astfel: în privința conceptualizării fenomenului, hiperglobaliștii consideră globalizarea o reorganizare fundamentală a cadrului de desfășurare a activităților umane, scepticii iau în considerare doar o internaționalizare și o regionalizare, în vreme ce transformaționaliștii se referă la o rearanjare a relațiilor interregionale; motorul intern al globalizării este identificat
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
și de subordonare. Alături de limbi precum ciukotă, mam, engleză etc., româna se înscrie în tipul (a). În limbile de tip (b), verbul se comportă diferit de la o apariție la alta, marcarea fiind influențată de semantica structurii − marcarea gramaticală descrie direct conceptualizarea unei situații, fără legătură cu relațiile sintactice. De exemplu 13, în limba manipuri, există trei sufixe diferite care se atașează numelor și pronumelor: un sufix pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt sufix pentru entitatea animată afectată de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativul este compatibil cu flexiunea nonfinită), a naturii trăsăturilor categoriilor funcționale, a naturii Lexiconului, a arhitecturii reprezentărilor sintactice, reconsiderarea categoriilor funcționale centrale − micul v −, a distincției dintre cazul structural și cel lexical/inerent, redefinirea acestora în Morfologia Distribuită, o nouă conceptualizare a relației dintre sintaxă și morfologie. Morfologia Distribuită (engl. Distributed Morphology) este o teorie lingvistică de tip generativ, întemeiată de Halle și Marantz (19931, 19942), care urmărește să sublinieze subspecificarea morfologiei în raport cu sintaxa. În această teorie, se propune o funcționare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comporte telic atunci când au formă inacuzativă. 4.5. Abordări cognitive Levin și Rappaport Hovav (2005: 78) arată că structura evenimențială este reprezentarea lexico-semantică ce determină realizarea argumentelor, iar subclasele de evenimente au proprietăți gramaticale comune. Autoarele descriu trei tipuri de conceptualizare a evenimentelor, care se bazează, fiecare, pe diferite aspecte cognitive ale evenimentului. (a) Abordarea localistă (Levin și Rappaport Hovav 2005: 79, 85, 86) este bazată pe noțiunile mișcare și localizare. O abordare explicit localistă a reprezentării evenimentelor îi aparține lui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzative; adjectivele ergative; valența instabilă a inacuzativelor (spre deosebire de inergative), din punct de vedere diacronic și dialectal; explicația sintactică pentru variațiile de tip reflexiv/nereflexiv, sincronic și diacronic; existența, în istoria limbii române, a unor situații în care schimbarea modului de conceptualizare a unui eveniment din realitate să determine o schimbare de tipul trecerii de la tranzitiv la ergativ sau invers. A doua parte a concluziilor este o dare de seamă referitoare la aspectele pe care am reușit să le cuprind în carte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cunoștințele acumulate în masa societății și, eventual, preluând inițiativa în schimbarea revoluționară a orânduielilor a căror iraționalitate a fost deja dovedită, omul are de jucat un rol important în progresul general al umanității. Un moment esențial în disputele legate de conceptualizarea dinamicii în timp a societății îl reprezintă teoria marxistă asupra progresului social. Marx reține termenul de progres. Și, de asemenea, sensul său foarte general: proces desfășurat în timp, necesar și pozitiv. El oferă însă o teorie cu totul diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
iar unele În Taiwan. Rezultatele sunt oferite sub formă de grafice pe parcursul lucrării, iar distribuția celor mai multe dintre cifre sunt cuprinse Într-un appendix, alături de descrieri exacte ale investigațiilor sociologice. Astfel, la finalul cărții găsim o amplă prezentare a modului de conceptualizare și operaționalizare a anumitor variabile (de exemplu, se listează categoriile profesionale cu care s-a lucrat pe parcursul cercetărilor), precum și date referitoare la metodologia eșantionărilor. În ceea ce privește sistemul de Învățământ, schimbarea acestuia de către puterea comunistă avea mize politice importante. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
eventual, de la conturarea unui tip ideal (În sens weberian), urmând ca pentru aprofundarea specificității să se recurgă la metodele calitative. Unele poziții au fost tranșante spre finalul dezbaterii acestei teme: mai importantă decât alegerea unei metodologii (cantitativă sau calitativă) este conceptualizarea, care, ea Însăși și În primul rând, trebuie să fie unitară. Atunci când este vorba despre studii internaționale, au relevat unii participanți la dezbateri, se naște o altă dilemă: cercetările trebuie făcute cu oameni din afara țării studiate sau cu oameni din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
2004 (367 p.) Reperarea unei identități, prezente sau imediate, constituie semnul unei normalități individuale sau sociale. Ea ține de o nevoie reflexivă, constitutivă omului, ce se concretizează la mai multe niveluri de asumare teoretică (prin simț comun, simplă opinie, reflecții, conceptualizări, teoretizări, metateoretizări etc.). Este bine să știm cine am fost, ce suntem la un moment dat ca să știm ce putem deveni. Normalitatea reflexivă poate scruta și anormalitatea existențială (mai ales aceasta!) pentru a scăpa de ea, a o ocoli, a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
volum? Întrezărim cel puțin două registre de evidențiere a acesteia: a) o valoare imediată, apropiată, prin faptul că se consemnează o serie de Întâmplări chiar de către cei au trăit experiența comunistă (sau anticomunistă), cuprinzând mai multe niveluri de evocare și conceptualizare (de la povestirea unor fapte trăite sau văzute, asumarea subiectivă a trecutului și până la comprehensiunea detașată, calculată, explicația teoretico-cauzală etc.); această raportare, care stă sub semnul urgenței, are un caracter recuperator și reparatoriu; cu alte cuvinte, ne determină să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o conceptualizare care nu produce decît imaginea în negativ a portretului nostru. Deși renunță la soluția afirmațiilor extrapolate, mintea își stăpînește totuși bine subiectul transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile ei să fie antrenate, ele înseși, într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lider argentinian care a fost aproape sinonim cu populismul în regiune. Indiferent cum a fost definit populismul, lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o dualitate antagonistică între un "popor" virtuos (el pueblo) și o elită incorigibil venală și coruptă (oligarhia sau, mai pitoresc, "oligarhia îmbâcsită" în limbajul propriu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]