1,131 matches
-
obicei la început de săptămînă cînd luau împreună prînzul la cantină în mijlocul unei mulțimi pestrițe de ziariști, tipografi, zețari, șoferi, distribuitori, printre care puteau trece cu ușurință neobservați. Uite-așa ținîndu-te scai de el ai ajuns să fii primul său confesor, să-i iei pînă și locul doamnei Mina, să te prăpădești de rîs nu alta. — V-ați și întors, tresare Sena, întinzîndu-se peste bordul mașinii, trăgînd cu două degete pîrghia care eliberează încuietoarea portierei. — Doar nu te-o fi luat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și reinventând binele din nimic sunt anulate, instantaneu, de stihia neînțelegerii care se crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un dulce descântec: „Seninătatea, sâmburele puterii mele... nu știu de partea cui este dreptatea, de aceea măsura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
frizer din lume", care "deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafă". In frizeria sa cu șase scaune el dă "simultane" de bărbierit ca la șah. în același timp, el este confesorul și consolatorul tuturor celor din cartier. Pentru că nu doarme niciodată, ziua tunde fotbaliști și tenori - aparent singura lui clientelă -, iar noaptea clădește fantastice coafuri pe creștetul soțiilor acestora: "cochilii logaritmice / în toate culorile curcubeului / pagode sprijinindu-și visele unul de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și ceașca de lut sau Duhul din sticlă, dar le lăsa și pe acelea neterminate. Se uita câte o oră întreagă, pierdut, la desenele fistichii ale fetițelor, și chiar intra cu ele în vorbă. Locul de "consilier intim" și de confesor (așa cum bănuiam noi) pe care îl avusese pe lângă Mendebil băiatul infirm, cu gheata lui ortopedică nichelată, fusese luat de Iolanda, cea cu funde uriașe. Mendebilul vorbea des cu ea, descriind curbe ciudate prin aer cu mâinile lui atât de expresive
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iernii gata să pornească, te plimbi pe malul apei râului și simți metafizicul trecerii celei veșnice a valurilor care leagănă frunze și o sticlă din aceea de plastic goală cu o etichetă intitulată Izvorul minunilor". Mult se minunează tovarășul meu, confesorul meu la acel confesional încețoșat în fum și lărmuială bețivă. "Ești caz psihanalizabil", zice, "îți place să vezi cum tot felul de non-valori, de mediocri tâmpiți, de canali joviale te bat pe umăr și cum îi ai de șefi". Vă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
altminteri de ce ar fi budat-o nevasta acestuia, Lisette ? Chiar ea îți spusese că numai de doi ani se reîmpăcaseră. După o lungă tăcere, te scutise de orice răspuns, spunând că a observat că ești de la o vreme ales de confesor pentru calitățile tale de persoană serviabilă ce pare să aibă, spre deosebire de alții, suflet. O postură pe care acum câțiva ani n ai fi sperat-o ! Mai ales că ți s-au făcut mai multe confesiuni decât crede ea, și toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oamenilor se manifestă la nivele acceptabile, pe care oamenii din jur le trec cu vederea, dar că există și nivele de slăbiciune care le produc indivizilor o rușine imensă, lucruri ce trebuie ascunse de oricine, mai puțin de un excelent confesor. I-au șlefuit instinctul de atac la jugulara acestor slăbiciuni. Uneori simțea că instinctul acela era atît de acut, Încît nu mai putea să se privească În oglindă. Ședințele lor durau pînă tîrziu: doi văduvi și un tînăr fără nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un atelier al umanității și, cu certitudine, un drum spre înțelepciune. Dascălul, în viziunea noastră, are un statut atotcuprinzător. El trebuie să fie, în aceeași măsură, și instructor, personaj focal, și fascinant ori charismatic actor, și mediator, moderator, autoritate instituțională, confesor și protector, consilier și terapeut, lider de opinie și manager. Dascălul, așa cum se degajă din legea cea nouă, e vocație și har, model și ideal de personalitate. A fi, astăzi, dascăl e - am spune - o noblețe. Un pedagog precum a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ajuta, se oferi el. Îmi prisosește ceea ce vouă vă lipsește: banii și bunul-simț. Credeți-mă, don Gustavo, am implicat deja prea multă lume În chestiunea asta. — Atunci, Încă unul În plus n-o strica. Hai, cu Încredere. Închipuiește-ți că sînt