56,498 matches
-
însă: bunăoară, proza englezească din secolul al XVIII-lea (Samuel Richardson, Tobias Smollett, chiar Laurence Sterne) este net inferioară romanului japonez din Heian. Nici măcar clasicii din secolul al XIX-lea (Charles Dickens, Thomas Hardy sau William Thackeray) nu-i fac concurență serioasă. A trebuit să-i așteptăm pe Proust, pe Kafka și pe Joyce, pentru ca noi, europenii, să ne putem lua, în fine, revanșa... Așa că vă propun să nu-l mai deranjăm pe bătrânul nostru Filimon; s-a făcut de râs
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este nici o lume fără Dumnezeu, nici un Dumnezeu identic lumii. Împotriva ateismului și a panteismului susțin o unitate diferențiată: Dumnezeu în lume și lumea în Dumnezeu. În acest fel îl înțeleg pe Dumnezeu și lumea, nu ca două cazualități finite în concurență una cu cealaltă, unde una învinge ceea ce alta pierde. Îl concep pe Dumnezeu ca pe o realitate infinită, iar lumea ca realitate finită, pe unul în cealaltă. De aceea sunt convins că dacă Dumnezeu este cu adevărat fundamentul, susținerea și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adevăruri asupra cărora ar trebui să mediteze și oamenii de știință, importante nu doar pentru știință, ci și pentru viață. Aceste adevăruri afirmă că: Dumnezeu este originea oricărui lucru și a oricărei creaturi; în istoria lumii, El nu este în concurență cu nici un alt principiu rău care i se opune; lumea în complexitatea sa, dar și în particular, materia, corpul uman și sexualitatea sunt în principiu bune; omul este scopul procesului creativ și în virtutea creației Dumnezeu manifestă harul său milostiv către
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în cotidian. De fiecare dată când un individ sau un grup de indivizi își amintesc că lupta inevitabilă a competiției nu trebuie îndreptată în dezavantajul oamenilor și al umanității, contribuie la umanizarea competiției însăși și fac posibil, chiar și în cadrul concurenței economice, respectul reciproc, stima față de semeni, medierea și reconcilierea. Astfel ia naștere onestitatea, chiar și în sfera diferitelor interese. Aceasta din urmă devine în consecință stabilă când, în anumite medii, se creează un conflict atât de strâns de interese încât
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
diferite. Privită din perspectiva Predicii de pe munte, poate să devină chiar și o regulă declinată pozitiv: Tot ce doriți ca oamenii să facă pentru voi, faceți de asemenea și voi pentru ei" (Mt., 7, 12). Fotbalul poate face o serioasă concurență religiei, poate deveni o religie substitutivă. Se vorbește despre "cultul" și "zeul fotbalului". Ritualurile de pe stadioane pot fi comparate cu liturghia: gestul unui sportiv care sărută cupa victoriei amintește de obiceiul sărutării icoanelor. Cupa înălțată sugerează ostensoriul. Fără îndoială că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la un centru de sănătate. Faptul că râsul sănătos este cel mai bun medicament îl indică biologia modernă: în schimbul "hormonilor stresului", al adrenalinei și cortizolului, corpul elimină "hormonii fericirii", endorfinele, cele ce relaxează. În ceea ce mă privește, râsului îi face concurență muzica, cunoscută ca cel mai dulce medicament. Pentru a echilibra grijile acestei vieți, cerul ar fi dăruit omului trei lucruri, cum afirmase chiar Kant: speranța, somnul și râsul. Speranța nu am abandonat-o niciodată, în ciuda tuturor problemelor mele cu Biserica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
i se poate acorda succesului un primat, deoarece el aparține eticii. Trebuie să primeze interesele mele, dar trebuie să fiu responsabil din punct de vedere etic de fiecare acțiune de afaceri, chiar dacă în cazul concret când se face simțită presiunea concurenței, acest lucru poate părea o exigență lipsită de sens. Concluzia mea, atunci ca și acum, este următoarea: strategiile economice și concepția etică trebuie să fie unite în mod convingător. Desigur că economia mondială, sub semnul globalizării inevitabilă și justificată a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi, urmând să basculeze apoi în neant. Atunci când sociologismul politicianist propulsează conținutul societății în universitate și o scufundă, în același timp cu acest conținut și deoarece el este din ce în ce mai mult constituit de mass-media, comunicarea mediatică ce invadează tot intră în concurență, în interiorul Universității chiar, cu modul tradițional de transmitere a cunoștințelor. Repetarea în contemporaneitate care constituie esența oricărui învățământ autentic trebuie să cedeze locul "științelor comunicării", care, sub pretextul că regândesc chestiunile specifice, asigură de fapt promovarea generală a comunicării mediatice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
locul altuia. Într-o societate deschisă, legăturile sunt mediate, impersonale. Ca atare, indivizii nu se cunosc direct, trăiesc într-un mediu cumva abstract. Pozitiv este faptul că ei intră liber în relații unii cu alții, inclusiv în relații competiționale, de concurență. În acest context, mi-am propus să reiau distincția popperiană în legătură cu tipurile de familie. Astfel, familia tradițională ilustrează ca tendință preponderentă o comunitate închisă, în care raporturile erau bine precizate prin norme statornicite în timp, iar viața se desfășura conform cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ușoară. Câțiva au aplaudat. Un bărbat într-un costum de culoare închisă privea spectacolul prin lentila aparatului de fotografiat. Mă aflam acum în față, lângă mica tribună pe care stătea vorbitoarea. Sinistra cerință de succes și fericire împinge omul la concurența cu sine însuși, spunea ea, o întrecere în care cei mai mulți sunt sortiți să piardă. Oamenii sunt siliți să-și trăiască viața sub semnul nereușitei și al înfrângerii. Fără puteri și înrobiți, singuri și prizonieri, istoviți și zdrobiți, ei se târăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unor nevoi tehnice (bunuri indivizibile). La urma urmelor, așa cum spunem, Statul nu este decît suma indivizilor care decid să acționeze într-un mod colectiv. Pentru neoclasici, intervențiile economice ale Statului sunt legitime dacă ele au ca obiectiv să mențină condițiile concurenței pure și perfecte și să corecteze deficiențele pieței. De asemenea, Statul poate produce și aplica legi antitrust; el poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare ce riscă să conducă la constituirea unui monopol natural, să procedeze la naționalizarea întreprinderii în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a explicat astfel rolul guvernului în noul context economic: "Un guvern chemat să mențină legea și ordinea, să definească drepturile de proprietate (...) și celelalte reguli ale jocului economic, să tranșeze disputele cu privire la interpretarea regulilor, să impună executarea contractelor, să promoveze concurența, să ofere un cadru monetar, să se angajeze în activități de contracarare a monopolurilor tehnice și de depășire a efectelor de vecinătate (...), să completeze caritatea individuală și familia în protejarea persoanelor neresponsabile"3. Practic, cum spunea Otto Eckstein, "comparația relevantă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
falimenta. Dacă este așa, atunci trebuie amintit că pentru administrațiile locale pericolul este cu mult mai mare în acest sens. De aceea, e necesară o politică foarte bine chibzuită. Regula guvernării locale trebuie să fie eficacitatea. Pentru aceas-ta, trebuie încurajate concurența și spiritul de întreprindere, optimizată alocarea resurselor. O comunitate de întreprinzători va fi întotdeauna mai prosperă decît una plină de inspectori, controlori și patentați fiscali. Așadar, este de urmărit consolidarea stimulentelor economice reale și mai puțin a redistribuirilor de venituri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
globale acordate de către guvernul central, urmînd ca destinația efectivă să fie stabilită de către autoritățile locale. Descentralizarea este considerată o cale de reducere a dezavantajelor birocrației și de către Școala de la Virginia (Public Choice). Principalul său reprezentant, James Buchanan, consideră că așa cum concurența între firme produce eficiență și descentralizarea și competiția între unități descentralizate are rezultate pozitive, mai ales în condițiile mobilității crescînde a capitalurilor, informațiilor și persoanelor. Descentralizarea crește responsabilitatea autorităților locale și obligă la inovații în organizarea producerii și furnizării bunurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai bine raportul dintre puterea publică și piața din diferite țări. Cu cît această proporție este mai mare, cu atît economia respectivă este mai etatizată, mai dirijată. Schimbările intervenite în anii '70-'80 au condus la restrîngerea intervenționismului și întețirea concurenței internaționale. Regiunile au devenit subiecți ai globalizării. Politicile acestora au început să se coreleze (vezi Adunarea Regiunilor Europei, sau Congresul Puterilor Regionale și Locale din Europa). Descentralizarea a devenit esența acestor reforme în majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai. Rolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
superioritate nu împiedică subsidiaritatea, căci intervenția publică nu trebuie să aibă loc împotriva altor forme de producție, ci în mod complementar cu acestea. F. von Hayek consideră că, din punct de vedere istoric, piața a apărut înaintea Statului și consideră concurența ca pe un dat natural. Pentru el, sistemele economice nu dispun decît de două arhetipuri. Unul, numit "Nomos", este rodul libertății de manevră a indivizilor și conduce la un stadiu de echilibru autoreglat prin adaptarea actorilor la informațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vreun bine prea mare făcut de către cei care pretind să facă comerț cu binele obștesc."10 Jean-Baptiste Say considera cheltuielile publice drept o sursă de risipă, acțiunea Statului trebuind limitată la protecția individului. La fel, John Stuart Mill, care aprecia concurența pentru lumea industrială ca avînd aceeași importanță cu a soarelui pentru lumea fizică, ea asigu-rînd reglarea și funcționarea economiei. Acest liberalism practic cere rezistență la orice intervenție a Statului și este aplicat la toate actele vieții economice: libertate a muncii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a explicat astfel rolul guvernului în noul context economic: "Un guvern chemat să mențină legea și ordinea, să definească drepturile de proprietate (...) și celelalte reguli ale jocului economic, să tranșeze disputele cu privire la interpretarea regulilor, să impună executarea contractelor, să promoveze concurența, să ofere un cadru monetar, să se angajeze în activități de contracarare a monopolurilor tehnice și de depășire a efectelor de vecinătate (...), să completeze caritatea individuală și familia în protejarea persoanelor neresponsabile"16. 2.1.3. Baza economico-socială pentru acțiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