confesorul tău. — De ani de zile nu m-am spovedit. — Se vede pe fața ta. 33 Gustavo Barceló știa să asculte contemplativ și salomonic, asemenea unui medic sau nunțiu apostolic. Mă urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe sufletul ei până la frenezie. Averea colosală a contelui, cu privire la care acesta îi prezentase Lizavetei Prokofievna și prințului Ș. dovezi aproape incontestabile, se dovedise inexistentă. Mai mult chiar, în nici o jumătate de an de la nuntă, contele și prietenul său, celebrul confesor, izbutiseră s-o facă pe Aglaia să se certe definitiv cu familia, așa că nici n-o mai văzuseră de câteva luni... Într-un cuvânt, ar fi fost multe de povestit, dar Lizaveta Prokofievna, fiicele ei și chiar prințul Ș. erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar în cele din urmă spun, fie, să ne întoarcem la zilele tinereții, apoi s-a întâmplat ceea ce știi, nu trece nici o noapte fără să rememorez acea zi, eu clipesc reținută, de ce îmi împărtășește toate aceste detalii, ca și cum aș fi confesorul său, dar imediat încep să îmi imaginez, era atât de excitant, în ciuda consecințelor triste, apoi îmi dau seama că tocmai din acest motiv mi-a povestit, nu o făcuse pentru a se confesa, ci pentru a mă excita, încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mască a suferinței. N-avea nici un rost să se împotrivească Fortunei cât timp nu se încheiase ciclul. Sper că îți dai seama că totul este din vina ta. Lucrarea mea va suferi o mare întârziere. Te sfătuiesc să mergi la confesorul tău și să-ți impui o penitență, mamă. Făgăduiește-i că vei evita în viitor calea păcatului și a băuturii. Povestește-i care a fost consecința decăderii tale morale. Spune-i că din cauza ta s-a amânat împlinirea unui rechizitoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a lui Dudley, de cea mai puternică factură teatrală pe care o auzise vreodată: — Iartă-mă, Doamne, căci am păcătuit. Ultima mea confesiune n-a avut loc, pentru că sunt evreu. Dar voi remedia curând această situație, preacucernici Smith și Considine, confesorii mei! Mal se întoarse și îl văzu pe Dudley cu un teanc de fotografii în mână. Rolff termină de dactilografiat paragraful, apoi își ridică privirea. Dudley îi împinse în fața ochilor o fotografie. Rolff spuse calm: — Nu. Mal făcu turul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu tot cu scaun dinspre confesiunea demnă de un film de groază, de care ar fi vrut să fugă urlând. Înainte de a fugi de-a binelea, zise: — Spune-mi totul. Minear ridică tonul, ca și cum i-ar fi fost teamă ca nu cumva confesorul său să dispară. Se grăbi, ca și cum abia aștepta să fie iertat sau pedepsit. Felix Gordean îl șantaja pe Reynolds de prin ’44 sau cam așa ceva. Își dăduse cumva seama de ce se întâmpla între el și Coleman și l-a amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aruncării unei pietre într-o apă adâncă. Ce nu ai vrea să se știe despre tine? Ce vrei să se știe neapărat despre tine? Toți oamenii au turpitudinile lor. Unele sunt de nemărturisit. Așa pare. Important e să-ți găsești Confesorul. Dacă gândești astfel, totul poate fi mărturisit. Confesiunea e absoluție. Ce nu se va ști despre mine se datorează negăsirii confesorului. Însă viața mea și ceea ce merită să rămână din ea e cuprins în poemele scrise. Poemul e experiență fundamentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
neapărat despre tine? Toți oamenii au turpitudinile lor. Unele sunt de nemărturisit. Așa pare. Important e să-ți găsești Confesorul. Dacă gândești astfel, totul poate fi mărturisit. Confesiunea e absoluție. Ce nu se va ști despre mine se datorează negăsirii confesorului. Însă viața mea și ceea ce merită să rămână din ea e cuprins în poemele scrise. Poemul e experiență fundamentală. O turpitudine vizionată de spiritul creator trece în alt regim ontologic. Dacă aș fi fost pictor, mi-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
punct, exfolierea. Procesul de terapie, foarte inteligent dejucat, e resortul dramatic al spectacolului. Fiecare personaj se spune pe sine, se minte pe sine, se deconectează de la ce simte pe bune, cu ochii ațțintiți în public, pe care șițl ia drept confesor. Partenerul de joc e, de cele mai multe ori, un comunicator și un receptor neutru care reacționează la ce i se transmite, dar nu interacționează direct, nuțl privește pe cel care îi transmite mesajul. Regizorii spectacolului, Florin Piersic jr. și Dorina Chiriac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