consolidării mediului concurențial, întreprinderile publice și-au abandonat vechile metehne, înce-pînd să adopte obiective similare cu întreprinderile private. Mai mult, s-au adoptat soluții mai radicale constînd din transferul activelor, infrastructurii și exploatării întreprinderilor publice către sectorul privat. Prețul, calitatea, concurența au venit să înlocuiască arbitrariul politic, birocrația și monopolul. Așa a început privatizarea serviciilor publice. Există puține servicii publice pure, care nu pot fi produse decît în întreprinderi publice. Pentru celelalte, s-a convenit că sectorul privat poate fi un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
întreprinderilor publice a fost diferită de la țară la țară, dar obiectivele obscure ale gestiunii lor, contradicțiile și "responsabilitatea limitată" sunt extrem de asemănătoare. La fel, personalul incompetent, procedurile complicate inutil și politicile de afaceri, soluțiile manageriale inadecvate. Protejarea între-prinderilor publice în fața concurenței lasă de fapt fără protecție beneficiarii, cetățenii. Întreprinderile publice s-au dovedit bugetivore, risipitoare de resurse, astfel încît, începînd cu "big-bang"-ul britanic de la începutul ani-lor '80 și în baza efectului de demonstrație al acestuia s-a trecut, în pes
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
crearea unui mediu concurențial pentru producția și distribuția de servicii publice. Sectorul public poate fi menținut în grija Statului, cumulat cu crearea cadrului legal și organizațional necesar pentru furnizarea competitivă de servicii publice în regim privat, cu speranța că libera concurență va ameliora structura, calitatea și, bineînțeles, prețul respectivelor servicii. Cel mai mare obstacol în calea eficientizării serviciilor publice este ingerința politicului, care a dezvoltat o întreagă mitologie a Statului binevoitor și omnipotent, creînd din piața liberă și sectorul privat demoni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Cel mai mare obstacol în calea eficientizării serviciilor publice este ingerința politicului, care a dezvoltat o întreagă mitologie a Statului binevoitor și omnipotent, creînd din piața liberă și sectorul privat demoni periculoși, vampiri ai bunăstării generale. Dar, în mod real, concurența în acest domeniu este greu de creat, există cu alte cuvinte și obstacole obiective. Este greu să apară suficienți furnizori de servicii publice pentru a impune concurența. Apoi, un mediu concurențial amenință stabilitatea locurilor de muncă, a veniturilor celor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și sectorul privat demoni periculoși, vampiri ai bunăstării generale. Dar, în mod real, concurența în acest domeniu este greu de creat, există cu alte cuvinte și obstacole obiective. Este greu să apară suficienți furnizori de servicii publice pentru a impune concurența. Apoi, un mediu concurențial amenință stabilitatea locurilor de muncă, a veniturilor celor din sistem, nu puțini (55% în România), iar reglementările privind protecția consumatorilor sunt necesare oricum. O mare problemă o constituie arieratele din sistem. În multe ca-zuri, populația a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
interesul managerilor și al personalului pentru reducerea costurilor și eficientizare organizatorică. Subvenționarea nu tre-buie acordată în bloc, ci selectiv și stimulatoriu, concomitent cu o corectă stabilire a prețurilor, pentru a nu subvenționa risipa. Cel mai bun preț îl stabilește însă concurența. A te lipsi de acest motor, de spiritul întreprinzător implicat, înseamnă a renunța la una din sursele vitale ale societății, la inovare și creativitate. Nici profitul nu tre-buie renegat, pentru că numai el oferă motivația necesară întreprinzătorilor pentru a satisface prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
exemplu, instituția contractului poate funcționa la fel de bine și în sectorul public ca și în cel privat. Sau la fel de rău. Este vorba inclusiv de contractele de management, prin care se pot impun anumite standarde și selecționa anumiți manageri performanți. Aceasta creează concurență, emulație la nivelul conducerilor, aspect foarte important. În consecință, conservarea integrală a întreprinderilor publice în sectorul de stat pare puțin probabilă, dacă se dorește eficiență econo-mică. Chestiunea e foarte importantă pentru țările în tranziție, dar nu numai, dorindu-se și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]