pria. Am trăncănit numai puțin despre cea în sfârșit sanctificată. Pe plan politic, el reprezenta în continuare poziția partidului de centru, pe care nu îl regăsea însă decât în mică măsură la actualii creștin-democrați. L-a lăudat pe părintele Wiehnke, confesorul meu de la Biserica Inima lui Christos, fiindcă acest preot se ocupase „într-un mod deosebit de temerar“ de lucrătorii catolici din comunitatea sa. Și-a amintit de cutare și cutare dascăl de la Sankt Johann, de pildă de directorul școlii, ai cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost treptată -, penisul meu s-a afirmat drept inepuizabil obiect de spovedanie. El îmi inspira cele mai temerare păcate. Desfrâu cu îngeri. Până și o oaie virgină i-a devenit accesibilă. Făcutele și nefăcutele lui îi provocau uimire până și confesorului meu, părintele Wiehnke, cel pentru a cărui ureche nimic din ce e omenesc nu era străin. Mie, însă, spovedania îmi ajuta să mă despovărez de tot ceea îi putea fi atribuit ori inventat, ca sursă de plăcere, îndărătnicului accesoriu: ușurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până atunci cam suspectată, începuse a fi bine văzută și căpătase chiar crucea de bună conduită. Totul mergea strună. . . - Să așteptăm aci tramvaiul! zise Mini. Se plimbau în sus și în jos, vorbind. - ... Dar ce să vezi! După câteva luni, confesorul, un biet bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din "oile sale păstorești" mărturisiri ciudate. . . și, cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sufletului său, Amelia și-a scurtat existența pământească, mergând ireversibil către Moarte și nu spre Viață! A crezut orbește în preceptele și dogmele bisericii. Cu toate că Biserica este permisivă, tolerantă când e vorba de regimul alimentar al copiilor, bătrânilor și bolnavilor, confesorul Ameliei, preotul care-i inspirase încrederea totală, n-a fost la înălțimea situației de față - ori n-a vrut să fie - nedezlegând-o pe Amelia de canonul postului sever. Zadarnică stăruința disperată a mamei Ameliei, rămânând neînduplecat de rugămințile și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Tereza îi dă oare dreptul să-și asume rolul de deus ex machina? Oare nu e Popa fericit așa cum e? Oare dacă el se transformă, soția lui nu va fi nefericită? Oare prietenii lui nu-și vor fi pierdut un confesor de neînlocuit? Contesa îl alesese pe Popa pentru că acesta îi salvase viața lui Horațiu. L-a aruncat din fața tramvaiului atât de prompt, atât de sigur pe sine, încât omul ăsta aparent dezgustător trebuia să aibă undeva, în adâncul adormit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
încă scris. Și poate că acest război al lui Hugo Pratt ar fi putut fi incomplet fără o nouă evocare a umbrei lui Koinski. El nu este doar războinicul ce străbate un continent în căutarea misiunii sale himerice, ci și confesorul ciudat, primind în viața sa viețile celor care îl înconjoară. Eroul este un moralist care refuză morala, în numele înțelegerii complexității vieți ce nu poate fi redusă la clișee. Și poate de aceea ciclul recompus de Pratt, Koinski racconte, este memorabil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără să ne dăm seama, fără a îmbrăca halatele albe, învățătoarele deveniseră surori, infirmiere, confesori pentru cei aflați în suferință. Între răniți un caz ceva mai aparte era al unui tânăr rămas fără conștiință, poate de suflul exploziilor, poate din șocul nenorocirii. Greu, foarte greu, după nenumărate împachetări, încercări de contrașoc, frecții, băi cu plante
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
egumeni ori viețuitori ne ajută să vedem profilul duhovnicesc al acestei așezări călugărești. „Un raport al Protoieriei Iași către Mitropolitul Calinic Miclescu spunea despre egumenul Cetățuiei, Arhimandritul Varlaam Stratulat, săvârșit din viață la 1877, că a fost distins protosinghel, arhimandrit, confesor, egumen la Mănăstirea Bârnova, la Hlincea și apoi la Cetățuia. Bunurile rămase de la el: un molitfelnic de Neamț, îmbrăcăminte și obiecte de uz personal, în total 24 de piese. Observăm sărăcia călugărească a arhimandritului Varlaam, care avusese mulți ani rosturi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]